Competenţă materială. Stabilirea competenţei instanţei atunci când acţiunea cuprinde două capete de cerere principale. Inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 17 Cod procedură civilă.
Secţia I civilă – Decizia civilă nr. 410/13 septembrie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 5233/2011 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr. 4805/176/2009, instanţa a admis în parte acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâţii CE şi CI, în nume propriu şi în calitate de moştenitori ai pârâtei iniţiale, a anulat contractul de donaţie încheiat de pârâţi cu defuncta T, a constatat încetate condiţiile de existenţă ale antecontractului încheiat de defunctă şi pârâţii OM şi OL şi a obligat pârâţii C să elibereze reclamanţilor, act apt de întabulare pentru parcela în suprafaţă de 3277 mp, cu condiţia plăţii sumei de 5500 dolari. A dispus efectuarea menţiunilor ce se impun în cartea funciară şi a respins în rest acţiunea.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel ambele părţi.
Pârâţii au invocat, între altele, excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Alba Iulia.
Deliberând asupra acestei excepţii, prin decizia civilă nr. 71/A/2012, Secţia I Civilă a Tribunalului Alba a admis apelul pârâţilor C, a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Alba Iulia, a anulat sentinţa atacată şi încheierea din 03.02.2011 şi a trimis cauza spre rejudecare, în fond, Tribunalului Alba. A fost respins apelul reclamanţilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că, raportat la înscrisurile din care rezultă valoarea imobilului în litigiu, obiectul cauzei are o valoare de peste 500.000 lei, iar potrivit art. 2 pct. 1 C. pr. civ, competenţa revine în primă instanţă tribunalului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, care au solicitat casarea sentinţei recurate şi judecând cauza, să se dispună modificarea deciziei instanţei de apel, în sensul respingerii excepţiei de necompetenţă materială a Judecătoriei Alba Iulia şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.
În expunerea motivelor, se susţine că cererea principală a acţiunii o reprezintă o prestaţie tabulară pentru un imobil, având ca suprafaţă 3277 mp, a cărui valoare la nivelul anului 2009 era sub 500.000 lei, astfel că, judecătoria este cea competentă să soluţioneze acţiunea în primă instanţă. Celelalte capete de cerere vizând suma de 526.000 lei ca plată nedatorată şi anularea contractului de donaţie sunt cereri accesorii, care potrivit art. 17 C. pr. civ., sunt de competenţa instanţei care soluţionează cererea principală.
În drept se invocă art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul, reţinând următoarele:
Obiectul iniţial al acţiunii l-a constituit o cerere în prestaţie tabulară a unui imobil având o suprafaţă de 5935 mp. Valoarea obiectului cauzei, astfel cum a fost iniţial formulată, este de peste 500.000 lei, aşa cum a reţinut în mod corect tribunalul.
Precizarea de acţiune la care fac trimitere recurenţii are două cereri principale: una în prestaţie tabulară, vizând un imobil de 3277 mp, care, potrivit art. 1 C. pr. civ., atrage competenţa materială a judecătoriei în primă instanţă, şi una în pretenţii, având izvorul într-un fapt juridic – plată nedatorată – al cărei obiect are o valoare de 526.000 lei, care faţă de dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. b C. pr. civ., revine în primă instanţă tribunalului. În aceste condiţii, având în vedere că normele care reglementează competenţa materială sunt imperative, Curtea a constatat că nu sunt incidente prevederile art. 17 C. pr. civ., la care fac referire recurenţii. În această situaţie, competenţa revine instanţei de fond mai înaltă în grad, în speţă, Tribunalului Alba.
Faţă de cele ce preced, Curtea a constatat că Tribunalul a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor ce reglementează competenţa materială a instanţei de fond.
