Prin cererea înregistrata sub nr.(…)/212/2015 la Judecatoria Constanta, reclamanta SC M.F. SA – în reorganizare a chemat in judecata pârâtii STATUL ROMÂN si ADMINISTRATIA CANALELOR NAVIGABILE SA pentru ca instanta sa dispuna stabilirea liniei de hotar ce desparte imobilul reclamantei de terenul ce apartine Statului Român, sa oblige pârâtii sa lase în deplina proprietate si posesie suprafata de teren ce va reiesi din masuratori, cu cheltuieli de judecata.
In drept au fost invocate prevederile art.555, 560, 563 si urm. C.civ.
In sustinerea cererii reclamantul a depus înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulata de CN Administratia Canalelor Navigabile SA a fost invocata exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Constanta, în temeiul prevederilor art.23 din Legea 213/1998.
Analizând cu prioritate exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Constanta, instanta apreciaza ca aceasta este întemeiata pentru urmatoarele motive:
Potrivit art.23 din Legea 213/1998 „Litigiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului, judetelor, comunelor, oraselor sau al municipiilor sunt de competenta instantelor de contencios administrativ”.
Unul din capetele de cerere principale ale actiunii civile de fata priveste delimitarea terenului reclamantei de cel apartinând Statului Român, teren ce constituie proprietate publica a statului, astfel cum rezulta din înscrisurile anexate întâmpinarilor depuse în cauza.
Având în vedere ca textul de lege mai sus citat nu face distinctia invocata de reclamant cu privire la delimitarea între terenurile proprietate publica, în lipsa unei prevederi exprese, instanta va face aplicarea principiului „ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus”.
Prin urmare, întrucât prezentul litigiu priveste delimitarea domeniului public al statului de proprietatea vecina, indiferent ca este proprietate publica sau privata, devin incidente prevederile art.23 din Legea 213/1998, care instituie o competenta speciala în materie în raport de natura bunului în discutie.
În egala masura, cu privire la capatul doi de cerere, care vizeaza revendicarea unei suprafete de teren, în masura în care din probe va rezulta o suprapunere de teren, instanta are în vedere prevederile art. 99 alin.2 C.proc.civ., conform carora „În cazul în care mat multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeasi cauza sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsa legatura, au fost deduse judecatii printr-o unica cerere de chemare în judecata, instanta competenta sa le solutioneze se determina tinându-se seama de acea pretentie care atrage competenta unei instante de grad mai înalt”.
Pentru motivele expuse, instanta va admite exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Constanta si va dispune declinarea competentei în favoarea Tribunalului Constanta – Sectia Contencios Administrativ si Fiscal.
