Excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei a II-a civilă.


Prin Sentinţa civilă nr. 238/2014, Tribunalul Galaţi a admis excepţia de necompetenţă funcţională  a Secţiei a II-a Civilă a Tribunalului Galaţi şi a declinat cererea în favoarea Secţiei I Civilă a Tribunalului Galaţi, pentru următoarele motive:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă, sub nr. 7923/121/2013, reclamanţii C.C.M., C.A.C., C.M., M.F., C.S. şi C.I.J. au formulat, în contradictoriu cu pârâta SC C.I. SA, o acţiune în pretenţii, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

1. Obligarea pârâtelor la plata către fiecare parte civilă a sumei de 450.000 lei cu titlu de daune morale şi numitei C.S. a sumei de 35.000 lei cu titlu de daune materiale;

2. Obligarea pârâtelor la plata către minorul C.A.C. a unei pensii lunare de întreţinere în cuantum cu prevederile legale.

În motivarea cererii s-a arătat că, la data de 19.05.2013, s-a produs evenimentul rutier pe raza DJ 252 în localitatea Furcenii Vechii, eveniment soldat cu decesul a două persoane, printre care şi numitul C.A., pasager al autoturismului condus de I.D.M. În urma cercetărilor penale s-a stabilit că numitul I.D.M. se face vinovat de producerea accidentului rutier. Autoturismul condus de acesta  era asigurat cu poliţă RCA la pârâta SC C.I. SA.

Având în vedere relaţiile de rudenie a persoanei decedate C.A. cu reclamanţii din prezenta cauză şi a suferinţelor pricinuite ca urmare a decesului acestuia, fiecare parte a solicitat daune morale care să compenseze suferinţa pricinuită. Reclamanţii au precizat că această suferinţă nu poate fi compensată prin nici o valoare materială şi ea nu se probează, ci se constată de către judecător pe baza prezumţiei simple.

În ceea ce îl priveşte pe minorul C.A.C., acesta este fiul persoanei decedate C.A., iar acesta, pe lângă suferinţa pricinuită de pierderea tatălui, a rămas şi fără sprijinul material al unui părinte. Din acest motiv s-a solicitat obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreţinere care să reprezinte o reparaţie integrală a pagubei suferite.

De asemenea, s-au solicitat despăgubiri materiale pentru C.I.J., soţia celui decedat, suplimentar de despăgubirile morale,  având în vedere că aceasta a fost cea care a suportat cheltuielile de înmormântare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Directivelor 72/166/CEE, 84/5/CEE, 90/232/CEE, 2005/14/CEE, art. 14 C.p.pen şi art. 1357, 1390, 1391 C.civ.

Pârâta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de intervenienţi forţaţi, a moştenitorilor persoanei vinovate de producerea evenimentului rutier, respectiv moştenitorii lui I.D.M.

În baza art. 131 N.C.p.civ., instanţa este obligată să-şi verifice din oficiu competenţă la primul termen de judecată, motiv pentru care instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă funcţională a Secţiei a II-a Civilă din cadrul Tribunalului Galaţi, având în vedere dispoziţiile art. 1349 coroborat cu dispoziţiile art. 1357 şi următoarele din N.C.civ..

Prezenta acţiune intră sub incidenţa normelor noului Cod civil, având în vedere că evenimentul rutier cauzator de prejudicii s-a produs la data de 19.05.2013, dată la care era intrat în vigoare noul Cod civil. Temeiul prezentei acţiuni este în primul rând cel al răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, reglementat de dispoziţiile art. 1349 coroborat cu dispoziţiile art. 1357 şi următoarele din N.C.civ., respectiv antrenarea răspunderii civile a lui I.D..M., care, fără să respecte dispoziţiile legale ar fi condus un autoturism cu viteză excesivă în localitatea Furcenii Vechi, şi, din cauza vitezei, ar fi pierdut controlul volanului şi ar fi avariat maşina, producând totodată decesul său şi a pasagerului din stânga C.A.

Ca urmare, prima dată instanţa trebuie să analizeze în ce măsură sunt întrunite condiţiile antrenării răspunderii civile delictuale, raport civil ce este de competenţa Secţiei I Civilă.

În subsidiar, instanţa este chemată să analizeze condiţiile antrenării răspunderii civile contractuale privind poliţa de asigurare RCA, raport ce poate fi analizat de Secţia a II-a civilă. Fără întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale ce pot fi analizate de Secţiei I Civilă, analizarea condiţiilor contractuale ar rămâne fără obiect.

Este adevărat că, în temeiul art. 54 al.1 din Legea nr. 136/1995, persoanele păgubite, în cazul de faţă reclamanţii, pot introduce acţiune împotriva societăţii de asigurări, dar cu condiţia introducerii în cauză a persoanelor vinovate de producerea pagubei, tocmai pentru faptul că, fiind verificate cu prioritate condiţiile răspunderii civile delictuale, persoana vinovat de pagubă să se poată apăra.

Secţia I Civilă analizează toate raporturile juridice de drept civil deduse judecăţii, cu excepţia celor privind raporturilor juridice contractuale în care părţi sunt profesioniştii (persoane juridice sau persoane fizice autorizate) care sunt de competenţa Secţiei a II-a Civilă. Simplu fapt că o parte din proces este o „persoană juridică –în calitatea sa de profesionist” nu atrage automat competenţa Secţiei a II-a Civilă, deoarece „profesioniştii” sunt părţi şi în litigiile de muncă şi în litigiile civile care nu au la bază răspundere civilă contractuală sau întemeiată pe legile speciale de drept comercial, precum şi în litigiile privind relaţiile cu autorităţile publice, raporturi care sunt de competenţa Secţiei I Civile sau a secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal.

Ca urmare, ceea ce diferenţiază cauzele şi determină competenţa funcţională între Secţiile unei instanţe nu este calitatea de persoană juridică-profesionist, ci faptul că ea stă în judecată într-un anumit raport juridic de drept civil întemeiat sau nu pe răspunderea civilă contractuală, delictuală, a îmbogăţirii fără just temei etc.

Totodată, este la fel de important a stabili care este primul raport juridic ce trebuie analizat într-o cauză, deoarece acest prim raport determină şi competenţa funcţională a unei secţii.

Astfel, în cauză primul raport juridic dedus judecăţii este cel al răspunderii civile delictuale stabilit între reclamanţi şi I.D.M., iar în subsidiar se analizează răspunderea civilă contractuală între I.D.M. şi societatea de asigurări pârâtă. Acţiunea principală (cea în răspundere civilă delictuală) stabileşte competenţa funcţională a Secţiilor şi nu acţiunea accesorie (în răspundere civilă contractuală), deoarece accesorium sequitur principale (accesoriul urmează soarta principalului).

Faţă de aceste considerente instanţa va admite excepţia de necompetenţă funcţională a Secţiei a II-a Civilă şi va declina competenţa funcţională de soluţionare a cauzei la Secţia I Civilă din cadrul Tribunalului Galaţi, având în vedere dispoziţiile art. 135 şi 136 N.C.p.civ.