Constată că prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Sibiu, reclamanta K. M. dom. în Germania în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de DGFP Sibiu şi cu Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 250.000 Euro reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de tatăl său K. V. E. şi constatarea caracterului politic a măsurii deportării la muncă forţată în perioada 28.08.1944-4.10.1945 a tatălui său K. V. E.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că tatăl său a fost deportat în URSS la muncă forţată, fără vreo vină individuală.
În drept s-au invocat prevederile art. 2,4,5, 6 din Legea 221/2009, art. 998, 999 C. civ.
Pârâtul legal citat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, deoarece situaţia nu se încadrează în prevederile art. 2, 4 din legea 221/2009, iar în privinţa despăgubirilor s-au invocat prevederile Dec. 1354/2010 a Curţii Constituţionale .
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele :
Reclamanta K. M. a promovat acţiune în despăgubiri, urmare a măsurii deportării în URSS a tatălui său K.V. E.
Din actele anexate acţiunii rezultă că K. V. E. născut la 19.07.1893 decedat la 23.12.1952, tatăl reclamantei, a fost membru marcant al GEG şi a fost trimis la muncă în URSS (f.12 dosar). Nu s-a putut dovedi perioada deportării în URSS, dar nici susţinerea vizând deportarea la Năvodari.
La termenul de judecată din 11.04.2013 reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu a invocat necompetenţa teritorială absolută a Tribunalului Sibiu în soluţionarea acţiunii conform art. 4 alin. 4 Legea 221/2009, având în vedere că domiciliul reclamantei nu este în România ci în străinătate, raportat la art. 155 Lg. 105/1992.
Identificarea competenţei raţionei şi raţionae materiae se face prin raportare la domiciliul reclamantului ori în cauză domiciliul reclamantei este în Germania ceea ce atrage aplicabilitatea Regulamentului (CE) nr. 44/22.12.2000 şi alte art.146, 149 pct. l Lg. 105/1992.
In cauza de faţă , potrivit normei de competenţă teritorială absolută prevăzută de legea română (art.4 Lg. 221/2009) sunt date în competenţa tribunalului în circumscripţia căruia domiciliază reclamantul, ori reclamantul domiciliind în străinătate devin incidente prevederile art.155 Lg. 105/1992, iar competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti, motiv pentru care în baza art. 158 şi următoarele C. p. c. se va declina competenţa de soluţionare la Tribunalul Bucureşti Secţia a III a civilă.
