Art.5, art.12 – Cod pr.civila
Prin cererea înregistrata pe Tribunalului Tulcea sub nr.1425/88/2010 reclamanta S.C. P. S.R.L. Tulcea a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. G.P. S.R.L. Bucuresti, obligarea acesteia la plata catre reclamanta a sumei de 600.000 EURO, penalitati de 1% zi de întârziere calculate de la data emiterii facturii si pâna la data platii efective, cu cheltuieli de judecata.
Reclamanta a aratat ca între parti s-a încheiat contractul de lucrari nr. 227, contract prin care reclamanta s-a obligat sa presteze servicii de constructii si instalatii în favoarea pârâtei, însa aceasta din urma nu si-a îndeplinit obligatiile de plata.
Pârâta, legal citata, a invocat exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului Tulcea, solicitând declinarea competentei de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucuresti.
Prin Sentinta civila nr.1469/27.05.2010, Tribunalul Tulcea a admis exceptia de necompetenta teritoriala si a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucuresti – Sectia Comerciala.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, tribunalul a retinut ca între reclamanta S.C. P. S.R.L. Tulcea si pârâta S.C. G.P. S.R.L. Bucuresti a fost încheiat contractul de lucrari nr. 227/01.10.2007 prin care reclamanta se obliga sa execute lucrarile de constructii, instalatii si retele sanitare pentru obiectivul Utilitati, Sediu Administrativ si Hala Productie Tevi Plastic W.R. S.R.L. amplasat pe Soseaua de Centura Popesti –Leordeni, Jud. Ilfov.
Fata de dispozitiile art.5 si 10 pct.1 din Codul de procedura civila, cum sediul pârâtei se afla în municipiul Bucuresti, iar locul executarii contractului este localitatea Popesti-Leordeni, instanta a admis exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului Tulcea si a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucuresti- Sectia Comerciala.
Împotriva acestei hotarâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC P. SRL, criticând-o ca fiind nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
• Prima instanta ar trebuit sa analizeze care este locul unde obligatia a luat nastere. Cum in cauza contractul de lucrari nr. 227 nu contine clauze privind locul încheierii contractului, solicita aplicarea art. 59 alin. 2 cod comercial, locul platii urmând a fi determinat dupa sediul executantului (al celui ce se obliga)
• In ceea ce priveste locul platii, având in vedere specificul contractului si faptul ca din contract rezulta ca locul la care se fac platile este R.B. Tulcea – instanta competenta este, conform art. 12 raportat la art.10 pct. 4 Cod de procedura civila Tribunalul Tulcea, adica instanta aleasa de catre reclamantul creditor.
Intimata pârâta, legal citata, a depus întâmpinare, solicitând:
1. darea in debit a recurentei – reclamante pentru restul de taxa judiciara de timbru in cuantum de 23.286,30 lei datorata pentru judecata cauzei de catre Tribunalul Tulcea; suma reprezentând rest taxa judiciara de timbre datorata pentru corecta investire a instantei de fond (a se observa citativul existent la dosarul de fond, citatia emisa pentru reclamanta si dovada achitarii unei taxe partiale in cuantum de 5000 lei regasite la dosarul de fond).
2. admiterea exceptiei lipsei calitatii de reprezentant, cu consecinta respingerii recursului ca fiind promovat de o persoana fara calitate de reprezentare a recurentei-persoana juridica pentru redactarea si motivarea declaratiei de recurs, respectiv pentru reprezentarea/asistarea partii in calea de atac.
3. respingerea recursului ca neîntemeiat, cu rezervarea dreptului de catre intimata-pârâta de a solicita cheltuielile de judecata pe cale separata.
Lipsa de temeinicie a recursului este relevata din simpla confruntare a normelor legale incidente in justa solutionare a cauzei: art. 10 alin.1 si 4 Cod procedura civila cu probatoriul administrat in cauza de reclamanta pe aspectul competentei teritoriale;
Astfel, cum se poate cu usurinta distinge din contractul de executie lucrari nr.227, partile au stipulat explicit o astfel de clauza care sa prevada executarea contractului, cel putin in parte, in Tulcea.
Sustinerea reclamantei cu privire la prelucrarea unor produse exportate din Arabia Saudita nu îsi gaseste o sustinere legala, neavând relevanta in raport cu norma legala speciala ce prevede o conditie speciala.
In cauza dedusa judecatii, tinând seama intervenirii modalitatea de plata a viramentului bancar, având in vedere faptul ca banca creditorului obligatiei de plata este R.B. – cu sediul social situat In Bucuresti, str. C.G., sector 1, Bucuresti (a se observa si dovada anexata) neavând relevanta sediul sucursalei/agentiei teritoriale, comnsidera ca în mod corect a apreciat instanta de fond ca nu Tribunalul Tulcea este instanta competenta teritorial a solutiona cauza in fond, ci Tribunalul Bucuresti.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotarârii de catre recurent si care au fost încadrate în motivul prevazut de art.304 pct.9, dar si potrivit dispozitiilor art.3041 din Codul de procedura civila Curtea constata ca este fondat pentru urmatoarele considerente:
Fata de dispozitiile art.5 alin.1 din Codul de procedura civila, potrivit carora cererea de chemare în judecata se face la instanta domiciliului pârâtului, în art.10 legiuitorul a prevazut opt cazuri de competenta teritoriala alternativa, situatii în care mai sunt competente si alte instante astfel:
1. în cererile privitoare la executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract, instanta locului prevazut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligatiunii;
2. în cererile ce izvorasc dintr-un raport de locatiune a unui imobil, în actiunile în justificare sau în prestatiune tabulara, instanta locului unde se afla imobilul;
3. în cererile ce izvorasc dintr-o cambie, cec sau bilet la ordin, instanta locului de plata;
4. în cererile privitoare la obligatii comerciale, instanta locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii;
5. în cererile izvorâte dintr-un contract de transport, instanta locului de plecare sau de sosire;
6. în cererile împotriva unei femei casatorite*) care are resedinta obisnuita deosebita de aceea a sotului, instanta resedintei femeii;
7. în cererile facute de ascendenti sau descendenti pentru pensie de întretinere, instanta domiciliului reclamantului;
8. în cererile ce izvorasc dintr-un fapt ilicit, instanta în circumscriptia careia s-a savârsit acel fapt.
Între reclamanta S.C. P. S.R.L. Tulcea si pârâta S.C. G.P. S.R.L. Bucuresti a fost încheiat contractul de lucrari nr. 227/01.10.2007 prin care reclamanta se obliga sa execute lucrarile de constructii, instalatii si retele sanitare pentru obiectivul Utilitati, Sediu Administrativ si Hala Productie Tevi Plastic W.R. S.R.L. amplasat pe Soseaua de Centura Popesti – Leordeni, Jud. Ilfov.
Din examinarea contractului de executie lucrari nr.227 rezulta ca partile nu au stipulat explicit o clauza care sa prevada locul executarii contractului.
În schimb, în ceea ce priveste locul platii obligatiilor de catre debitoarea obligatiei de plata, asa cum rezulta din contract, din actele aditionale încheiate de parti, acesta a fost determinat ca fiind in contul bancar al creditoarei reclamante deschis la R.B. – sucursala Tulcea, aspect ce rezulta si din ordinele de plata si facturile emise si achitate de catre parti existente la dosar.
Dând eficienta principiilor art. 12 Cod de procedura civila reclamantul creditor are alegerea între mai multe instante deopotriva competente iar odata aleasa instanta competenta de catre reclamant, acesta optând pentru una dintre instantele deopotriva competente, nici pârâtul nici instanta de judecata nu mai poate invoca exceptia de necompetenta.
Concluzionând, fata de considerentele aratate mai sus, Curtea retine ca hotarârea tribunalului este nelegala, criticile aduse de recurenta fiind de natura a atrage casarea acesteia, motiv pentru care în temeiul art.312 al.5 din Codul de procedura civila se va admite recursul si trimite cauza spre competenta solutionare Tribunalului Tulcea.
În ceea ce priveste exceptiile invocate de pârâta prin întâmpinare Curtea constata ca sunt neîntemeiate pentru urmatoarele considerente:
-Curtea trebuia sa stabileasca daca tribunalul a fost sau nu corect investit de catre reclamanta, pentru ca numai o instanta competenta legal poate determina si taxa de timbru aferenta cauzei conform dispozitiile din Legea nr. 146/1997.În atare situatie cererea de dare în debit la acest moment a reclamantei cu suma de 23.286,30 lei este neîntemeiata.
-Dovada calitatii de reprezentant al aparatorului reclamantei în declararea recursului a fost facuta cu înscrisul de la fila 18, emis în temeiul contractului de asistenta juridica nr.62/21.09.2010 care o data semnat prezuma acordul partii pentru activitatile desfasurate de avocat în numele si pe seama partii.
