Recurs. Motivele de nelegalitate pe care se întemeiază. Excepţia necompetenţei materiale a instanţei, prev. de art. 304 pct. 3 Cod pr. civilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 3 Cod pr. civilă, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii.( Decizia nr. 962 din 7 decembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie).
Prin decizia civilă nr. 962 din 7 decembrie 20101 Curtea de Apel Ploieşti, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu.
A admis recursurile declarate de pârâţii Statul Român – prin Ministerul Finanţelor Publice –prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, de pârâta Autoritatea Naţionala pentru Restituirea Proprietăţilor, împotriva sentinţei civile nr. 1062 din 7 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul A. H. T. şi în consecinţă a casat sentinţa civilă nr. 1062/7 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Prahova – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ.
Examinând cu prioritate această excepţie conform disp. art. 137 Cod pr. civilă, Curtea a constata că prin acţiunea formulată reclamantul intimat chemând în judecată Statul Român prin M.F.P. prin DGFP Prahova, Guvernul României – Cancelaria primului Ministru şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a solicitat obligarea M.F.P. să pună la dispoziţia A.N.R.P. suma de 791.912 lei reprezentând despăgubiri acordate prin efectul Legii nr. 290/2003, obligarea Cabinetul Primului Ministru să dispună plata acestor despăgubiri către intimatul-reclamant, iar A.N.R.P. să facă plată efectivă a sumei actualizată cu coeficientul inflaţiei din ziua plătii, arătând că aceste despăgubiri i-au fost acordate prin Hotărârea 415/18 dec. 2007 a Comisiei Judeţene Prahova de aplic Legii nr. 290/2003.
Legea nr. 290/27 iunie 2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietatea acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmarea stării de război şi aplicarea Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10.02.1947, prevede la art. 8 alin 2 că, Comisiile Judeţene şi ale Mun. Bucureşti primesc, verifică şi rezolvă cererile de atribuire în natură ori pentru acordarea de despăgubiri sau compensaţii, după caz, şi la alin. 3 prevede că nemulţumirile împotriva hotărârii comisiei, îndreptăţesc persoana respectivă să fac contestaţie la Comisia Centrală în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Alin. 5 din acelaşi articol prevede că hotărârile Comisiei Centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în termen de 30 zile de la comunicare, la Secţia de Contencios administrativ al tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Întrucât aceste norme legale au caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materie – reprezentant de prev. ar.t 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prin care se prevede competenţa exclusivă a Secţiei de Contencios Administrativ al tribunalului, în o primă instanţă, în ceea ce priveşte acţiunile având ca obiect contestatara hotărârilor ANRP- Serv. pentru aplicarea Legea nr. 290/2003, pentru identitatea de raţiune, competenţa materială este aceeaşi în privinţa oricăror acţiuni întemeiate pe prevederile respectivei legi – Legea nr. 290/2003.
În acest sens a stabilit şi ICCJ – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal prin Decizia 1148/2.03.2010 şi la fel prin Decizia nr. 2084/22.04.2010, în speţă fiind vorba de un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003.
