Prin sentinţa nr. 261 din 22.04.2009 pronunţată în dosarul nr. …. Tribunalul Mureş a respins excepţia necompetenţei materiale a instanţei, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale apasive a RAR şi a admis acţiunea formulată de reclamanta SC”N. P.”SRL, în contradictoriu cu pârâta RAR Mureş, obligând pârâta să procedeze la omologarea individuală a autoturismului Ford K prcum şi la înscrierea în caretea de identitate a autoturismului seria F 469413 a emisiilor poluante Euro 3, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că cererea reclamantei este fondată deoarece există un raport de expertiză tehnică prin care s-a arătat că autoturismul face parte din grupa de autoturisme M 1, se află la prima înmatriculare în România, a mai fost înmatriculat în altă ţară şi deci este supus de către RAR, omologării individuale în conformitate cu cap.III pct.222 din Ordinul MTCT nr.211/203 modificat de Ordinele MTCT 1043/2003, 1356/2004 şi 2194/2004, raport de expertiză care a fost contestat de pârâtă.
Instanţa de fond reţine că înmatricularea se face numai pentru autovehiculele şi remorcile omologate potrivit legii de către RAR prin reprezentanţele judeţene sau a Municipiului Bucureşti, omologarea fiind o condiţie prealabilă a înmatriculării.
S-a apreciat că reclamanta este îndreptăţită şi la despăgubiri civile constând în contravaloarea expertizei, taxa de timbru şi închirierea unui autoturism pe perioada în care reclamanta nu a putut să utilizeze autoturismul în litigiu.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs RAR Bucureşti, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi trimiterea acţiunii în contencios administrativ Curţii de Apel Tg-Mureş pentru rejudecare.
În motivele de recurs s-a arătat că RAR a invocat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu a RAR Tg-Mureş, deoarece aceasta nu are organe de conducere proprii şi nu poate fi parte în judecată. S-a invocat că prima instanţă a soluţionat cauza în contradictoriu cu o persoană fără capacitate de folosinţă.
De asemenea s-a precizat că RAR este o autoritate publică centrală şi in consecinţă competenţa de soluţionare revine curţii de apel.
În subsidiar recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii, invocând faptul că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra probelor pârâtei. Acestea au fost dezbătute pe larg în recurs.
Cu privire la despăgubirile acordate de prima instanţă s-a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se putea reţine,aşa cum a făcut prima instanţă, îmbogăţirea fără just temei.
S-a arătat şi faptul că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor Directivelor Europene referitoare la omologarea de tip a vehiculelor rutiere, respectiv Directiva 70/156 CEE, cu modificările şi completările ulterioare.
Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală sau respingerea acestuia ca nefondat.
Astfel,s-a arătat că RAR Mureş are capacitate de folosinţă şi de exerciţiu, deoarece i s-a acordat competenţa de a efectua omologări de autoturism.
În ce priveşte probele, s-au făcut scurte referiri şi la acestea, iar faţă de despăgubiri s-a arătat că ele sunt corect stabilite.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art.3041 C.pr.civ. instanţa a reţinut următoarele:
Reclamantul a formulat o acţiune înregistrată la 2 aprilie 2007 în dosarul nr….. al Judecătoriei Tg-Mureş prin care a solicitat următoarele:
„Obligarea RAR-Reprezentanţa Mureş la omologarea individuală a autoturismului Ford KA, nr.identificare WFOBXXWPRBXP70543, an fabricaţie 1999, seria motor JAK/XP70543, cu înscrierea în cartea de identitate a autovehiculului a emisiilor poluante – respectiv Euro 4 – pe baza documentelor eliberate de autorităţile germane; – cu achitarea taxelor la data introducerii în ţară a autoturismului respectiv în luna decembrie 2005; – în caz de refuz, sentinţa ce va fi pronunţată să ţină loc de act apt pentru înscrierea în circulaţie a autoturismului respectiv; – obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată însumând 42.516 lei noi, ce reprezintă taxă judiciară timbru, expertiză judiciară şi daune materiale”.
Prin sentinţa nr.5628/2007 Judecătoria Tg-Mureş a respins această acţiune.
Împotriva sentinţei s-a formulat recurs care a fost admis de Curtea de Apel Tg-Mureş prin decizia nr.332/2008 pronunţată în dosarul nr……
Hotărârea a fost casată iar cauza a fost trimisă Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ pentru soluţionare în primă instanţă.
Astfel s-a format dosarul nr….. al Tribunalului Mureş în care s-a formulat o precizare de acţiune(f.2) prin care reclamanta a solicitat următoarele:
Să se constate că pârâta RAR-Reprezentanţa Mureş avea obligaţia să procedeze la omologarea individuală a autoturismului Ford KA în litigiu la data introducerii în ţară respectiv luna decembrie 2005, întrucât erau îndeplinite condiţiile stabilite de lege în acest sens; obligarea pârâtei la înscrierea în Cartea de identitate a autovehiculului seria F-469413 a emisiilor poluante Euro 4; obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 43.575,22 lei reprezentând daune (41.461,70 lei) şi 2113,52 lei taxa judiciară de timbru.
Faţă de această precizare de acţiune s-a pronunţat hotărârea atacată prin recursul supus analizei.
Au fost analizate pe rând aspectele invocate atât în recurs cât şi în întâmpinare.
În primul rând este necesar să se verifice dacă RAR Bucureşti are sau nu calitate procesuală pentru a putea ataca hotărârea.
Am constatat că deşi reclamanta a formulat precizarea de acţiune(la aceasta ne vom raporta, ea fiind , în fapt, ultima formă a acţiunii) împotriva pârâtei RAR Mureş, Regia Autonomă Registrul Auto Român Bucureşti a depus completarea la întâmpinare la f.18-24 din dos nr.2706./320/2007 al Tribunalului Mureş.
Instanţa nu a pus în discuţie acest aspect, acceptând poziţia acesteia faţă de proces. De altfel, în toate fazele procesuale RAR Bucureşti a depus toate înscrisurile la dosar fără să se invoce vreun incident procedural în acest sens. Mai mult, reprezentantul legal al acestei instituţii a pus concluzii în faţa instanţelor, astfel că RAR Bucureşti are calitatea de a formula recurs.
Trebuie să avem în vedere şi faptul că una dintre chestiunile puse în discuţie era chiar capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu a RAR Tg-Mureş şi faptul că RAR Bucureşti reprezintă în justiţie reprezentanţele locale ale regiei autonome.
În consecinţă, recurenta putea să formuleze recursul.
În ce priveşte analiza recursului aceasta este una simplă deoarece se impune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Există atâtea date lipsă încât prima instanţă nu avea posibilitatea de a soluţiona acţiunea în forma dată acesteia prin precizarea de acţiune.
În primul rând, acţiunea se află pe rolul unei instanţe de contencios administrativ.
În drept s-au invocat iniţial dispoziţiile art.1075 C.pr.civ, fără ca ulterior să se arate în precizarea de acţiune dacă se modifică sau nu acest temei juridic.
Astfel, chiar dacă a primit cauza în urma unei casări, prima instanţă trebuia să solicite reclamantei, sub sancţiunea prevăzută de art.155 ind.1 C.pr.civ., să stabilească cadrul procesual, respectiv să indice pârâţii şi actele administrative atacate sau măsurile solicitate a se lua de către instanţă.
Cadrul administrativ presupune existenţa unui act administrativ sau a unui refuz în condiţiile Legii nr.554/2004, ori reclamanta nu indică aceste aspecte.
Art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 prevede că: „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Numai în urma acestor clarificări prima instanţă putea să-şi verifice competenţa. În urma verificării competenţei instanţa trebuia să verifice dacă a fost sau nu îndeplinită procedura prealabilă şi celelalte condiţii prevăzute de Legea nr.554/2004.
Tot în ce priveşte verificarea competenţei era obligatoriu să pună în discuţia părţilor capacitatea de exerciţiu şi de folosinţă a pârâtei, pentru a determina dacă RAR Mureş poate sau nu să stea în judecată singură sau numai prin RAR Bucureşti şi dacă în această din urmă situaţie are sau nu competenţa materială în soluţionarea acţiunii, având în vedere excepţia invocată de pârâtă.
Reclamanta poate alege să se judece cu o persoană fără capacitate de exerciţiu şi de folosinţă, însă cu riscurile inerente ce pot determina respingerea acţiunii. Faptul că un reclamant insistă în a se judeca cu o reprezentanţă fără personalitate juridică nu poate determina neaplicarea legislaţiei în domeniu, ci invocarea unor excepţii.
În acest sens prima instanţă va verifica dispoziţiile HG nr.768/1991 şi pe cele din Regulamentul de Organizare şi funcţionare a Regiei Autonome „Registrul Auto Român”.
Toate aceste clarificări se pot face însă numai în faţa primei instanţe, deoarece presupune invocarea de excepţii, verificarea competentei,etc.
Aşa cum a fost precizată, acţiunea pare a fi una în constatare, iar prima instanţă are obligaţia de a pune în discuţie posibilitatea formulării unei acţiuni în constatare câtă vreme se poate formula o acţiune în realizare pentru acelaşi obiect.
Aceasta iese insă din cadrul contenciosului administrativ şi din nou se pune problema competenţei.
Pe lângă aceste aspecte menţionăm că deşi a fost invocată excepţia prescripţiei prin precizarea la întâmpinare depusă la filele 18-24 din dosarul nr….. al Tribunalului Mureş, Tribunalul Mureş nu s-a pronunţat asupra acesteia, acesta fiind încă un motiv de casare.
În ce priveşte „cheltuielile de judecată”acordate de prima instanţă constatăm că s-a făcut confuzie între cheltuieli de judecată şi daune.
Pretenţiile băneşti formulate de reclamantă pentru nefolosinţa autoturismului sunt un adevărat petit în pretenţii care trebuia timbrat la valoare şi încadrat în drept. Însă din nou se punea problema competenţei, a probelor,etc.
După cele menţionate mai sus am constatat că acţiunea depusă la fond nu respectă condiţiile prevăzute de art.112 C.pr.civ.
Nefiind clarificat obiectul cauzei şi nici părţile din proces, nu se poate considera că prima instanţă ar fi analizat fondul cauzei.
Faţă de aceste constatări, celelalte motive de recurs nu mai pot fi analizate, deoarece ele vizează aspecte ce ţin de fondul cauzei.
În consecinţă, în baza art. 312 alin.5 Cod procedură civilă, instanţa a admis recursul deoarece procesul s-a soluţionat fără a se intra în cercetarea fondului, a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.
În rejudecare prima instanţă va identifica solicitările reclamantei, respectiv va pune în discuţie obiectul acţiunii solicitând reclamantei să indice expres cu cine înţelege să se judece în calitate de pârât, care sunt măsurile care solicită a se lua, cu privire la cine, care este temeiul legal al acţiunii, care este cuantumul despăgubirilor şi care a fost prejudiciul care a determinat naşterea acestor despăgubiri, care sunt dovezile în acest sens,etc.
În funcţie de aceste precizări, având în vedere cele menţionate mai sus, instanţa va determina cadrul procesual, natura acţiunii, instanţa competentă şi va lua orice măsuri sunt necesare sau va invoca excepţii care reies din desfăşurarea procesului.
În rejudecare se va tine seama de toate aspectele invocate în prezenta hotărâre, în funcţie de evoluţia cauzei.
