Termenul de declarare a recursului în cazul încheierilor pronuntate în temeiul art.71 din OUG nr.116/2009.
– OUG nr.116/2009, art.71
– Codul de procedura civila, art.331 si urm.
Procedura prevazuta de art.71 din OUG.nr.116/2009 are caracter necontencios si îi sunt incidente normele de drept comun cuprinse în art. 331-339 C.pr.civ. cu privire la procedura necontencioasa.
Pe cale de consecinta, sunt aplicabile dispozitiile art. 336 alin.2 C.pr.civ., potrivit carora termenul de recurs curge de la pronuntare, pentru cei care au fost de fata, si de la comunicare, pentru cei care au lipsit.
Pe cale de consecinta, sunt aplicabile dispozitiile art. 336 alin.2 C.pr.civ., potrivit carora termenul de recurs curge de la pronuntare, pentru cei care au fost de fata, si de la comunicare, pentru cei care au lipsit.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA nr. 1135 din 30.04.2012) – Domeniu – Competenta materiala.
I. Prin Încheierea nr. 8 din 11.01.2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Civila în dosarul nr. 64744/3/2011, a fost respinsa ca neîntemeiata cererea de interventie formulata de intervenientul O.G.G., a fost admisa cererea de înregistrare formulata de petenta S.C. C M S.A. si s-a dispus mentionarea în registrul comertului a Hotarârii Adunarii Generale Ordinare a Actionarilor S.C. C M S.A. nr. 1/13.09.2011; a mai fost obligat intervenientul la plata catre petenta a sumei de 13.321,56 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
II. Împotriva acestei sentinte, a declarat recurs intervenientul O.G.G., la data de 03.02.2012.
III. Asupra exceptiei tardivitatii declararii recursului, Curtea retine urmatoarele:
Prin intrarea în vigoare a dispozitiilor OUG nr. 116/2009, competenta de solutionare a cererilor de înregistrare în registrul comertului si, dupa caz, a altor cereri aflate în competenta de solutionare a judecatorului delegat au fost transferate pe o perioada limitata directorului oficiului registrului comertului de pe lânga tribunal si/sau persoanei sau persoanelor desemnate de catre directorul general al Oficiului National al Registrului Comertului.
În legatura cu acest aspect, cu prilejul analizarii constitutionalitatii art. 6 din Legea nr. 26/1990, Curtea Constitutionala a statuat ca atributiile judecatorului delegat au fost preluate de directorul oficiului registrului comertului, respectiv instanta, fara ca institutia judecatorului delegat sa fi fost, expres sau implicit, desfiintata (Deciziile nr. 861/2010, nr. 1274/2010). S-a precizat ca dispozitiile art. 6 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului sunt în vigoare, fiind doar suspendata aplicarea lor în ceea ce priveste competentele judecatorului delegat.
Or, în conditiile recunoasterii suspendarii temporare a aplicarii dispozitiilor legale privind competenta judecatorului delegat, ramân lipsite temporar de efecte si prevederile referitoare la actele emise de acesta si calea de atac de urmat.
În cazul cererilor în legatura cu care la dosar s-au depus cereri de interventie, dispozitiile art. 71 din OUG nr. 116/2009 au prevazut competenta instantei, care se va pronunta în dosar printr-o hotarâre, atacabila cu recurs, fara a exista o precizare expresa cu privire la termenul de recurs, ca în cazul art. 4 privind cererile de fuziune sau divizare, care face o trimitere expresa la procedura necontencioasa, sau ca în cazul caii de atac a plângerii împotriva rezolutiei judecatorului delegat.
Acest transfer temporar de competenta nu a putut schimba însa caracterul si natura necontencioasa a procedurii jurisdictionale instituite de Legea nr. 26/1990 si de Legea nr. 31/1990, completata cu normele de drept comun cuprinse în art. 331-339 C.pr.civ., care se întregesc cu dispozitiile privind procedura contencioasa, în masura în care nu sunt contrare naturii necontencioase a cauzei, potrivit art. 338 C.pr.civ. Desi trimiterea expresa la aceste norme generale se regaseste în cazul altor categorii de cereri, trasaturile procedurii gratioase se regasesc si în privinta acestor cereri aflate anterior în competenta judecatorului delegat, confirmând principiul simetriei formelor.
De altfel, dispozitiile art. 335 C.pr.civ. nu exclud, de principiu, posibilitatea interventiei unor persoane interesate, concluzia rezultând din chiar formularea legiuitorului, dar cererea acestora nu poate fi încadrata la dispozitiile art. 49 C.pr.civ. deoarece realizarea unui drept propriu este incompatibila cu specificul procedurii. Interventia tertilor în procedura necontencioasa este doar o modalitate de sesizare a instantei cu privire la deficientele cererii principale, care poate uneori determina instanta sa constate ca aceasta a devenit contencioasa si sa îndrepte partile spre procedura de drept comun.
Instituirea acestei reguli speciale nu transforma, însa, procedura de solutionare a cererii într-una contencioasa, deoarece, în ciuda aparitiei unor parti cu interese contradictorii (contencios subiectiv), obiectul cauzei pastreaza caracterul necontencios decurgând din faptul ca instanta nu va transa cu putere de lucru judecat asupra litigiului de fond dintre parti, ci doar va analiza daca cererea si actele ce o însotesc îndeplinesc cerintele legale necesare pentru efectuarea cuvenitelor mentiuni.
Trimiterea la dispozitiile art. 49 – 56 C.pr.civ. inserata în alin. 2 din art. 71 din OUG nr. 116/2009, cu privire la solutionarea cererilor de înregistrare si a cererilor de interventie, a avut tocmai scopul de a înlatura în mod expres caracterul inadmisibil “de plano” al cererilor de interventie, în raport de obiectul cererilor adresate de petenti, si de a înlatura rezervele manifestate anterior de practica sub acest aspect.
Formularea cererilor de interventie ramâne singura cale care permite tertilor interesati, de buna-credinta, sa intervina în aceasta procedura, pentru a evidentia nerespectarea unor cerinte legale, fara sa se blocheze accesul petentului la analizarea cererii în limitele conferite controlului de legalitate realizat prin raportare la caracterul necontencios al procedurii.
În conditiile mentinerii caracterului necontencios al unei asemenea cauze, ramân incidente normele de drept comun cuprinse în art. 331-339 C.pr.civ. cu privire la procedura necontencioasa.
În speta, astfel cum rezulta din practicaua hotarârii atacate, intervenientul a fost reprezentat de avocat la termenul din 11.01.2012, când a pus concluzii asupra cererii formulate.
Ca urmare, termenul de recurs de 15 zile prevazut de art. 301 C.pr.civ. a început sa curga de la pronuntarea hotarârii, iar nu de la comunicare, întrucât norma speciala de procedura necontencioasa este derogatorie.
Intervenientul a formulat la data de 03.02.2012 recursul împotriva hotarârii pronuntate la 11.01.2012.
În consecinta, constatând ca recursul a fost formulat cu depasirea termenului prevazut de lege, având în vedere si dispozitiile art. 101 alin.1 si 103 alin.1 C.pr.civ., Curtea a admis exceptia si a respins recursul ca tardiv formulat, în temeiul art. 312 C.pr.civ.
