RECURS COMERCIAL. SUSPENDARE DE DREPT; COMPETENŢĂ MATERIALĂ.
Prin dispoziţiile speciale cuprinse la art.36 din Legea 85/2006 legiuitorul a stipulat că se suspendă de drept toate acţiunile judiciare şi extrajudiciare în realizarea creanţelor asupra debitului sau bunurilor sale; acţiunea pauliană prin care se urmăreşte reîntregirea averii debitorului nu intră sub incidenţa art.36 din Legea 85/2006 şi nu intră în competenţa exclusivă de soluţionare stabilită de legiuitor pentru judecătorul sindic.
-art. 11, 36 din Legea 85/2006;
-art. 304 pct.9, 312 Cod procedură civilă.
Prin încheierea din 18 februarie 2009, Tribunalul Bihor, a respins ca neîntemeiată excepţia de necompetenţă materială a instanţei de drept comun în soluţionarea litigiului, considerând că prezenta cauză are caracter de litigiu comercial pe dreptul comun.
Faţă de împrejurarea că, faţă de pârâta SC PPS C. SRL, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei şi având în vedere bunurile acesteia, în baza art.36 din Legea nr.85/2006 a dispus suspendarea judecării cauzei, până la finalizarea dosarului de faliment nr.2938/111/2008.
Împotriva acestei încheieri, în termen şi legal timbrat a declarat recurs reclamantul C.G., solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
În motivarea recursului, a arătat că, potrivit art.36 din Legea nr.85/2006 „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale”.
În speţă, nu este vorba de o acţiune asupra averii debitorului, ci dimpotrivă este vorba de o acţiune a unui creditor pentru întregirea averii debitorului, pe calea acţiunii pauliene tinzându-se la anularea unui act fraudulos prin care acesta şi-a diminuat fraudulos patrimoniul, acţiune ajutând toţi creditorii, precum şi procesul de reorganizare, suspendarea în acest caz fiind absurdă.
Pe de altă parte, a arătat că, în cauză nu s-a deschis procedura falimentului, fiind în faza întocmirii planului de reorganizare, reorganizare care necesită şi finalizarea acţiunii pauliene.
A concluzionat că, soluţia ce se impunea a fi adoptată în cauză, era scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea la judecătorul sindic – dosar nr.2938/111/2008, văzând prevederile art.79, 80 şi 81 alin.2 din Legea nr.85/2006, conform cărora toate acţiunile pornite de şi împotriva debitorului se judecă de către judecătorul sindic.
Instanţa de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, a reţinut că este fondat şi în baza prevederilor art.304 pct.9, art.312 Cod procedură civilă a dispus admiterea lui, modificarea în parte a încheierii atacate în sensul dispunerii continuării judecării cauzei şi menţinerii restului dispoziţiilor încheierii recurate.
Prin acţiunea pauliană înregistrată în data de 24.03.2008, recurentul reclamant a solicitat instanţei să se constate că, prin contractul de leasing imobiliar nr.175/20.06.2000, încheiat între pârâtele SC A. SA şi SC PPS C. SRL s-a convenit transmiterea către SC PPS C. SRL a terenului aferent atelierului de confecţii metalice şi hală depozit, constatarea nulităţii absolute a înscrierii dreptului de proprietate asupra acestui teren pe numele pârâtei SC V.P. SRL, radierea înscrierilor din CF şi înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului în favoarea pârâtei SC PPS C. SRL.
Pe parcursul soluţionării cauzei, pârâta SC PPS C. SRL a intrat în procedura insolvenţei, cauza fiind înregistrată sub nr. de dosar 2838/111/2008 a Tribunalului Bihor.
Conform prevederilor art.36 din Legea nr.85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Prin aceste dispoziţii speciale, legiuitorul a avut în vedere că toate acţiunile prin care creditorii falitei urmăresc realizarea creanţelor împotriva acesteia să fie suspendate de drept, urmând ca, creditorii să-şi realizeze creanţa în cadrul procedurii colective demarate prin deschiderea procedurii insolvenţei.
În temeiul acestor dispoziţii nu are loc o suspendare de drept a tuturor acţiunilor indiferent de natura lor pe care debitorul falit le are, ci doar a celor vizând realizarea creanţelor împotriva sa.
Acţiunea pauliană ce face obiectul prezentei cauze nu este o acţiune în realizarea creanţei împotriva averii debitorului de natura celor vizate de art.36 din Legea nr.85/2006, ci o acţiune ce vizează reîntregirea averii societăţii aflate în procedura insolvenţei, cum în mod corect s-a invocat prin motivele de recurs.
În consecinţă, s-a reţinut că în mod eronat a reţinut în cauză instanţa incidenţa prevederilor art.36 din Legea nr.85/2006 şi a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea dosarului de faliment, obiectul prezentei acţiuni neurmărind realizarea vreunei creanţe asupra societăţii pârâte aflate în insolvenţă.
Cât priveşte competenţa de soluţionare a cauzei, invocată de recurent, s-a reţinut că în mod corect prin încheierea recurată s-a reţinut că aceasta aparţine instanţei comerciale de drept comun şi nu judecătorului sindic desemnat în dosarul de insolvenţă, având în vedere competenţa exclusivă stabilită de legiuitor în sarcina judecătorului sindic, prevăzută la art.11 din Legea nr.85/2006. Obiectul prezentei cauze nu vizează nici una din categoriile de cereri şi acţiuni pe care legiuitorul le-a stabilit în competenţa exclusivă a judecătorului sindic.
Prin urmare, în cauză nu puteau fi reţinute favorabil motivele de recurs privitoare la trimiterea cauzei spre soluţionare la judecătorul sindic desemnat în dosar nr.2538/111/2008, privind insolvenţa debitoarei pârâte SC PPS C. SRL.
În consecinţă, având în vedere aceste considerente, instanţa de recurs a dispus admiterea recursului, modificarea în parte a încheierii recurate cu trimiterea cauzei în vederea continuării judecăţii la aceeaşi instanţă – Tribunalul Bihor şi menţinerii restului dispoziţiilor încheierii atacate.
(Decizia nr.183/C/7.05.2009 a Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).
