PARTAJ. COMPETENŢĂ.
Instanţa competenţă să dispună asupra împărţelii
judiciare este judecătoria, indiferent de valoarea bunurilor supuse
partajului.
Această competenţă se păstrează în favoarea judecătoriei
şi atunci când se atacă cu apel încheierea de admitere în
principiu, tribunalul fiind ţinut a se pronunţa numai cu privire
la legalitatea şi temeinicia hotărârii prin care s-a constatat
deschisă succesiunea, vocaţia succesorală a părţilor, cotele şi masa
succesorală.
După pronunţarea asupra încheierii, urmează a fi
trimisă cauza la instanţa de fond pentru continuarea judecăţii.
(Decizia civilă nr.1031/R din 10 decembrie
2004 a Curţii de Apel Piteşti).
Judecătoria Drăgăşani, prin sentinţa civilă nr.2937 din 11
septembrie 2001 a anulat ca insuficient timbrată cererea principală având ca
obiect partaj succesoral, precum şi cererea reconvenţională referitoare la
raportarea de către reclamantă a bunurilor primite cu titlu de zestre.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta.
Tribunalul Vâlcea, prin încheierea din 29 ianuarie 2002 a admis în
parte, în principiu acţiunea reclamantei, a luat act de renunţarea acesteia la
judecată privind constatarea donaţiei deghizate, a constatat deschise
succesiunile autorilor, moştenitorii acestora, cotele legale cuvenite, precum şi
compunerea maselor succesorale.
Acelaşi tribunal, prin decizia civilă nr.817 din 4 iunie 2002 a dispus
partajarea bunurilor rămase de la cei doi autori.
Împotriva deciziei şi a încheierii de admitere în principiu au
declarat recurs pârâţii, iar Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr.1982
din 29 octombrie 2002, a admis recursul, a casat decizia şi încheierea şi a
trimis cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal, cu îndrumarea analizei vocaţiei
succesorale a părţilor în condiţiile art.12 din Legea nr.18/1991 şi pentru a se
respecta dispoziţiile art.6731 Cod procedură civilă.
În rejudecare, Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.355/2003, a
admis apelul declarat de reclamantă, a anulat în parte sentinţa şi pe fond a
respins acţiunea de partaj.
Această decizie a fost casată de Curtea de Apel numai în privinţa
succesiunii autorului D.G. şi a fost menţinută decizia cu privire la succesiunea
autoarei D.E.
Procedând la rejudecare, Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă
nr.935 din 26 septembrie 2003, a admis apelul reclamantei, a anulat în parte
sentinţa, a admis în parte şi în principiu acţiunea, a luat act că reclamanta
renunţă la judecarea cererii privind constatarea donaţiei deghizate şi a
constatat deschisă succesiunea autorului D.G. decedat la 12 decembrie 1972,
în urma căruia au rămas ca moştenitori cu vocaţie succesorală D.E. – soţia
supravieţuitoare cu cota de 2/8, decedată ulterior la data de 8 iulie 1997, cota
sa fiind preluată de moştenitorii legali I.M., D.E. descendenţi de gradul I cu
cota de câte 3/8 din moştenire.
Totodată, s-a constatat că pârâtele N.F. şi P.I. au renunţat la
succesiunea autorului, iar masa se compune dintr-un teren.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Acelaşi tribunal, prin decizia civilă nr.166 din 7 iulie 2004, a
omologat raportul de expertiză efectuat în apel şi a dispus ieşirea părţilor din
indiviziune, atribuind bunurile în varianta I a raportului de expertiză tehnică şi
compensând cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că se impune
omologarea raportului de expertiză în varianta adoptată, întrucât intimata
D.E. are construcţii pe terenul litigios şi astfel sunt respectate art.728 Cod
procedură civilă.
Împotriva acestei din urmă decizii, cât şi a celei prin care s-a
pronunţat o nouă încheiere de admitere în principiu au declarat recurs pârâţii
D.E. şi D.I., invocând motivele încadrate în prevederile art.304 pct.3, 9 şi 10
Cod procedură civilă.
Curtea de Apel, prin decizia civilă nr.1031/R din 10 decembrie
2004, a respins ca tardiv declarat recursul pârâţilor împotriva deciziei civile
nr.935 din 26 septembrie 2003, şi a admis recursul declarat de aceiaşi pârâţi
împotriva deciziei civile nr.166 din 7 iulie 2004, pronunţată de Tribunalul
Vâlcea, pe care a casat-o, cu consecinţa trimiterii cauzei spre competentă
judecată la Judecătoria Drăgăşani.
Examinând criticile formulate, instanţa de recurs a constatat că
majoritatea vizau decizia civilă nr.935 din 26 septembrie 2003, prin care
Tribunalul Vâlcea a dat o nouă încheiere de admitere în principiu cu privire la
succesiunea autorului D.G., moştenitori, cotele ce se cuvin părţilor şi
compunerea masei succesorale.
Faţă de dovezile de comunicare aflate la filele 16-17 din dosar, din
care rezultă că aceştia au primit personal decizia atacată ulterior, peste
termenul prevăzut de lege, decizia a rămas irevocabilă şi a intrat în puterea
lucrului judecat.
Examinând cu prioritate critica de nelegalitate privitoare la lipsa
competenţei materiale privind lotizarea bunurilor partajate, Curtea constată că
aceasta este întemeiată.
Instanţa competenţă să dispună asupra împărţelii judiciare este
judecătoria, indiferent de valoarea bunurilor supuse partajului.
Această competenţă se păstrează în favoarea judecătoriei şi atunci
când se atacă cu apel încheierea de admitere în principiu, tribunalul fiind
ţinut a se pronunţa numai cu privire la legalitatea şi temeinicia hotărâri prin
care s-a constatat deschisă succesiunea, vocaţia succesorală a părţilor, cotele
şi masa succesorală.
După pronunţarea asupra încheierii, urmează a fi trimisă cauza la
instanţa de fond pentru continuarea judecăţii.
Este adevărat că instanţa de recurs a pronunţat două decizii cu
îndrumări obligatorii pentru tribunal, însă aceste decizii s-au referit în
exclusivitate la încheierea de admitere în principiu, şi nu la lotizare.
Mai mult decât atât, în prima decizie de casare, recurenţii au
criticat soluţia instanţei de apel privind lotizarea bunurilor şi ignorarea totală a
procedurii speciale privind împărţeala judiciară şi s-a stabilit, cu autoritate de
lucru judecat, prin decizia civilă nr.1982/R din 29 octombrie 2002, ca la
rejudecarea cauzei să fie respectată această procedură instituită de art.6731 şi
urm. Cod procedură civilă.
Se concluzionează că, după rămânerea irevocabilă a încheierii de admitere în
principiu, tribunalul trebuia să înainteze dosarul primei instanţe pentru a se
proceda la evaluarea şi lotizarea bunurilor ce alcătuiesc masa succesorală.
