Cuprins pe materii: validare poprire, competenta materiala, art 650 Cpc in forma in vigoare anterior declarării ca neconstituţional prin Decizia 348/2014 a Curţii Constituţionale
Judecătoria care a încuviinţat executarea silită rămâne competenta pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu incidente ulterioare de competenţa sa, precum cererea de validare a popririi.
Analizând excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Tecuci, invocată de instanţă din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin.1 NCPC, potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a pricinii, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:
Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76 din 24 mai 2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind CPC: “Dispoziţiile Noului Cod de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare ”, respectiv la data de 15 februarie 2013.
Astfel, executările silite începute după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă sunt guvernate de acest act normativ (art. 3 din Legea nr. 76/2012).
Din analiza actelor depuse de către creditoare la dosarul cauzei, respectiv cererea de executare silită (f. 12), primită de BEJ P A M şi înregistrată cu nr. 3334/05.11.2013, rezultă că în prezenta cauza, executarea silită a fost începuta la 05.11.2013, data sesizării organului de executare.
Raportat la data începerii executării silite în prezenta cauza, 05.11.2013, instanţa apreciază că pentru ipoteza cererilor de validare a popririi formulate după intrarea în vigoare a C. proc.civ. cu privire la adrese de înfiinţare a popririi emise într-o procedură de executare începută sub noul Cod, în temeiul art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76 din 24 mai 2012 , sunt aplicabile dispoziţiile NCPC.
Raportat la modificările legislative în domeniul executării silite intervenite de la intrarea în vigoare a NCPC şi pînă în momentul sesizării instanţei cu prezenta cauza, ca urmare a deciziilor Curţii Constituţionale a României, precum şi faţă de data începerii executării silite în dosarul de executare nr. nr. 3334/2013, instanţa apreciază că în speţa de faţă este aplicabil NCPC, cu forma in vigoare înainte de Decizia nr.348/2014 a Curţii Constituţionale a României (în vigoare de la 16.07.2014), privitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art.650 alin.(1) NCPC.
Decizia Curţii Constituţionale nr.348/17.06.2014 nu poate avea niciun efect asupra executărilor silite aflate în curs şi pentru care s-a depus cererea de executare silită la biroul executorului judecătoresc la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, întrucât ea produce efecte „numai pentru viitor” (art.147 alin.4 din Constituţie), deciziile Curţii Constituţionale fiind obligatorii şi având putere numai ex nunc, pentru viitor, de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României.
Aşadar, instanţa reţine că, relevantă pentru fixarea competenţei este data sesizării executorului cu cererea de executare silită formulată de creditor, respectiv 05.11.2013, când în vigoare erau dispoz. procedurale ale art.650 alin.1 cpc, care stabileau competenţa teritorială a instanţei de executare, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, aceasta fiind Judecătoria Brăila.
Cererile formulate în legătură cu o executare silită în curs constituie incidente procedurale, care păstrează un anumit caracter „accesoriu” sau numai „incidental” faţă de executarea silită şi care trebuie supuse aceleiaşi legi ca şi executarea silită însăşi. În măsura în care executarea silită a început sub imperiul legii vechi, aceasta va fi aplicabilă tuturor chestiunilor privitoare la acea executare silită, inclusiv – şi aceasta este cea mai importantă precizare – tuturor procedurilor judiciare incidente, soluţie care se întemeiază pe dispoziţiile exprese ale art. 650alin.2 cpc.
Potrivit dispoziţiilor art.789 alin. 1 CPC (în forma textului de lege existentă înainte de declararea neconstituţionalităţii sale, prin Decizia nr.348/2014 a Curţii Constituţionale): “Dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi.
Potrivit art.650 alin.1 CPC (în forma textului de lege existentă înainte de declararea neconstituţionalităţii sale, prin Decizia nr.348/2014 a Curţii Constituţionale): „instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea.”, aceasta fiind, în prezenta cauză, Judecătoria Brăila, care de altfel a şi încuviinţat executare silită, competenţa fiind legal dobândită la data sesizării organului de executare şi va rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu incidente ulterioare de competenţa sa, precum cererea de validare a popririi.
În concluzie, având în vedere că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea şi cea care a încuviinţat executarea silită, anume Judecătoria Brăila şi faţă de faptul că trebuie păstrat principiul esenţial al unicităţii instanţei de executare, aceeaşi instanţă fiind competentă să încuviinţeze executarea silită şi să soluţioneze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum cererea de validare a popririi, instanţa va admite excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Tecuci, invocată din oficiu şi va declina competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Brăila.
Mai reţine instanţa că, potrivit dispoziţiilor art.133 alin. 2 CPC, care reglementează cazurile de conflict de competenţă: ”Există conflict de competenţă,(…) cînd doua sau mai multe instanţe şi-au declinată reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces(…)”.
Potrivit art. 134 CPC: ” Instanţa înaintea căreia s-a ivit conflictul de competenţă va suspenda din oficiu judecata cauzei (nn. în cazul unui conflict pozitiv) şi va înainta dosarul instanţei competente să soluţioneze conflictul” iar potrivit art. 135 alin. 1 CPC: ”Conflictul de competenţă ivit între doua instanţe judecătorteşti se soluţionează de instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict”.
Făcând aplicarea la speţa de faţă a dispoziţiilor legale sus – menţionate, instanţa urmează a constata ivit conflictul negativ de competenţă, ca urmare a declinărilor reciproce, între Judecătoria Brăila şi Judecătoria Tecuci, urmând să înainteze cauza Curţii de Apel Galaţi, ca instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, în vederea soluţionării conflictului
