Instantele judecatoresti române nu sunt abilitate sa constate calitatea de cetatean român a unei persoane.
– art. 111 Cod procedura civila.
– art. 13-19 din Legea nr. 21/1991,cu modificarile si completarile ulterioare.
DECIZIA CIVILA NR.1172 R
Sedinta publica din data de 23.09.2010
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti în data de 27.03.2009, petenta H. N. a solicitat instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se constatate calitatea sa de cetatean român.
În motivarea cererii petenta a aratat ca s-a nascut la data de 18.01.1979 în R.M., parintii sai fiind H. T. si E. (nascuta I). Tatal sau s-a nasut la data de 09.08.1948 în satul P. jud. O. din parinti români H. F., nascut la data de 14.12.1916 în satul C., judet B. si H. S. nascuta la data de 18.03.1913 în satul P., judet O., casatoriti la Iasi la data de 28.05.1941. Odata cu semnarea actului Unirii dintre R. D. M. (B. si regatul R.) la data de 27.03.1918, bunicii sai practic au obtinut cetatenia româna prin nastere “ius sanguinis” dar implicit prin ” ius soli”. În urma agresiunii sovietice din anul 1940 si apoi a invaziei militare a URSS din 1944 în Basarabia, bunicii sai si în consecinta parintii sai, dar si petenta au pierdut fortat cetatenia româna si fortat li s-a impus cetatenia sovietica.
Prin sentinta civila nr. 7178/28.05.2009 Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a respins actiunea formulata de petenta H. N.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat recurs petenta fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV-a Civila sub nr. 7980/299/2009, la data de 03.08.2009.
Prin decizia civila nr. 1231A/04.12.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a Civila s-a respins ca nefondat apelul declarat de recurenta H. N. împotriva sentintei civile nr. 7178/28.05.2009 pronuntata de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, tribunalul a retinut în ceea ce priveste constatarea calitatii de cetatean român a apelantei, prima instanta în mod corect a apreciat netemeinicia acesteia, în conditiile în care în cazul dobândirii cetateniei române prin nastere, apelanta trebuia sa faca dovada calitatii de cetatean român a cel putin unuia dintre parinti la momentul nasterii sale.
Împotriva deciziei tribunalului, a declarat recurs petenta H. N..
În motivarea recursului, recurenta a aratat ca instanta a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, conform art. 304 pct. 8 Cod procedura civila, deoarece a apreciat netemeinicia cererii în conditiile în care, în cazul dobândirii cetateniei române prin nastere, apelanta trebuie sa faca dovada calitatii de cetatean român a cel putin unuia dintre parinti, la momentul nasterii sale. Recurenta apreciaza ca afirmatia instantei sustine pertinenta actiunii care este una de constatare a calitatii de cetatean român, considerent pentru care instanta ar fi trebuit sa admita actiunea.
În cel de-al doilea motiv, recurenta precizeaza ca hotarârea recurata este lipsita de temei legal, fiind data cu aplicarea gresita a legii în ceea ce priveste aspectul caracterului necontencios al actiunii, conform art. 304 pct. 9 Cod procedura civila .
În sedinta publica de la data de 23.09.2010, din oficiu, Curtea a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii ca motiv de ordine publica, fata de procedura speciala prevazuta de Legea nr. 21/1991.
În ceea ce priveste aceasta exceptie, Curtea retine urmatoarele considerente:
În cauza, petenta nu a dovedit ca cel putin unul dintre parintii sai avea cetatenie româna la momentul nasterii sale. Aceasta cerinta este prevazuta si de textul Conventiei Europene în ceea ce priveste cetatenia, astfel ca, potrivit art. 6 pct. 1 lit. a “fiecare stat parte trebuie sa prevada în dreptul sau intern, dobândirea de drept a cetateniei de catre unele persoane si pentru copiii ai caror parinti, cel putin unul, poseda în momentul nasterii cetatenia acelui stat parte”.
Faptul ca localitatea ce reprezinta locul de nastere al tatalui se afla sub jurisdictia Statului român la momentul nasterii acestuia, si anume la 18.01.1979, nu genereaza o prezumtie absoluta ca acesta ar fi avut cetatenia româna în momentul nasterii, cât timp nu s-a administrat vreo dovada din care sa reiasa ca nu a intervenit nici o împrejurare care sa determina pierderea sau retragerea cetateniei române.
Cererea de constatare a calitatii de cetatean român constituie o chestiune diferita dar strâns legata de cea a probarii calitatii de cetatean român, întrucât idem est non probari, iar în aceste conditii, unei persoane care se pretinde cetatean român dar nu dispune si nu poate obtine mijloacele de proba pentru dovedirea acestei calitati, nu i se poate recunoaste aceasta calitate pe calea unei actiuni în constatare formulata în conditiile art. 111 Cod procedura civila.
În masura în care o persoana care se pretinde cetatean român nu are mijloacele de proba pentru dovedirea acestei calitati, respectiv nu detine o carte de identitate sau un pasaport eliberate de autoritatile române sau un certificat de cetatenie româna eliberat în conditiile art. 19 alin. 4 din Legea nr. 21/1991 de comisia pentru cetatenie din cadrul Ministerul Justitiei ori o adeverinta de atestare a calitatii de cetatean român eliberata de comisia pentru cetatenie din cadrul Ministerul Justitiei conform art. 21 alin. 1 din Legea nr. 21/1991, instanta apreciaza ca împotriva persoanei în cauza actioneaza pâna la proba contrara o prezumtie relativa simpla conform art. 1203 Cod civil de neîndeplinire a conditiilor pentru recunoasterea calitatii de cetatean român, iar pe cale de consecinta persoana în cauza trebuie sa urmeze procedura prevazuta de art. 13-19 din Legea nr. 21/1991 pentru obtinerea calitatii de cetatean român.
Conform art. 13-19 din Legea nr. 21/1991, cetatenia româna se acorda prin ordinul Ministerului Justitiei în baza si în conformitate cu concluziile raportului întocmit conform art. 16 si 17 din Legea nr. 21/1991 de comisia pentru cetatenie din cadrul Ministerul Justitiei. Ordinul ministrului de justitie de acordare sau de respingere a cererii de legalitate pe calea contenciosului administrativ. Procedura de solutionare a cererii de acordare a cetateniei române se desfasoara în fata unor autoritati administrative, respectiv în fata comisiei pentru cetatenie din cadrul Ministerul Justitiei si este lipsita de caracter jurisdictional.
Drept consecinta, fata de aceste considerente, instanta retine ca instantele judecatoresti române nu sunt abilitate sa constate calitatea de cetatean român a unei persoane.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a admis recursul conform art. 304 pct. 9 si modificând în tot decizia recurata, a admis apelul, schimbând în tot sentinta apelata în sensul ca s-a admis exceptia inadmisibilitatii cererii si s-a respins cererea, ca inadmisibila.
