Potrivit art. 130 alin. 2 Cod procedură civilă, sentinţa apelată poate fi anulată pe motiv de necompetenţă materială doar dacă aceasta a fost invocată până la primul termen de judecată în faţa instanţei care a pronunţat acea sentinţă.
Izvoarele obligaţiilor sunt enumerate la art. 1165 Cod civil, care prevede că acestea „izvorăsc din contract, act unilateral, gestiunea de afaceri, îmbogăţirea fără justă cauză, plata nedatorată, fapta ilicită, precum şi din orice alt act sau fapt de care legea leagă naşterea unei obligaţii”.
Izvoarele obligaţiilor sunt enumerate la art. 1165 Cod civil, care prevede că acestea „izvorăsc din contract, act unilateral, gestiunea de afaceri, îmbogăţirea fără justă cauză, plata nedatorată, fapta ilicită, precum şi din orice alt act sau fapt de care legea leagă naşterea unei obligaţii”.
Se constată din această enumerare că îmbogăţirea fără justă cauză constituie un izvor de drept distinct în raport cu plata nedatorată, fapt care rezultă şi din reglementarea în secţiuni diferite (secţiunile 2 şi 3 din capitolul III al cărţii a V-a a Codului civil) a celor două fapte juridice licite aflate în discuţie. În aceste condiţii, acţiunea întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză nu poate fi admisă dacă reclamantul are dreptul la o acţiune întemeiată pe plata nedatorată.
Se constată din această enumerare că îmbogăţirea fără justă cauză constituie un izvor de drept distinct în raport cu plata nedatorată, fapt care rezultă şi din reglementarea în secţiuni diferite (secţiunile 2 şi 3 din capitolul III al cărţii a V-a a Codului civil) a celor două fapte juridice licite aflate în discuţie. În aceste condiţii, acţiunea întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză nu poate fi admisă dacă reclamantul are dreptul la o acţiune întemeiată pe plata nedatorată.
Instanţa nu poate schimba temeiul juridic al pretenţiei deduse judecăţii, atât pentru că trebuie să respecte limitele învestirii, cât şi pentru că, în caz contrar, ar lipsi de orice efecte art. 1348 C. civ. privind caracterul subsidiar al acţiunii întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză.
Instanţa nu poate schimba temeiul juridic al pretenţiei deduse judecăţii, atât pentru că trebuie să respecte limitele învestirii, cât şi pentru că, în caz contrar, ar lipsi de orice efecte art. 1348 C. civ. privind caracterul subsidiar al acţiunii întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză.
Art. 130 alin. 2 Cod procedură civilă
Art. 1341 alin. 1, art. 1345 si art. 1348 Cod civil
I. Sentinţa apelată:
Prin sentinţa civilă nr. 3241/10.12.2015, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a respins ca nefondate excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, precum şi cererea formulată la 25.02.2015 de reclamantul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa în contradictoriu cu pârâtul […], prin care aceasta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 17.659 lei, reprezentând sumă încasată necuvenit cu titlu de ajutor la încetarea raportului de serviciu. Totodată, tribunalul a obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 800 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin decizia nr. […]/26.07.2012 emisă de Casa de Pensii Sectorială din cadrul M.A.I., pârâtul […] a fost înscris la pensie începând cu data de 24.10.2011.
S-a reţinut că pârâtul a încetat raporturile de serviciu la data de 12.10.2011, fiind beneficiar al unei decizii medicale emise în data de 16.09.2011.
În baza art. 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, poliţiştii aveau dreptul la acordarea ajutoarelor prevăzute la art. 20 din Legea nr. 284/2010, dacă nu pot fi menţinuţi în activitate, sunt clasaţi inapt pentru serviciul militar ori sunt încadraţi în grad de invaliditate sau decedaţi.
În urma unui control realizat cu privire la modul de acordare şi de plată a ajutoarelor cuvenite poliţiştilor la încetarea raporturilor de serviciu, s-a constatat că în mod eronat reclamantului i-au fost calculate şi achitate ajutoarele prevăzute la art. 20 alin. 2 din Anexa VII la Legea nr. 284/2010, în condiţiile în care acestea trebuiau calculate conform alin. 1 al art. 20.
Prin Hotărârea nr. …/17.07.2014 emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor în dosarul nr. […]/2014 s-a anulat decizia de imputare emisă împotriva pârâtului cu nr. […]/03.03.2014 şi s-a stabilit ca unitatea păgubită (I.P.J. Constanţa) să realizeze demersuri la instanţa civilă competentă potrivit dreptului comun, în temeiul art. 1345 C. civil care reglementează îmbogăţirea fără justă cauză.
Art. 1348 Cod civil consacră caracterul subsidiar al unei asemenea acţiuni, stabilind că cererea de restituire nu poate fi admisă, dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acţiune pentru a obţine ceea ce îi este datorat.
După cum rezultă din buletinul de calcul anexat la dosar, diferenţa de recuperat a fost stabilită de I.P.J. Constanţa ca diferenţă între cuantumul ajutorului plătit efectiv reclamantului şi cel cuvenit conform art. 20 alin. 1 din Legea nr. 284/2010, Anexa VII.
Prin urmare, trebuie verificat cu prioritate în cuprinsul legii speciale dacă legiuitorul a pus la dispoziţia creditorului instituţie publică un remediu procesual pentru restabilirea legalităţii, având în vedere că pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forţa legii (art. 3 lit. b).
Art. 38 din Legea nr. 284/2010 prevede că încălcarea dispoziţiilor legii privind stabilirea salariului de bază individual, după caz, a soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor la încadrarea, promovarea şi avansarea personalului, a celorlalte drepturi, precum şi acordarea de drepturi fără respectarea prevederilor acesteia atrag, după caz, răspunderea disciplinară, materială sau penală a persoanelor vinovate, potrivit legii.
Or, textul de lege face referire la răspunderea persoanei vinovate, în vreme ce îmbogaţirea fără justă cauză, ca izvor distinct de obligaţii constă într-un fapt ilicit concretizat într-o creştere patrimonială înregistrată de o persoană pe seama alteia, fără ca aceasta sa fie juridic justificată, dând dreptul la recuperarea scăderii patrimoniale.
Actio de in rem verso oferă o şansă juridică de recuperare a ceea ce s-a plătit fără titlu, astfel încât existenţa unui titlu implică folosirea mijloacelor juridice de recuperare care sunt specifice acelui titlu, cum ar fi cazul acţiunilor ex lege.
În cauză nu se poate reţine lipsa unui remediu procesual pentru restabilirea legalităţii, prin raportare la actul normativ aplicabil speţei deduse judecăţii, motiv pentru care instanţa a respins acţiunea ca nefondată.
Cheltuielile de judecată reprezintă ansamblul sumelor de bani pe care trebuie să le suporte părţile în legătură cu activitatea lor procesuală. Având în vedere că una dintre părţi se face vinovată de declanşarea activităţii judiciare, partea care a pierdut procesul suportă atât cheltuielile făcute de ea, cât şi cheltuielile făcute de partea care a câştigat, sub condiţia ca partea interesată să facă dovada efectuării unor cheltuieli cu acest titlu.
În cauză, pârâtul a făcut dovada suportării onorariului de avocat în cuantum de 800 lei, iar reclamantul a cazut în pretenţii, motiv pentru care în temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă instanţa a obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 800 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa, solicitând anularea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Constanţa.
În motivarea cererii de apel, apelantul reclamant a arătat că sentinţa apelată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material, invocând decizia civilă nr. 1026/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi faptul că în soluţionarea unui conflict de competenţă Curtea de Apel Constanţa a constatat într-o cauză identică competenţa judecătoriei. De asemenea, apelantul a arătat că sentinţa este netemeinică, eroarea de calcul pe care a făcut-o apelantul constând în interpretarea greşită a art. 20 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 284/2010, în condiţiile în care intimatul este beneficiarul unei pensii de invaliditate.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că tribunalul s-a declarat competent să judece cauza, astfel că în speţă nu a existat un conflict de competenţă. Decizia nr. 1026/2012 nu poate fi reţinută întrucât în acea cauză se punea problema antrenării răspunderii civile delictuale, situaţie care este diferită de cea a intimatului. Pe fond, acesta a arătat că a intervenit prescripţia potrivit art. 24 alin. 2 din OG nr. 121/1998.
2. În cadrul judecăţii în apel a fost ataşat dosarul de fond şi a fost depus la dosar un raport de expertiză contabilă din dosarul nr. 233/842/2015 privind pe apelant şi pe […].
III. Analiza apelului:
1. În ceea ce priveşte chestiunea competenţei materiale, Curtea are în vedere că art. 480 alin. 4 Cod proc. civ. permite anularea sentinţei apelate pe motiv că aceasta a fost pronunţată de o instanţă necompetentă numai dacă necompetenţa a fost invocată în condiţiile legii.
Această prevedere legală face trimitere, în privinţa competenţei materiale, la art. 130 alin. 2 Cod proc. civ., potrivit căruia „necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe”.
Din coroborarea acestor prevederi legale rezultă că sentinţa apelată poate fi anulată pe motiv de necompetenţă materială doar dacă necompetenţa a fost invocată până la primul termen de judecată în faţa instanţei care a pronunţat acea sentinţă.
Cum în speţă nici instanţa şi nici părţile nu au invocat necompetenţa Tribunalului Constanţa până la primul termen de judecată în faţa acestei instanţe, ea a devenit competentă, iar prevederile art. 480 alin. 4 Cod procedură civilă privind anularea hotărârii pentru motive de necompetenţă nu sunt incidente în cauză.
2. Pe fondul cauzei, Curtea constată, în limitele învestirii prin cererea de apel, că prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică, pentru motivele care vor fi arătate în continuare şi care înlocuiesc în parte considerentele acesteia.
Aşa cum a observat şi prima instanţă, acţiunea de faţă este întemeiată pe art. 1345 Cod civil, deci pe îmbogăţirea fără justă cauză, instanţele fiind ţinute, potrivit principiului disponibilităţii prevăzut de art. 22 alin. 6 Cod procedură civilă, să se pronunţe în limitele învestirii.
De asemenea, prima instanţă a reţinut corect că art. 1348 Cod civil prevede caracterul subsidiar al acţiunii întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză, respectiv că „cererea de restituire nu poate fi admisă dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acţiune pentru a obţine ceea ce îi este datorat”.
Caracterul subsidiar al acţiunii întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză presupune că aceasta nu poate fi admisă dacă reclamantul are posibilitatea de a acţiona în temeiul altui izvor de obligaţii, adică atunci când obligaţia la a cărei executare se tinde are un alt astfel de izvor.
3. În speţă, reclamantul arată că a plătit din eroare pârâtului ajutorul la încetarea raportului de serviciu prevăzut de art. 20 alin. 2 din Anexa nr. VII a Legii nr. 284/2010, rezultând cu evidenţă că se prevalează de o plată nedatorată.
Or, în privinţa plăţii nedatorate, art. 1341 alin. 1 C. civ. prevede că „cel care plăteşte fără a datora are dreptul la restituire”. Există prin urmare, în ipoteza unei plăţi nedatorate precum cea invocată în speţă, o acţiune întemeiată pe faptul juridic licit constând în plata nedatorată, caz în care art. 1348 C. civ. nu permite admiterea acţiunii întemeiate pe faptul juridic licit constând în îmbogăţirea fără justă cauză prevăzută de art. 1345 C. civ.
Constatând, în limitele învestirii prin cererea de apel, că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a legii, pronunţând o hotărâre legală şi temeinică, în sensul care a rezultat din considerentele de mai sus, în baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., Curtea va respinge apelul formulat în cauză ca nefondat.
