Reclamantul M. I. V. s-a adresat Tribunalului Mures prin cererea înregistrata sub nr. 3565 din 1 iulie 2004, solicitând pronuntarea unei sentinte pentru obligarea pârâtei SC A. SA B., la plata drepturilor salariale pentru perioada noiembrie 2003 – iunie 2004, cu dobânda aferenta.
Prezentându-se în fata instantei, reclamantul a precizat cererea de chemare în judecata aratând ca solicita drepturile salariale cuvenite pentru lunile noiembrie si decembrie 2003, precum si indemnizatia pentru concediu de boala din luna ianuarie 2004.
Având în vedere precizarile amintite anterior, prin încheierea de sedinta din 7 septembrie 2004, instanta a disjuns petitele urmând ca pentru solutionarea cererilor referitoare la achitarea indemnizatiei de boala sa fie sesizat completul specializat în solutionarea litigiilor de asigurari sociale.
În conformitate cu dispozitiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, privind pensiile si alte drepturi sociale, competenta de solutionare a cererilor formulate împotriva altor persoane decât Casa Nationala de Pensii si Asigurari Sociale sau casele teritoriale de pensii, apartine instantelor în a caror raza teritoriala îsi are sediul pârâta. Competenta astfel stabilita este absoluta.
Având în vedere dispozitia legala invocata anterior, în conformitate cu prevederile art. 158, 159 Cod procedura civila, instanta a pronuntat sentinta civila nr. 788 din 19 mai 2005, declinând competenta de solutionare a cererii reclamantului în favoarea Tribunalului Cluj.
Prin recursul sau, reclamantul a solicitat schimbarea integrala a hotarârii de declinare, sustinând ca nu se poate deplasa la aceasta instanta, ca pârâta are un punct de lucru în comuna Gornesti, judetul Mures si considera ca punctul de vedere retinut de prima instanta este gresit.
Recursul reclamantului este nefondat si va fi respins în consecinta sentinta recurata va fi mentinuta integral, pentru urmatoarele considerente:
Dispozitiile cuprinse în art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, care stabilesc competenta teritoriala de solutionare a cauzei sunt clare, neputând fi interpretate în alt mod.
Asa cum a stabilit prima instanta, competenta teritoriala este absoluta, iar în raport de aceasta sustinerile reclamantului recurent conform carora deplasarea la Tribunalul Cluj este anevoioasa, precum si împrejurarea ca pârâta are un punct de lucru în judetul Mures, sunt lipsite de relevanta juridica pentru cauza.
Evident, în conf. cu dispozitiile art. 242 Cod procedura civila, reclamantul poate solicita judecarea si în lipsa, nefiind necesara prezentarea acestuia în fata instantei.
Având în vedere starea de fapt rezumata anterior, stare de fapt retinuta si în considerentele sentintei recurate, în raport de care instanta a aplicat corespunzator dispozitiile legale, în cauza nu este incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si cum nu sunt nici motive dintre cele prevazute de art. 306 alin. 2 din acelasi cod, recursul reclamantului se apreciaza a fi nefondat si va fi respins ca atare.
