SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.
Materie: Recurs litigii cu profesioniştii.
Angajarea răspunderii administratorului statutar. Neaducerea la cunoştinţa instanţei şi a părţii adverse a schimbării domiciliului în timpul judecăţii. Neluarea în seamă a schimbării domiciliului.
– art. 98 Cod de procedură civilă 1865
Decizia nr. 193/ C/ 20. 05. 2014 a Secţiei a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Oradea.
Dosar 5066/ 83/ 2009
Prin Sentinţa nr. 830/ F/ 2011 Tribunalul Satu Mare a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar al falitei SC M.B. SRL, R. O. I. S. SPRL, cu sediul procedural ales în Satu Mare, str. C., nr.xx, jud. Satu Mare, împotriva pârâţilor F.S.M. şi B.M. şi în consecinţă:
A obligat pârâţii să suporte din averea proprie pasivul falitei în sensul că i-a obligat pe pârâţi în solidar să plătească în contul averii falitei suma de 117.216 lei, reprezentând despăgubiri.
În temeiul art. 6 alin. 11 din OG nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal s-a dispus comunicarea sentinţei cu DGFP Satu Mare în termen de 15 zile de la rămânerea irevocabilă a acesteia.
Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv Raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitoarei (filele 63-67 din dosarul de insolvenţă), ultimul bilanţ contabil întocmit la data de 31.12.2007, interogatoriul pârâţilor făcut public la solicitarea lichidatorului judiciar, judecătorul sindic a reţinut următoarele:
Pârâtul B.M. a deţinut calitatea de asociat unic şi administrator statutar al societăţii falite până la data de 19.08.2008, când, urmare a cesiunii părţilor sociale, asociat unic şi administrator statutar a devenit pârâta F.S.M.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că la data retragerii pârâtei din societate s-a procedat la predarea documentelor financiar-contabile ale societăţii către noul administrator.
În ultimul bilanţ financiar depus de către debitoare pe anul 2007 au fost evidenţiate scriptic active în sumă de 586.724 lei, bunuri ce nu au putut fi identificate de lichidatorul judiciar.
Legal citaţi, pârâţii nu s-au prezentat în instanţă pentru a răspunde la interogator şi nu au făcut dovada predării la lichidatorul judiciar a documentelor privind existenţa evidenţei contabile a debitoarei. În aceste condiţii, lichidatorul judiciar a înţeles să facă public interogatoriul pârâţilor şi a solicitat instanţei să facă aplicarea dispoziţiilor art. 225 Cod de procedură civilă.
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, „la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi;
d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul întârzierii încetării de plăţi;
g) în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.
Coroborând starea de fapt anterior reţinută cu dispoziţiile legale amintite judecătorul sindic a constatat că fapta pârâţilor de a nu ţine contabilitatea în condiţiile prevăzute de lege se încadrează în fapta ilicită prevăzută de lit. d) a art. 138 din Legea nr. 85/2006, anterior citat şi constituie totodată o încălcare a dispoziţiilor exprese ale art. 72,73,74 din Legea nr. 31/1990 privind obligaţia administratorilor de a ţine toate registrele şi evidenţele prevăzute de lege.
Prin săvârşirea cu vinovăţie a acestei fapte ilicite de către pârâţi, în patrimoniul societăţii debitoare s-a creat un prejudiciu evident reprezentat de cuantumul datoriilor acumulate de către societate, între fapta ilicită, prejudiciu şi starea de insolvenţă a debitoarei existând un raport de cauzalitate, prin neţinerea evidenţelor contabile prevăzute de lege, administratorii contribuind în mod direct la agravarea stării de incertitudine privind situaţia juridică a societăţii şi la creşterea stării de insolvenţă a societăţii.
Constatând că, în privinţa pârâţilor sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, respectiv art. 998 Cod civil privind angajarea răspunderii patrimoniale a acestuia, în temeiul art.11 lit. g) din Legea nr.85/2006 şi a textelor de lege amintite, judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului şi a obligat pârâţii în solidar să suporte din averea proprie pasivul debitoarei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul B.M. solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe de fond, pentru următoarele considerente:
– el nu a fost citat la nici un termen de judecată, în faţa instanţei de fond, actele de procedură fiind comunicate la adresele: N.O., str. P., nr. 23 şi Austria, AM W.xx/x xxxx W., care nu constituie domiciliul său;
– el este cetăţean român cu domiciliul în străinătate, iar în conformitate cu adeverinţa eliberată de Registrul Central de Evidenţă a Populaţiei al localităţii S. am W. ataşată recursului, pe durata soluţionării litigiului (2009 – 2011) avea domiciliul în P. xxx Top x xxxx S.G., respectiv S. xx/x xxxx G. bei W.;
– nu i-au fost comunicate nici cererea de chemare în judecată, nici actele depuse în probaţiune, neştiind de proces şi fiind în imposibilitate să-şi formuleze apărări în cauză;
– a aflat cu totul întâmplător de existenţa litigiului, reîntors la rudele din ţară (N. O.), prin comunicarea de către organele fiscale de executare silită a actelor de executare pentru aceste sume (somaţie, titlu executor).
În drept au fost invocate prevederile art.304 pct.5, art.105 alin.2, art.107 Cod procedură civilă.
Intimatul lichidator nu a formulat întâmpinare.
Verificând cu prioritate excepţia tardivităţii formulării recursului prin prisma motivelor de recurs invocate şi pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, curtea a reţinut următoarele:
La data de 14.03.2011 la Tribunalul Satu Mare în dosarul de fond a fost înregistrată cererea recurentului prin care solicita amânarea judecării cauzei pentru un termen ulterior pentru a-şi angaja avocat (fila 30 din dosarul de fond).
În această cerere semnată de el, recurentul face trimitere la termenul din 15.03.2011, menţionând că este primul termen de judecată de care a luat cunoştinţă şi îşi indică domiciliul ca fiind în N. O., str. P. nr.xx judeţul Satu Mare.
La 15.03.2011, instanţa de fond a amânat judecarea cauzei pentru data de 12.04.2011, recurentul pârât fiind citat atât de la adresa indicată de el în cererea de amânare cât şi la domiciliul soţiei, din L. str. A. nr. xx (filele 31, 32 din dosarul de fond), întrucât cererea de amânare a fost primită după dezbateri.
La 12.04.2011, instanţa a rămas în pronunţare asupra fondului cauzei amânând 7 zile pronunţarea pentru ca părţile să depună concluzii scrise, iar la 19.04.2011, cauza a fost judecată, sentinţa fiind comunicată la adresa de domiciliu indicată de pârât în cererea de amânare, fiind primită sub semnătură de o rudă (fila 45), în data de 5.05.2011.
Potrivit art. 98 Cod procedură civilă schimbarea domiciliului uneia din părţi în timpul judecăţii, trebuie, sub pedeapsa neluării în seamă, să fie adusă la cunoştinţa instanţei prin petiţie la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiţia prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea domiciliului.
Cum comunicarea sentinţei la domiciliul indicat de pârât şi primirea ei de către o rudă este legal îndeplinită conform art.92 alin.3 Cod procedură civilă şi cum de la data de 14.03.2011 când pârâtul şi-a indicat domiciliul la care a fost citat pentru data când s-a judecat cauza şi unde i s-a comunicat sentinţa, pârâtul nu a înştiinţat instanţa prin petiţie la dosar că şi-ar fi schimbat domiciliul, curtea a apreciat că potrivit art. 98 Cod procedură civilă nu poate lua în seamă susţinerea recurentului că pe parcursul procesului ar fi avut domiciliul în străinătate, că nu i s-a comunicat cererea de chemare în judecată şi actele depuse la dosar şi că ar fi fost în imposibilitate să-şi pregătească apărarea, cauza fiind amânată o lună de zile după formularea cererii de amânare pentru angajare avocat de către el.
Pe de altă parte din Registrul Central de Evidenţă a Populaţiei al localităţii S. am W. S. aflat la filele 5-7 din dosarul de recurs în xerocopie tradusă din limba germană, rezultă că în perioada 26.10.2010 – 19.04.2011 cât s-a derulat procesul privind angajarea răspunderii recurentului întemeiată pe prevederile art.138 din Legea nr. 85/2006, doar între 2.02.2011 – 5.05.2011 a avut domiciliul înregistrat în localitatea G. bei W. ( GKZ xxxx), str. S. xx/x, deci şi la 14.03.2011 când a indicat domiciliul în N. O., str. P., nr.xx, situaţie faţă de care i se aplică sancţiunea neluării în seamă a schimbării domiciliului prevăzută de art.98 Cod procedură civilă, pârâtul neputând să-şi invoce propria culpă în neînştiinţarea instanţei despre schimbarea domiciliului.
În consecinţă curtea a apreciat că termenul de recurs de 7 zile a început să curgă de la comunicarea legală a sentinţei la domiciliul indicat de pârât, respectiv de la 5.05.2011, situaţie faţă de care promovarea recursului la 21.03.2014 se situează cu aproape 3 ani peste termenul legal.
Faţă de toate aceste considerente, în baza art.301 Cod procedură civilă raportat la art.8 din Legea nr. 85/2006 curtea a respins ca tardiv recursul declarat de pârât.
