Prin adresa înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani – Secţia Civilă la data de 12.11.2013 sub nr. 25097/193/2013, executorul judecătoresc CCM a înaintat instanţei cererea formulată de creditorul CIM, în vederea încuviinţării executării silite a Actului de adjudecare încheiat la data de 30.08.2013 din dosarul nr. 138/2012, împotriva debitoarei RAD.
Prin încheierea de şedinţă din 18.12.2013, Judecătoria Botoşani – Secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Botoşani, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect „încuviinţarea executării silite”, formulată de petentul BEJ CCM, în favoarea Judecătoriei Suceava.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 650 din N.C.P.C. instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea. Pe de altă parte, art. 819 N.C.P.C. instituie o normă derogatorie de competenţă teritorială în cazul urmăririi silite imobiliare, statuându-se că în această ipoteză competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare revine instanţei în circumscripţia căreia se află imobilul. În speţă, creditorul a solicitat executarea silită şi sub forma urmăririi silite imobiliare, solicitând urmărirea imobilului situat în localitatea Suceava, ce face obiectul contractului de ipotecă autentificat la BNP Mihai Curca sub nr. 168/08.02.2007, contract de ipotecă accesoriu contractului de credit nr. C2204/4100/2695 din 08.02.2007.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 22.01.2014, sub acelaşi număr de dosar.
Prin sentinţa nr. 372 din 30 ianuarie 2014, Judecătoria Suceava a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Suceava invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de petent în favoarea Judecătoriei Botoşani. A constatat ivit conflictul negativ de competentă teritorială între Judecătoria Suceava şi Judecătoria Botoşani şi a dispus trimiterea dosarului spre soluţionarea pe calea regulatorului de competenţă a prezentului conflict negativ de competenţă ivit între Judecătoria Suceava şi Judecătoria Botoşani către Curtea de Apel Suceava.
Pentru a hotărî astfel, instanţa reţinut că executorul judecătoresc CCM a înaintat instanţei cererea formulată de creditorul CIM, în vederea încuviinţării executării silite a Actului de adjudecare încheiat la data de 30.08.2013 din dosarul nr. 138/2012, împotriva debitoarei RAD, executarea silită urmând a se desfăşura în toate modalităţile de executare silită (f. 2).
Judecătoria Botoşani a reţinut în motivarea declinării de competenţă că s-a solicitat de creditor urmărirea silită imobiliară a imobilului debitorului, obiect al contractului de ipotecă 168/2007. Ori urmărirea silită imobiliară în baza contractului de ipotecă 168/2007 s-a desfăşurat în dosarul de executare silită 138/2012 la cererea creditoarei OTP BANK împotriva debitorului RA pe când în prezenta acţiune cu obiect încuviinţare executare silită se solicită încuviinţarea executării silite de către creditorul adjudecatar CIM a actului de adjudecare 138/2012 . Titlu executoriu în baza căruia se solicită încuviinţarea executării silite îl constituie actul de adjudecare încheiat la data de 30.08.2013 din dosarul nr. 138/2012, iar creditoarea nu a făcut referire la existenţa în patrimoniul debitorului a vreunui imobil astfel încât să fie incidente dispoziţiile art. 819 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010). Predarea imobiliară către creditor în cazul executării unui act de adjudecare nu presupune predarea imobilului debitorului ci predarea către adjudecatar a imobilului pe care şi l-a adjudecat şi asupra căruia are un drept de proprietate. Prin actul de adjudecare, imobilul adjudecat a trecut din patrimoniul debitorului în cel al adjudecatarului, nefiind astfel incidente dispoziţiile urmăririi silite imobiliare când se urmăresc pentru satisfacerea creanţei creditorului bunuri imobiliare din patrimoniul debitorului. Ca atare în lipsa solicitării exprese a creditorului ca executarea silită să vizeze vreun imobil din patrimoniul debitorului, imobil individualizat şi identificat pe raza teritorială a Judecătoriei Suceava, instanţa nu este competentă teritorial spre deosebire de Judecătoria Botoşani care este competentă în baza art. 650 din Codul de procedură civilă (f. 7 ). În această situaţie se va aplica regula instituită de art. 650 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc este instanţa de executare competentă şi nu cea specială de la art. 819 din Codul de procedură civilă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două judecătorii în legătură cu cererea formulată de executorul judecătoresc CCM pentru creditorul CIM.
Investită cu soluţionarea prezentului conflict, instanţa reţine că prin cererea adresată instanţelor s-a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu constând în actul de adjudecare încheiat la data de 30 august 2012, în dosarul nr. 138/2012, deoarece debitoarea nu şi-a executat de bună-voie obligaţiile stabilite în titlul executoriu. În cuprinsul cererii s-a arătat că la cererea creditorului CIM, adjudecatar a cărui cerere a fost admisă prin încheierea din 16 octombrie 2013, fiind deschis un nou dosar de executare, se solicită încuviinţarea executării împotriva debitoarei în toate modalităţile de executare şi autorizarea la trecerea la executarea silită a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu.
Din înscrisurile ataşate cererii, instanţa reţine că ceea ce se solicită efectiv este predarea bunului adjudecat în cadrul executării pornite la cererea creditoarei OTP Bank împotriva debitoarei RAD, respectiv punerea în posesie a adjudecatarului cu imobilul adjudecat, în temeiul art. 572 din Codul de procedură civilă.
Întrucât cererea de executare silită a actului de executare a fost formulată după data intrării în vigoare a legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, iar din cuprinsul cererii adresate instanţei rezultă cu prisosinţă că se urmăreşte executarea vizând un imobil, în condiţiile în care creditorul însuşi a precizat că urmăreşte predarea posesiei bunului adjudecat (fila nr. 7 dosar nr. 25097/193/2013 al Judecătoriei Botoşani), instanţa constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 819 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010). Deşi executorul a menţionat că solicită „încuviinţarea executării împotriva debitoarei în toate modalităţile de executare şi autorizarea creditorului la trecerea la executarea silită a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu”, având în vedere titlul executoriu solicitat a fi pus în executare, respectiv actul de adjudecare a unui imobil, dreptul de proprietate fiind deja înscris în Cartea funciară în favoarea adjudecatarului creditor (fila 6 dosar nr. 25097/193/2013 al Judecătoriei Botoşani), este evident că este vorba de o executarea silită imobiliară care trebuie încuviinţată în temeiul textului de lege indicat anterior.
Având în vedere cuprinsul cererilor formulate în cauză şi finalitatea urmărită de creditor, astfel cum rezultă aceasta din înscrisurile ataşate cererii de încuviinţare a executării silite, instanţa constată că se impune stabilirea instanţei de executare în conformitate cu dispoziţiile art. 819 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), astfel că este competentă să soluţioneze prezenta cerere Judecătoria Suceava. În consecinţă, în baza art. 135 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), instanţa va admite sesizarea şi va stabili competenţa de soluţionare a prezentei cauze având ca obiect cerere de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Suceava.
