Somaţie de plată. Competenţa materială de soluţionare a cauzei
În situaţia în care creanţa invocată de creditor izvorăşte dintr-un contract de concesiune căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, competenţa de soluţionare a somaţiei de plată aparţine tribunalul – secţia de contencios administrativ.
(Tribunalul Mehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ-decizia nr.35/R/19.01.2010)
Prin cererea formulată de creditorul Cabinet Medical Veterinar în contradictoriu cu debitorul Directia Sanitară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi ANSVSA Bucureşti s-a solicitat emiterea somaţie de plată cu motivarea că debitoarea nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a contravalorii serviciilor furnizate în baza contractul de concesiune nr.66/15.05.2005 şi actul adiţional la contract cu nr. 6/01.01.2008.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentinţa nr.1137/27.11.2009 a admis excepţia necompetenţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, reţinând în esenţă că întrucât obiectul acţiunii reclamantului îl reprezintă o somaţie de plată care se referă la executarea contractului de concesiune nr. 66/15.05.2005 şi actului adiţional la contract cu nr. 6/01.01.2008 încheiat părţi, competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului Mehedinţi conform art.1 din OG nr.5/2001 şi art. 66 alin. 1 din OUG nr. 54/2006.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurenta-creditoare Cabinetul Medical – Veterinar.
Tribunalul a respins recursul reţinând că potrivit H.G. nr. 446/1999 privind aprobarea concesionării unor activităţi sanitare veterinare publice de interes naţional, aşa cum a fost completată prin Legea nr.127/2005, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, prin direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, concesionează activităţile sanitare veterinare privind identificarea şi înregistrarea bovinelor, ovinelor, caprinelor şi suinelor.
Faţă de reglementările legale menţionate s-a constatat că creditorul a concesionat activitatea sanitar veterinară şi prin urmare, creanţa invocată de acesta izvorăşte dintr-un contract de concesiune căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, aşa cum s-a reţinut şi de către instanţa de fond.
Prin urmare, faţă de dispoziţiile art.1 din OG nr.5/2001 şi art.66 din OUG nr.54/2006, s-a apreciat că instanţa competentă cu soluţionarea litigiului este tribunalul – secţia de contencios administrativ şi în mod legal s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
