Insolvenţă. Acţiune având ca obiect constatarea nulităţii compensării creanţelor fiscale. Competenţa materială a judecătorului sindic.
Prin cererea introdusă la această instanţă şi înregistrată sub nr.a/2014 creditorul SC S SRL a chemat în judecată D.G.R.F.P. GALAŢI prin A.J.F.P. BUZĂU, în nume propriu şi pentru ANAF-D.G.A.M.C., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se constate caracterul ilicit şi nul al stingerii, de către autorităţile fiscale, a creanţelor fiscale anterioare deschiderii procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului SC D.S.SA, prin compensare cu creanţele SC D.S. SA născute în perioada de observaţie şi/sau de reorganizare şi să fie obligate autorităţile fiscale la desfiinţarea oricăror acte, înregistrări sau evidenţe subsecvente compensării creanţelor fiscale anterioare deschiderii procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului SC D.S. SA născute în perioada de observaţie şi/sau de reorganizare.
În motivarea cererii sale, creditorul a arătat că, în fapt, prin Încheierea Camerei de consiliu din 2013 pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr.b/2013, împotriva debitorului SC D.S. SA s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei, fiind desemnat administrator judiciar practicianul în insolvenţă RVA I.S. SPRL, iar creditorul ANAF este înscris în Tabelul definitiv al creditorilor, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă din 2013, cu o creanţă în sumă de 85 974,551 lei.
În 2014, creditorul majoritar SC S SRL a depus la Tribunalul Buzău, conform prevederilor art.94 din Legea nr.85/2006,Planul de reorganizare a activităţii debitorului SC D.S. SA, plan care prevede plata creanţelor bugetare în proporţie de 100 % într-o perioadă de 3 ani,conform programului de plată a creanţelor.
Ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, în urma continuării activităţii în perioada de observaţie, întrucât debitorul SC D.S.SA efectuează în mod frecvent operaţiuni de export şi livrări intracomunitare de bunuri, acesta a calculat şi a depus la autoritatea fiscală, în perioada martie 2013 – iulie 2014, un număr de 14 deconturi de TVA, în valoare totală de 31 431 728 lei, prin care aceasta solicita rambursarea taxei pe valoarea adăugată şi stingerea unor obligaţii curente prin depunerea unor cereri de compensare.
ANAF-D.G.A.M.C şi A.J.F.P. BUZĂU au emis însă un număr de 14 decizii de corectare, care dispun, în mod identic, corectarea soldurilor iniţiale pentru deconturile de TVA aferente unor perioade ulterioare deschiderii procedurii insolvenţei împotriva debitorului SC D. S.SA. Prin emiterea acestor decizii de corectare, ANAF-DGAMC şi AJFP Buzău dispun preluarea în decontul de TVA aferent unor perioade ulterioare deschiderii procedurii insolvenţei, a unor obligaţii de plată anterioare deschiderii procedurii insolvenţei, obligaţii pentru care ANAF a fost înscrisă în tabelul creditorilor debitorului SC D.S. SA şi care urmează a fi plătite în conformitate cu prevederile planului de reorganizare depus. Astfel, creditorul bugetar a procedat la imputaţia sumelor TVA de restituit, născute în perioada de observaţie şi solicitate la rambursare prin cele 14 deconturi de TVA, asupra creanţelor ANAF născute anterior deschiderii procedurii.
Creditorul a apreciat că demersul individual al ANAF-DGAMC şi AJFP Buzău contravine, în general,caracterului colectiv şi concursual al procedurii insolvenţei, dar şi mai multor dispoziţii legale exprese, în particular celor prevăzute de art.2,36,46,49 şi 52 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei.
Creanţele fiscale ale ANAF,a nterioare deschiderii procedurii insolvenţei împotriva debitorului SC D.S. SA odată înscrise în tabelul definitiv actualizat al creanţelor, stingerea acestora are loc doar în cadrul şi cu respectarea procedurii colective şi concursuale a insolvenţei.
Raportând circumstanţele cauzei la reglementările legale incidente, în speţă debitorul se află în perioada de observaţie, iar stingerea unor creanţe născute anterior deschiderii procedurii nu este posibilă, deoarece ea devine nulă în temeiul art.46 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei.
Deciziile organului fiscal au fraudat în mod direct şi semnificativ atât interesele creditorilor din procedura insolvenţei, întrucât ANAF s-a îndestulat cu prioritate faţă de alţi creditori cu rang superior,cum sunt creditorii garantaţi şi salariaţii, cât şi interesele debitorului, pentru că în mod ilegal l-au lipsit de mijloace băneşti la care era îndreptăţit şi care sunt necesare pentru redresarea şi respectiv, reorganizarea debitorului.
Pentru dovedirea susţinerilor sale, creditorul SC S. SRL a depus la dosarul cauzei, în copie,Decizia civilă din 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr.Z, Situaţia deconturilor de TVA cu opţiune de rambursare depuse de SC D.S. SA ulterior deschiderii procedurii insolvenţei şi care au fost corectate de organul fiscal, precum şi Situaţia TVA a debitorului SC D.S.SA în perioada noiembrie 2012 –septembrie 2014.
ANAF – D.G.R.F.P. GALAŢI prin A.J.F.P. BUZĂU a formulat în scris întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea acţiunii formulate de creditorul SC S. SRL, invocând următoarele motive :
Debitorul SC D.S. SA se află în procedura insolvenţei conform Legii nr.85/2006 începând din 2013.
DGAMC Bucureşti s-a înscris la masa credală cu obligaţii restante în sumă de 85 974 551 lei, din care : TVA – 24 645 959 lei, sold noiembrie 2013. SC D.S. SA a fost administrat de DGAMC Bucureşti până la data de decembrie 2013, iar începând cu data de 1 ianuarie 2014 a trecut în administrarea A.J.F.P. Buzău – Activitatea de Colectare Contribuabili Mijlocii.
Ulterior intrării în insolvenţă, debitorul SC D..S. SA a încălcat prevederile art.82 alin.(3) din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi ale Ordinului Preşedintelui ANAF nr.1790/2012 pentru aprobarea modelului şi conţinutul formularului (300) „Decont de taxă pe valoarea adăugată”, care stipulează obligativitatea contribuabilului de a completa declaraţiile fiscale înscriind corect, complet şi de bună credinţă informaţiile prevăzute de formulare corespunzătoare situaţiei fiscale.
În fapt, după intrarea debitorului SC D.S. SA în procedură de insolvenţă, în deconturile de TVA depuse acesta nu îşi preia la rd.35 TVA rămasă de plată din perioada precedentă, exclusiv plăţile efectuate până la data decontului, aşa cum era prevăzut în instrucţiunile pentru completarea formularului 300, anexa 2 a Ordinului nr.1790/2012. Datorită nepreluării sumelor de plată din deconturile anterioare (este vorba de TVA de plată înscris la masa credală de 27 645 959 lei,de TVA de plată din perioada de observaţie de 3 998 675 lei şi de TVA de plată stabilit suplimentar de inspecţia fiscală de 1 596 792 lei în anul 2013), debitorul a solicitat rambursarea TVA în sumă de 19 416 950 lei, iar în perioada ianuarie 2014 –august 2014 rambursarea sumei de 12 014 778 lei.
Aplicând procedura specială în domeniu,respectiv pct.6 lit.a) din Instrucţiunile de corectare a erorilor materiale din deconturile de TVA aprobate prin OMFP nr.179/2007, DGAMC Bucureşti a emis 4 decizii de corectare a erorilor materiale pentru 4 deconturi de TVA cu opţiune de rambursare a sumei de 12 957 172 lei, iar AJFP Buzău-Activitatea de Colectare Contribuabili Mijlocii a emis 10 decizii de corectare a erorilor materiale pentru 10 deconturi de TVA cu opţiune de rambursare a sumei de 18 474 556 lei. Toate cele 14 decizii de corectare a erorilor materiale au fost contestate, cele 4 decizii emise de DGAMC Bucureşti făcând obiectul dosarului nr.j, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
Prin contestaţia formulată, SC S. SRL apreciază că organul fiscal a dat o interpretare eronată prevederilor legale,făcând abstracţie în mod nejustificat de obligativitatea aplicării Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, prin emiterea deciziilor de corecţie a deconturilor de TVA. Aceste aprecieri sunt lipsite de temei legal,iar instanţa nu le poate reţine, întrucât niciun articol al Legii nr.85/ 2006 nu dă dreptul contribuabilului insolvent să nu îşi preia în decontul de TVA suma TVA înscrisă la masa credală.
De asemenea, în cuprinsul cererii se invocă greşit art.24 din OG nr.92/ 2003, întrucât nu este vorba de compensare, ci de regularizare, conform art.147³ din Codul fiscal,la care este obligată persoana impozabilă. Potrivit art.116 alin.(1) din acelaşi act normativ,compensarea presupune ca ambele părţi să dobândească reciproc atât calitatea de creditor,cât şi cea de debitor. În speţă, însă,SC D.S. SA are numai calitatea de debitor, până la data de august 2014,când, odată cu depunerea decontului de TVA aferent lunii iulie 2014, prezintă un sold negativ de TVA în sumă de 1 479 922 lei.
Constatând existenţa în cauză a unor decizii de corectare a erorilor materiale din deconturile de TVA, contestate de debitor şi a unor decizii de soluţionare a contestaţiilor formulate de acesta, judecătorul-sindic a pus în discuţia părţilor, din oficiu, excepţia de necompetenţă materială.
Creditorul SC S. SRL şi debitorul SC D.S. SA au solicitat respingerea excepţiei invocate şi constatarea competenţei judecătorului-sindic,invocând prevederile art.46 alin.(1) din Legea nr.85/2006, în vreme ce AJFP Buzău a solicitat admiterea excepţiei de necompetenţă materială a judecătorului-sindic, invocată din oficiu.
Examinând cu prioritate,în contextul dispoziţiilor art.248 alin.(1) din Codul de procedură civilă ,excepţia de necompetenţă materială a judecătorului-sindic, invocată de oficiu, se constată că această excepţie nu este întemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Temeiul juridic al acţiunii formulate de creditorul SC S. SRL îl constituie dispoziţiile art.46 alin.(1) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei,potrivit cărora :
„(1)În afară de cazurile prevăzute la art.49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic,toate actele,operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule
Din formularea textului reiese că articolul menţionat prevede sancţiunea nulităţii absolute pentru toate operaţiunile efectuate cu încălcarea sa,nulitate care poate fi constatată oricând de judecătorul-sindic, la cererea oricărei persoane interesate. Prin urmare, enumerarea de la art.11 alin.(1) din Legea nr.85/2006 nu este limitativă ,ci este enunţiativă şi, astfel cum a reţinut Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie în jurisprudenţa sa, în competenţa judecătorului-sindic intră cel puţin toate cererile întemeiate din punct de vedere juridic pe dispoziţiile Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenţei,cum este şi prezenta cerere de chemare în judecată, întemeiată în drept pe dispoziţiile art.46 din Legea nr.85/2006.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, în contextul dispoziţiilor legale incidente, judecătorul-sindic constată şi reţine că acţiunea formulată de creditorul SC S. SRL este întemeiată,pentru considerentele ce se vor arăta în continuare :
Prin Încheierea Camerei de consiliu din 2013 pronunţată în dosarul nr.b/2013 judecătorul-sindic desemnat de Tribunalul Buzău a admis cererea acestuia şi a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei debitorului SC D.S. SA, practicianul în insolvenţă RVA I.S. SPRL fiind desemnat administrator judiciar.
În Tabelul definitiv actualizat al creditorilor, publicat în BPI, creditorul ANAF a fost înscris cu o creanţă în cuantum de 85 974 551 lei.
Ulterior deschiderii procedurii, în perioada de observaţie din cadrul procedurii generale,întrucât activitatea debitorului SC D.S. SA a continuat, iar acesta a efectuat operaţiuni de export şi livrări intracomunitare de bunuri, în perioada martie 2013-iulie 2014 acesta a calculat şi a depus la autoritatea fiscală un număr de 14 deconturi de TVA, în valoare totală de 31 431 728 lei, prin care a solicitat rambursarea TVA şi stingerea unor obligaţii curente prin depunerea unor cereri de compensare. Ca urmare, atât ANAF-DGAMC, dar şi AJFP Buzău, au emis decizii de corectare a decontului de TVA,preluând în decontul de TVA depus de debitor obligaţiile de plată anterioare deschiderii procedurii,obligaţii care au făcut însă obiectul cererii de înscriere a organului fiscal în tabelul creditorilor.
Examinând înscrisurile depuse la dosar, se constată însă că nu este vorba de decizii de corectare a erorilor materiale, neexistând nicio eroare materială,ci doar o compensare mascată a creanţelor acestui creditor, anterioare deschiderii procedurii insolvenţei,cu creanţele debitorului ulterioare deschiderii procedurii, rezultate din decontul de TVA, procedeu expres interzis de dispoziţiile art.52 din Legea nr.85/ 2006 privind procedura insolvenţei şi ale art.115 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, judecătorul-sindic constatând că, nefiind anterioare deschiderii procedurii insolenţei, aceste creanţe nu se puteau compensa.
Judecătorul-sindic apreciază că, fiind efectuate în procedura generală de insolvenţă, operaţiunile menţionate trebuia autorizate de judecătorul-sindic, conform art.46 alin.(1) din Legea nr.85/2006 sau efectuate sub conducerea administratorului judiciar, conform art.49 alin.(1) lit.b) din Legea nr.85/2006, întrucât debitorului i s-a ridicat parţial dreptul de administrare sau autorizate de administratorul judiciar cu aprobarea Comitetului creditorilor, conform art.49 alin.(2) din Lege. Niciuna dintre aceste condiţii nu a fost însă îndeplinită în cauză.
Pentru considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse (pct.II.1), a respins ca neîntemeiată excepţia de necompetenţă materială a judecătorului-sindic, invocată din oficiu.
Constatând nulitatea operaţiunilor de compensare efectuate de organele fiscale şi împrejurarea că aceste operaţiuni prejudiciază ceilalţi creditori,încălcând caracterul concursual al procedurii insolvenţei şi permiţând satisfacerea unor creanţe cu nesocotirea dispoziţiilor legale,judecătorul-sindic va admite acţiunea formulată de creditorul SC S. SRL,în contradictoriu cu ANAF,cu AJFP Buzău şi cu debitorul SC D.S. SA, a constataT nulitatea stingerii, de către autorităţile fiscale, a creanţelor fiscale anterioare deschiderii procedurii insolvenţei împotriva debitorului SC D.S. SA ,prin compensare cu creanţele SC D.S. SA născute în perioada de observaţie şi/sau de reorganizare şi a obligat autorităţile fiscale la desfiinţarea oricăror acte, înregistrări sau evidenţe subsecvente compensării creanţelor fiscale anterioare deschiderii procedurii insolvenţei debitorului SC D.S. SA cu creanţele SC D.S. SA născute în perioada de observaţie şi/sau de reorganizare.
Potrivit dispoziţiilor art.12 alin.(1) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii,ele putând fi atacate separat cu apel, termenul de apel fiind de 30 de zile de la comunicare.
