Data publicare portal 18.02.2014
Prin sentinţa civilă nr. 374/15.01.2014, Judecătoria Slatina a excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Piteşti şi Judecătoria Slatina, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.
Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:
I.Susţinerile părţilor şi procedura în faţa Judecătoriei Piteşti
01.Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 12.09.2013 sub nr. 19465/280/2013, reclamanta SC X SRL, în contradictoriu cu pârâta SC Y S.R.L., a solicitat instanţei obligarea pârâtei la plata sumei totale de 387,89 lei reprezentând contravaloarea marfă ridicată şi neachitată, plus penalităţi de întârziere calculate din ziua următoare a scadenţei şi până la executarea efectivă a obligaţiei de plată în procent de 0,3% din preţul facturat al mărfii pentru fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de arată că între cele două societăţi au existat raporturi comerciale, prin care creditoarea i-a livrat debitoarei mai multe produse, însă debitoarea nu a înţeles să-şi îndeplinească obligaţia de plată a acestora.
În drept material acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.1270, art.1164, art.1516 şi art.1530 Cod civil, iar în procedural acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.1026, alin. (1), art.1028, alin.(2) din NCPC referitoare la procedura cererilor cu valoare redusă
02.Debitoarea nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a depus întâmpinare.
03.La primul termen de judecată din data de 21.10.2013 instanţa a pus din oficiu în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Piteşti, iar prin sentinţa civilă nr. 8411/21.10.2013 excepţia de a fost admisă cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Slatina.
II.Procedura în faţa Judecătoriei Slatina
04.Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 10.12.2013, sub nr. 19465/280/2013, iar la primul termen de judecată – 15.01.2014 – din oficiu Judecătoria a invocat excepţia necompetenţei sale teritoriale în ceea ce priveşte judecarea cauzei.
III.Motivarea soluţiei pronunţate cu privire la excepţia necompetenţei teritoriale
05.Raportând dispoziţiile art. 248 alin. (1) NCPC („Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”), la caracterul excepţiei invocate (excepţie de procedură, cu efect dilatoriu, care în caz de admitere face ca jurisdicţia învestită iniţial să devină necompetentă pentru cercetarea în fond a pricinii), Judecătoria urmează să se pronunţe cu prioritate asupra excepţiei necompetenţei teritoriale.
06.Cererea care face obiectul cererii de chemare în judecată este o cerere formulată în procedura cererilor de valoare redusă instituită prin Noul Cod de Procedură Civilă (art. 1025 – art. 1032).
07.În ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a acestor cererii, art. 1027 alin. (2) NCPC face trimitere expresă la dispoziţiile de drept comun:
Art. 1027 – Instanţa Competentă – Competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei. (2) Competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun.
08.Mergând la dispoziţiile de drept comun (art. 129-130 NCPC), Judecătoria constată că pentru a putea fi invocată din oficiu, necompetenţa trebuie să fie de ordine publică, astfel că instanţa iniţial sesizată (Judecătoria Piteşti) trebuia să verifice mai întâi acest aspect (mai ales că a citat în considerentele sale dispoziţiile art. 1027 NCPC amintite mai sus).
09.Mai exact, în măsura în care necompetenţa este de ordine privată, instanţa învestită de reclamant nu poate invoca din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială, acest atribut revenind exclusiv pârâtului, care poate sesiza instanţa cu această excepţie prin întâmpinare sau, în cazurile în care întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe:
10.Art. 129 – Excepţia de necompetenţă – (1) Necompetenţa este de ordine publică sau privată.
(2) Necompetenţa este de ordine publică:
1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti;
2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad;
3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.
(3) În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.
Art. 130 – Invocarea excepţiei – (1) Necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii.
(2) Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
(3) Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
(4) Dacă necompetenţa nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declararea necompetenţei.
11.Dispoziţiile normative citate anterior, pe lângă faptul că sunt dispoziţii de procedură exprese şi imperative, de la care nu se poate deroga, sunt extrem de clar exprimate de lege, nelăsând loc nici unei interpretări, astfel că în mod vădit nelegal instanţa iniţial sesizată a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.
12.Mai detaliat, în măsura în care reclamantul a introdus cererea la o instanţă care nu este competentă după nici unul din criteriile prevăzute de normele de competenţă teritorială, dacă pârâtul nu invocă excepţia de necompetenţă teritorială prin întâmpinare sau la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate (în situaţia în care întâmpinarea nu este obligatorie), dacă necompetenţă este de ordine privată, instanţa sesizată rămâne competentă să judece litigiul, neavând posibilitatea să invoce din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială.
13.Judecătoria Piteşti, deşi a reţinut corect că în ceea ce priveşte competenţa teritorială, art. 1027 NCPC face trimitere expresă la normele de drept comun, a selectat din aceste norme de drept comun doar art. 107 NCPC care stabileşte regula generală în materie, ignorând celelalte norme care disciplinează activitatea procedurală în privinţa posibilităţii de invocare a excepţiei de necompetenţă (respectiv art. 129-130 citate mai sus).
14.Încălcând aceste reguli procedurale expres şi imperativ prevăzute de lege, Judecătoria Piteşti şi-a declinat în mod nelegal competenţa teritorială de soluţionare a cererii.
15.Judecătoria Slatina apreciază totodată că nici referirile făcute la Constituţia României, la jurisprudenţa comunitară sau la jurisprudenţa convenţională (cuprinse în considerentele hotărârii pronunţate de Judecătoria Piteşti) nu sunt de natură să confere instanţei naţionale dreptul de a invoca din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială, dacă necompetenţa este de ordine privată.
16.În toate aceste trimiteri se vorbeşte numai despre supremaţia dreptului comunitar şi a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului în raport de legislaţia naţională (pe care în mod evident nu o poate contesta nimeni), însă nu se arată care este norma comunitară ori convenţională sau care este interpretarea jurisprudenţială dată de cele Curţi din care ar rezulta că judecătorul naţional are dreptul să invoce din oficiu excepţia de necompetenţă, chiar şi în situaţia în care legea naţională stabileşte că un anumit tip de necompetenţă (în speţă cel necompetenţa de ordine privată) nu poate fi invocat din oficiu.
17.În fine, Judecătoria Slatina constată că pe verso-ul facturilor fiscale care stau la baza cererii reclamantei (facturi care sunt semnate şi ştampilate de pârâtă) este trecută o clauză atributivă de competenţă în favoarea Judecătoriei Piteşti, clauză la care Judecătoria Piteşti nu face nicio referire şi care o dată în plus reprezintă un argument pentru faptul că Judecătoria Piteşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea
18.Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 132-134 NCPC, Judecătoria Slatina urmează să admită excepţia necompetenţei sale teritoriale, şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă între Judecătoria Piteşti şi Judecătoria Slatina, urmează să suspende din oficiu orice altă procedură şi să înainteze dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit.
