INADMISIBILITATEA CONTESTAŢIEI ÎN ANULARE FORMULATĂ DE INCULPAT ÎMPOTRIVA UNEI HOTĂRÂRI CARE SE REFERĂ LA O ACTIVITATEA CU CARACTER INCIDENTAL IVITĂ ÎN TIMPUL JUDECĂŢII ŞI ANUME MENŢINEREA MĂSURII PREVENTIVE
Cod proc. penală, art. 386
Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazurile prevăzute la literele a) – e) de sub art.386 Cod proc. penală.
Decizia penală nr. 637, din 02 octombrie 2009
Inculpatul C. G. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr.526/R din 21 august 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr.1128/46/2009 invocând dispoziţiile art.386 lit.a) – e) Cod proc. penală.
Prin această decizie Curtea de Apel Piteşti a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-D.N.A.-Serviciul Teritorial Piteşti împotriva încheierii din 18 august 2009 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul penal nr.2452/109/2009, pe care a casat-o în parte şi înlăturând dispoziţia de revocare a măsurii arestării preventive a constatat conform art.3002 Cod proc. penală legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpaţilor P.G.C., F.L.I. şi C.G. şi a dispus menţinerea arestării preventive a acestora.
Urmare a admiterii cererii de strămutare prin Încheierea din 26 august 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestaţia în anulare formulată de inculpat a fost înaintată spre soluţionare Curţii de Apel Ploieşti.
În motivarea contestaţiei în anulare, s-a susţinut că procedura de citare cu părţile nu a fost îndeplinită, instanţa de recurs a procedat la rejudecarea cauzei fără citarea tuturor părţilor şi nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale formulată de inculpat, respectiv cu privire la înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara şi de asemenea s-a omis ascultarea inculpatului C.G.
Contestaţia în anulare formulată de contestatorul-inculpat C.G. este inadmisibilă, întrucât priveşte o hotărâre prin care nu s-a soluţionat fondul cauzei ci se referă la menţinerea arestării preventive şi ca atare nu este susceptibilă de a fi atacată cu o cale extraordinară de atac cum este aceea a contestaţiei în anulare.
O atare hotărâre este relativă întrucât în cursul judecăţii instanţa verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive poate să o revoce, să o înlocuiască cu o alta restrictivă de libertate sau să constate încetarea de drept a acesteia, astfel că până la pronunţarea unei hotărâri definitive aspectele legate de măsurile preventive se pot schimba, fără a se putea invoca însă excepţia autorităţii de lucru judecat ca în cazul hotărârilor definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
