Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 9 septembrie 2008, reclamantul Municipiul …- prin primar a chemat în judecata pe pârâta SC … SRL C-lung Moldovenesc, solicitând instantei ca prin hotarârea pe care o va pronunta sa oblige pârâta la plata sumei de 25.964 lei, reprezentând chiria si majorarile de întârziere pentru suprafata de teren de 23 m.p., proprietatea municipiului C., în perioada 13.09.2005- 10.07.2008, aferenta spatiului comercial situat în Calea T., nr. 27 din C.
În motivarea actiunii reclamantul a aratat ca prin contractul nr. 5936 din 6.04.2005, pârâtei i-a fost închiriata suprafata de 23 m.p., proprietatea reclamantului, aferenta spatiului comercial pe care îl detine în Calea T., nr. 27 din C.
Arata ca pârâta a solicitat insistent aceasta închiriere, în vederea obtinerii autorizatiei de construire pentru modernizarea spatiului comercial proprietatea sa (document în lipsa caruia nu i se putea elibera, niciodata, autorizatia de construire).
Prin autorizatia de construire nr. 40/18.05.2005 au fost aprobate lucrarile de construire solicitate de pârâta, respectiv schimbarea tâmplariei, crearea unui gol de usa si lucrari de reparatii a finisajelor interioare si exterioare.
Dupa obtinerea autorizatiei de construire, prin adresa nr. 12435/12.08.2005, pârâta a depus o notificare prin care a solicitat denuntarea unilaterala a contractului nr. 5936/06.04.2005, în conformitate cu punctul 2 lit. “b” alin. 2 din contract, achitând chiria pentru terenul în cauza doar pâna la data de 12.09.2005.
Considera ca pârâta nu se poate prevala de dispozitiile punctului 2 lit. “b” alin. 2 din contract pentru denuntarea unilaterala a acestuia, pentru urmatoarele motive:
Contractul de închiriere în cauza a fost încheiat la solicitarea expresa a pârâtei, în vederea obtinerii autorizatiei de construire pentru modernizarea spatiului detinut.
Ambele acte (contractul si autorizatia) sunt interconditionate juridic, autorizatia de construire fiind subsecventa încheierii contractului de închiriere.
Contractul de închiriere poate exista de sine statator, în schimb autorizatia de construire este intrinsec legata de existenta prealabila a contractului de închiriere.
La data denuntarii contractului de închiriere, emitentul autorizatiei de construire, respectiv Primaria municipiului C., ar fi trebuit, pe cale de consecinta si pentru similitudine juridica, sa procedeze la anularea actului administrativ – autorizatia de construire – la instanta de contencios administrativ, dar, din eroare, nu s-a dat curs acestei proceduri.
Conchide ca pârâta foloseste un bun – terenul – fara a plati chiria legal datorata.
Prin întâmpinarea formulata, pârâta SC ….. SRL C. a invocat exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Suceava, întrucât, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedura civila Tribunalul judeca în prima instanta procesele si cererile în materie comerciala al caror obiect au o valoare de peste 100.000 lei, iar potrivit art. 1 pct. 1 Cod procedura civila judecatoriile judeca în prima instanta toate procesele si cererile în afara de cele date prin lege în competenta altor instante.
În cauza, obiectul litigiului fiind în valoare de 25.964 lei, competenta de solutionare în prima instanta revine Judecatoriei Câmpulung Moldovenesc.
Analizând actele si lucrarile dosarului, fata de exceptia necompetentei materiale a tribunalului invocata prin întâmpinare instanta constata ca aceasta este întemeiata.
Astfel, în conformitate cu dispozitiile art. 1 pct. 1 din Codul de procedura civila regula este ca „judecatoriile judeca în prima instanta, toate procesele si cererile în afara de cele date de lege în competenta altor instante” iar dispozitiile art. 2 pct. 1 lit. a din acelasi act normativ stabilesc exceptia, respectiv „Tribunalul judeca în prima instanta procesele si cererile în materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum si procesele si cererile în aceasta materie al caror obiect este neevaluabil în bani”.
Dat fiind ca obiectul cererii reclamantului este 25.964 lei, deci sub 100.000 lei, rezulta ca tribunalul nu este competent a o solutiona, competenta revenindu-i Judecatoriei Câmpulung Moldovenesc.
Nu poate fi retinuta sustinerea reclamantei ca tribunalul este competent a solutiona cererea în temeiul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ întrucât contractul de închiriere nr. 5936/06.04.2005 nu este un contract administrativ în sensul acestei legi întrucât se refera la un bun aflat în proprietatea privata a unitatii administrativ teritoriale si nu la un bun din domeniul public.
