Recunoaşterea statutului de magistrat pensionar şi stabilirea drepturilor cuvenite. Competenţa materială.
În materia asigurărilor sociale jurisdicţia aparţine completelor specializate, indiferent de calitatea pe care a avut-o anterior reclamantul pensionar.
Secţia comercială şi contencios administrativ-decizia civilă nr.803/22 noiembrie 2004
Reclamantul B.D. a solicitat în contradictoriu cu C.J.P. Sibiu să-i fie recunoscut statutul de magistrat pensionar şi ca atare să-i fie recalculată pensia de serviciu în cuantum de 80% din venitul net realizat de un magistrat în funcţie, începând cu data de 1.01.2001.
Tribunalul Sibiu-secţia comercială şi contencios administrativ prin sentinţa civilă nr.515/C/17.02.2004 a admis cererea astfel cum a fost formulată şi a obligat C.J.P. Sibiu să-i recunoască reclamantului statutul de magistrat pensionar cu o vechime în magistratură de 33 ani şi 6 luni potrivit art.44 din Legea nr.92/1992 modificată prin Legea nr.142/1997. A fost obligată pârâta să recalculeze pensia reclamantului prin stabilirea unui procent de 80% din salariul net al unui magistrat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta invocând, în principal, necompetenţa materială a primei instanţe în soluţionarea litigiului, iar în subsidiar se aduc critici privind fondul cauzei.
Curtea, prealabil cercetării motivelor de modificare a sentinţei pronunţate a cercetat motivul de casare arătat, potrivit dispoziţiilor art.137 şi 304 pct.3 din Codul de procedură civilă.
Legea nr.19/17.03.2000 constituie legea specială în domeniul sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
În capitolul intitulat “Jurisdicţia asigurărilor sociale” la art.154 se prevede că jurisdicţia în această materie se realizează prin tribunale şi curţi de apel. De la data intrării în vigoare a legii se organizează complete specializate pentru asigurări sociale. Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind deciziile de pensionare, refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale, modul de stabilire şi de plată a pensiilor (articolul 155 litera d,e din lege).
Un alt argument în sprijinul necompetenţei materiale a primei instanţe îl constituie şi dispoziţiile art.2 lit.c) din Legea contenciosului administrativ nr.29/1990 unde se arată că nu pot fi atacate în justiţie, pe această cale, actele administrative pentru desfiinţarea sau modificarea cărora se prevede prin lege specială o altă procedură judiciară. Cererea de faţă excede sferei contenciosului administrativ.
În concluzie, în materia asigurărilor sociale jurisdicţia aparţine completelor specializate indiferent de calitatea pe care a vut-o anterior reclamantul pensionar.
În cauză, fiind întrunite motivele de casare prevăzute de art.304 pct.3 din codul de procedură civilă, hotărârea atacată a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare în primă instanţă Tribunalului Sibiu-secţia civilă-conflictul specializat în soluţionarea litigiilor de asigurări sociale.
