Judecătoria Horezu, secţia civilă
Sentinţa civilă nr.361/16 martie 2010
Instanţa necompetentă material în soluţionarea litigiului pe fond, nu este competentă să se pronunţe nici asupra cererii de renunţare la judecată
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Horezu sub nr.1482/241/2009, contestatoarea S. C. F. SRL ( fostă S.C. M. SRL ) a înţeles, în contradictoriu cu intimaţii M. F. P., A. P. V. A. S., D. G. F. P. a judeţului VÂLCEA, A. F. P. B. G., să conteste executarea silită pornită de D.G.F.P.Vâlcea – A.F.P. B. G., mai exact somaţia nr. din 2.07.2009 şi titlul executoriu nr. din 2.07.2009 şi, de asemenea, a înţeles să solicite anularea Ordinului nr. x emis de A. V. A.S..
Ulterior formulării acţiunii, reclamanta a învederat că denumirea actuală a societăţii este SC F. SRL.
Prin întâmpinarea depusă de intimata A.V.A.S., se invocă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Horezu, având în vedere dispoziţiile OUG nr.51/1998, aplicabile în speţă.
La termenul de judecată din 9.02.2010, reclamanta a formulat cerere de renunţare la judecată privind capătul de cerere prin care solicită anularea ordinului AVAS nr.x din 11.06.2009.
Prin încheierea de şedinţă din 16 martie 2010, instanţa, constatând stadiul diferit de soluţionare al capetelor de cerere a dispus disjungerea cererii având ca obiect anularea ordinului nr. x din 11.06.2009. Urmare disjungerii, cererea a fost înregistrată la Judecătoria Horezu sub nr.593/241/2010.
La termenul de judecată din 16 martie 2010, instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei invocată prin întâmpinare de intimata – pârâtă AVAS, anume , excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Horezu.
Examinând excepţia prin prisma probelor administrate, instanţa a reţinut că aceasta este întemeiată.
Aşadar, reclamanta a înţeles să solicite anularea ordinului nr. x din 11.06.2009 emis de AVAS şi anexa acestui ordin. Potrivit dispoziţiilor art.44 din legea nr.51/1998, litigiile în legătură cu activele statului, în care AVAS este parte, se soluţionează cu respectarea prevederilor prezentului capitol, completate în mod corespunzător cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.
Articolul. 45 al aceluiaşi act normativ, dispune că cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele statului preluate de AVAS , sunt de competenţa curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul pârâtului.
Din coroborarea dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă că prevederile OUG nr.51/1998 au un caracter special şi derogatoriu de la dispoziţiile Codului de procedură civilă, cu care se completează în situaţia în care legea specială nu dispune altfel. Fiind aplicabil principiul specialia generalibus derogant, instanţa constată că, instanţa competentă în soluţionarea cererii, având ca obiect anularea Ordinului nr. x /2009 al AVAS, este curtea de apel de la domiciliul pârâtei, în speţă, de la sediul AVAS, anume Curtea de Apel Bucureşti.
Câtă vreme Judecătoria Horezu nu are competenţa materială de a soluţiona prezentul litigiu pe fond, această instanţă nu poate avea competenţa nici de a se pronunţa cu privire la cererea reclamantei de renunţare la judecata cererii formulate.
Prin prisma acestor aspecte, instanţa, a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Horezu şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
1
