Criterii de stabilire a competenţei materiale şi a căilor de atac în cazul litigiilor patrimoniale
C.proc.civ., art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) şi b), art. 2821 alin. (1)
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008
Potrivit Deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie „Dispoziţiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) şi b) şi art. 2821 alin. (1) din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenţei materiale de soluţionare în primă instanţă şi în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile şi comerciale având ca obiect constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situaţiei anterioare.
Astfel, conform acestei decizii, care este obligatorie potrivit art. 329 alin. (3) din Codul de procedură civilă, pentru determinarea competenţei materiale după valoarea şi, implicit, a căilor de atac se va avea în vedere natura dreptului care fundamentează acţiunea, iar nu clarificarea pe care Legea nr. 146/1997 o face acţiunilor evaluabile şi neevaluabile în bani.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia civilă nr. 951/R din 12 octombrie 2008 (judecător Gheorghe Oberşterescu)
Prin Decizia civilă nr. 892 din 12 iunie 2008, Tribunalul Arad a admis recursul formulat de reclamanta B.F. împotriva Sentinţei civile nr. 87 din 17 ianuarie 2008 a Judecătoriei Ineu, pe care a schimbat-o în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului V.M., a constatat masa succesorală rămasă în urma defunctului N.T., a constatat că reclamanta este singura moştenitoare acceptantă după defunct şi că pârâtul este străin faţă de moştenire prin neacceptare şi a respins cererea reconvenţională a pârâtului, având ca obiect constatarea vocaţiei succesorale, constatarea masei succesorale, predarea succesiunii şi autorizarea întabulării dreptului în CF.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul V.M., criticând hotărârea pentru nelegalitate şi solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea dosarului la Tribunalul Arad pentru a soluţiona cauza în apel, cu motivarea că Tribunalul Arad în mod greşit a recalificat calea de atac din apel în recurs, încălcând prevederea art. 2821 din Codul de procedură civilă.
Prin Decizia civilă nr. 951 din 16 octombrie 2008, Curtea de Apel Timişoara a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârât, pentru considerentele ce succed.
Curtea a reţinut că, prin decizia 32 din 9.06.2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că dispoziţiile cuprinse în art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) şi b) şi art. 2821 alin. (1) C.proc.civ. se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenţei materiale de soluţionare în primă instanţă şi a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile şi comerciale având ca obiect constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situaţiei anterioare.
Ca urmare, ori de câte ori, pe calea acţiunii civile se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă şi necesară pentru stabilirea competenţei materiale de soluţionare în primă instanţă a litigiilor civile şi a căilor de atac ce pot fi exercitate.
La stabilirea criteriului valoric, legiuitorul a avut în vedere valoarea obiectului litigiului în materialitatea sa, pretenţia concretă precum şi dreptul subiectiv asupra bunului, sens în care a impus prin art. 112 alin. (1) pct. 3 C.proc.civ. obligaţia reclamantului de a preciza valoarea obiectului cererii.
În speţa de faţă valoarea obiectului cererii, aşa cum a fost precizată de către reclamantă în primă instanţă, este sub 100.000 lei, iar potrivit art. 2821 C.proc.civ., nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă cât şi în materie comercială, context în care Tribunalul Arad în mod corect şi în aplicarea dispoziţiilor art. 2821 a recalificat calea de atac din apel în recurs şi a soluţionat irevocabil cauza.
