Infracţiunea de tentativă la omor şi vătămare corporală. Strămutare plângere împotriva soluţiei procurorului şi întocmirea ulterioară a rechizitoriului Sentinţa penală nr. 187/11.03.2015 Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele: Constată că la data de 19 iunie 2009 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, sub nr. …, plângerea formulată de petentul A.M. împotriva ordonanţei nr. … a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, în contradictoriu cu făptuitorul LA. În motivarea plângerii, petentul a arătat că a formulat o sesizare penală împotriva făptuitorului pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174, 175 Cod penal, iar Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a pronunţat o hotărâre netemeinică, întrucât la dosar existau dovezi în acest sens, în condiţiile în care făptuitorul a aplicat o lovitură cu sabia în plină stradă provocând petentului un grav traumatism la mâna stângă. În vederea soluţionării cauzei, instanţa a dispus citarea părţilor, în vederea realizării procedurii legale de citare conform art. 291 C.p.p. şi ataşarea dosarului de urmărire penală nr. … al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, precum şi ordonanţa prim-procurorului nr. … din 04.06.2009, împreună cu borderoul prin care s-a comunicat soluţia petentului. Prin sentinţa penală nr. … pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. …, în temeiul art. 39, 42 art. 2781 alin 1 C.p.p. s-a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petentul A.M., împotriva ordonanţei din 04.02.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj în dosar .. în favoarea Tribunalului Dolj . La data de 11 noiembrie 2009 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. … urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei de către Judecătoria Craiova, plângerea formulată de către petentul A.M. împotriva ordonanţei din 04.02.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj. Prin cererea nr. 4338 depusă la dosar la data de 01 februarie 2010, petentul a învederat instanţei împrejurarea că a formulat cerere de strămutare a prezentei cauze. Prin adresa nr. 1027/1/2010 din data de 06 aprilie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a înaintat instanţei copia certificată a încheierii nr. …, prin care s-a admis cererea formulată de către petiţionarul A.M. şi s-a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Teleorman. Faţă de aceste considerente, Tribunalul Dolj, prin sentinţa penală nr. …, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarului Tribunalului Teleorman. Prin sentinţa penală nr…, Tribunalul Teleorman a admis plângerea, a desfiinţat ordonanţa nr. … a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj şi a trimis cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj pentru începerea urmăririi penale împotriva învinuitului LA, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor. Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Teleorman a reţinut că ordonanţa dată de procuror este netemeinică şi dată cu încălcarea legii, consecinţă a încălcării principiilor aflării adevărului şi al rolului activ în desfăşurarea cercetărilor. Tribunalul a constatat că cercetările în cauză au fost superficiale şi nu se circumscriu cerinţelor art. 3 Cpp de la 1968, motiv pentru care ordonanţa dată nu a soluţionat legal şi temeinic cauza, iar motivarea acesteia este în afara probatoriului administrat. Procurorul prin activitatea desfăşurată a încălcat dispoziţii procesuale penale ce vizează realizarea scopului procesului penal astfel cum se arată în art. 1 Cpp de la 1968. Activitatea autorităţii judiciare trebuia să se desfăşoare în scopul constatării la timp şi în mod complet a faptei reclamate de partea vătămate, să dea eficienţă cerinţei de a acţiona imediat şi de urgenţă pentru descoperirea făptuitorului şi după administrarea tuturor probelor necesare lămuririi cauzei sub toate aspectele să dispună trimiterea sau nu în judecată a acestuia. Tribunalul a mai constatat că acest conflict de drept produs, prin săvârşirea infracţiunii de către LA a rămas în afara cerinţei asigurării scopului procesual penal. Finalizarea procesului penal pentru lipsa intenţiei nu poate avea loc decât atunci când probele pot forma o astfel de convingere că ele reflectă realitatea. Procurorul nu a dispus administrarea probelor care să asigure aflarea adevărului în cauză. Astfel, victima a susţinut că a fost agresată cu o sabie de un tânăr, recunoscut ulterior ca fiind LA, iar acesta a pretins la momentul audierii că era plecat din localitate cu un grup de prieteni. Această împrejurare nu a fost lămurită de procuror prin nicio probă. Prin urmare, Tribunalul a reţinut că „certitudinea fermă” a procurorului este în afara oricărei realităţi câtă vreme părţile implicate în acest conflict declară în mod diferit. Convingerea la care se referă dispoziţia dată de procuror trebuie să fie rezultatul unui raţionament făcând posibilă explicarea ei, să se reflecte prin probele administrate şi să producă un sentiment de certitudine despre inexistenţa tentativei la omor calificat, ceea ce în cauză nu se poate reţine de tribunal. Tribunalul a constatat că aprecierea procurorului că fapta ce face obiectul cauzei constituie infracţiunea prev. de art. 182 Cp de la 1969 este neîntemeiată. Pentru motivele de mai sus, Tribunalul Teleorman a admis plângerea petentului, a desfiinţat soluţia şi a trimis cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj pentru începerea urmăririi penale împotriva învinuitului LA sub aspectul săvârşirii tentativei la infracţiunea de omor calificat având în vedere obiectul folosit de învinuit, regiunea vizată, intensitatea loviturii aplicate victimei şi urmările acesteia. Ulterior efectuării unor acte premergătoare, prin ordonanţa nr. … ., Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor calificat şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală gravă, în esenţă, motivarea soluţiei fiind aceeaşi din ordonanţa din data de 04.02.2009, în sensul lipsei intenţiei făptuitorului. Prin rechizitoriul nr. … al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova a fost trimis în judecată inculpatul LA sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 C.p. de la 1969. Prin sentinţa penală nr. …, Judecătoria Craiova a dispus în baza art. 386 C.p.p., schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului LA, din infracţiunea prev. de art. 182 alin. 1 C.p. de la 1969 în infracţiunea prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin. 1 C.p. cu apl. art. 5 C.p., iar în baza art. 47, 49 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 36 alin. 1 lit. a C.p.p., declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul LA în favoarea Tribunalului Dolj. La data de 19.12.2014, s-a primit şi înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. … cauza penală privind pe inculpatul LA, şi pe părţile civile A.M. şi Spitalul …, având ca obiect infracţiunea prev de art. art. 32 rap. la art. 188 alin. 1 C.p. În vederea soluţionării prezentei cauze, instanţa a dispus citarea părţilor. La termenul de judecată din data de 11.03.2015, instanţa a pus în discuţie declinarea competenţei de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Teleorman, având în vedere încheierea nr. … pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a dispus strămutarea judecării cauzei. Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, instanţa constată că în cauză s-a formulat cerere de strămutare a judecăţii cauzei, care a fost admisă prin încheierea nr. … a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind dispusă strămutarea judecării la Tribunalul Teleorman. Tribunalul Dolj a fost iniţial legal învestit cu plângerea formulată de împotriva ordonanţei nr. … a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj. Judecarea firească a acestei cauze a fost întreruptă de instanţa supremă care, la data de 30.03.2010, a dispus strămutarea soluţionării ei la Tribunalul Teleorman . Instanţa supremă a utilizat instituţia strămutării cauzei în scopul bunei desfăşurări a procesului şi, în acest fel, Tribunalul Teleorman a devenit instanţa legal desemnată în cauză. Această instanţa a dispus, pe fondul cauzei, desfiinţarea rezoluţiei procurorului şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale împotriva învinuitului LA. Instituţia strămutării constituie remediul procesual prin care o cauză este luată de la instanţa competentă să o judece şi dată la o altă instanţă egală în grad, dar dintr-o altă localitate, realizându-se o prorogare de competenţă teritorială de la o instanţă judecătorească la altă instanţă, însă de acelaşi grad, fiind vizate situaţiile care privesc numai faza de judecată (ICCJ, s.pen. dec. nr. 393/31.01.2008). Strămutarea judecării cauzei produce două efecte, şi anume cauza a cărei judecare a fost strămutată intră în circuitul normal de judecată la instanţele din circumscripţia unde s-a strămutat, iar instanţa învestită iniţial cu judecarea acesteia pierde definitiv competenţa de a judeca acea cauză. Aşa cum este reglementată, strămutarea presupune prorogarea de competenţă teritorială numai între instanţe de judecată de acelaşi grad şi nicidecum între o instanţă şi un parchet, acesta din urmă fiind un organ judiciar, însă cu atribuţii specifice privind urmărirea penală, fază distinctă şi diferită decât judecata, aceasta din urmă fiind de competenţa exclusivă a instanţei. Astfel, instanţa competentă, legal învestită ca urmare a admiterii cererii de strămutare, judecând plângerea, a trimis cauza la parchetul iniţial, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, acesta fiind organul judiciar competent să efectueze urmărirea penală. Este adevărat că în mod corect în speţă competenţa efectuării continuării cercetărilor în urma trimiterii cauzei la parchet a revenit Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj întrucât strămutarea priveşte doar faza de judecată a procesului penal, deoarece în faza de urmărire penală măsurile similare strămutării sunt de competenţa exclusivă a procurorului în condiţiile prevăzute strict de lege, însă atunci când, după strămutarea judecării unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, se dispune restituirea cauzei la procuror, instanţa competentă să soluţioneze cauza este instanţa la care judecarea cauzei a fost strămutată (CSJ, s.pen. dec. nr. 1211/02.03.2004). Dispunând strămutarea judecării unei cauze, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu strămută numai judecarea unei anumite etape a procesului, ci întreaga judecată a cauzei. Atâta timp cât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea din 30.03.2010 a scos cauza din competenţa Tribunalul Dolj, ca instanţă de fond, această instanţă nu se mai poate pronunţa în aceeaşi pricină, întrucât strămutarea cauzei nu poate fi privită în mod limitat, numai cu privire la un anumit stadiu procesual, ci şi cu privire la stadiul ulterior al judecaţii, pana la data rămânerii definitive a hotărârii care se va pronunţa in cauza (CSJ, s.pen. dec. nr. 739/13.02.2003). Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a scos cauza din competenţa Tribunalul Dolj pentru a-i permite acesteia sau instanţei de control judiciar ierarhic superioare să se mai pronunţe încă o dată în aceeaşi pricină. În caz contrar, ar însemna că instituţia strămutării a fost utilizată nejustificat, iar scopul bunei desfăşurări a procesului ar fi anulat prin reluarea, în acelaşi circuit jurisdicţional, a soluţionării cauzei (a se vedea încheierea nr. 204/03.02.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie) . Admiterea cererii de strămutare are ca efect, pe de o parte, intrarea cauzei în circuitul de judecată la instanţa sau instanţele din circumscripţia acesteia unde s-a dispus strămutarea, iar pe de altă parte, pierderea definitivă a competenţei de a soluţiona cauza de către instanţa iniţial învestită. În consecinţă, dispunând strămutarea judecării cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu strămută numai soluţionarea unei anumite etape a procesului – cum este verificarea legalităţii şi temeiniciei unei rezoluţii sau ordonanţe a procurorului de netrimitere în judecată -, ci întreaga judecată a cauzei ( încheierea nr. 1936/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţiei). Întrucât în speţa de faţă, prin încheierea dată de instanţa supremă a fost prorogată competenţa teritorială a judecării cauzei de la Tribunalul Dolj la Tribunalul Teleorman, instanţa de judecată va dispune scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea dosarului Tribunalul Teleorman spre competentă soluţionare. Pentru aceste motive, în baza art. 50 Cpp, rap la art. 47 alin 3 Cpp, va declina competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Teleorman, iar în baza art. 275 alin 3 NCpp, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
