Competenţa Comisiei locale de restituire în temeiul Legii 10/2001
Prin plângerea înregistrată la data de —-, sub nr., reclamanta B.M.M., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Judeţeană V. şi Comisia locală B., a solicitat anularea parţială a H.C.J şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
A motivat reclamanta că, la data de 15 februarie 2007 a luat cunoştinţa de hotărârea contestată. Se impune anularea acesteia pentru că terenul pentru care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate nu face obiectul legilor fondului funciar ci al Lg.10/2001, fiind terenuri situate in intravilan, ocupate de construcţii (primărie, spital, politie, şcoală, canal, ocol silvic, parc, drum, alei, spaţii verzi) înscriindu-se astfel în enumerarea făcută de art.2 alin.1 din Lg.10/2001. Cum terenul nu s-a aflat la dispoziţia comisiei locale, aceasta nu putea propune şi dispune cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate.
Pe de altă parte, comisia locală susţine că printr-o altă hotărâre a C.J.a fost validat dreptul de proprietate autoarei B.P. pentru suprafaţa de 3,97 ha, suprafaţă ce ar cuprinde şi terenurile pentru care s-a emis hotărârea contestată.
De asemenea, hotărârea de validare şi pentru C.S. este nelegală, întrucât aceasta nu a formulat cerere în termenul prevăzut de lege.
În cele din urmă, se impune anularea hotărârii întrucât a fost validată o suprafaţa mai mică, de 25.000 m.p. faţă de cea solicitată, de 27.640 m.p.
În drept au fost invocate disp.art.53 alin.2 din Lg.18/1991.
Prin cererea de la fila 14, în interesul pârâtelor, a intervenit C.S, solicitând respingerea acţiunii reclamantei.
În apărare, pârâta Comisia locală B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, cu motivarea că a fost validat dreptul de proprietate autoarei B. P. pentru suprafaţa de 3,97 ha. în 1991. Ca urmare a cererilor formulate de către reclamantă şi intervenienta în temeiul Lg.247/2005, a fost validat dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 25.000 m.p. pentru acestea, în calitate de moştenitoare ale autoarei B.P., pe anexa 23, în vederea acordării unor despăgubiri.
Instanţa a reţinut, că, autoarei reclamantei, B.P., i-a fost validat dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 3,97 ha prin H.C.J. nr.13/1991 şi a fost pusă în posesie pe suprafaţa de 14068 mp, diferenţa fiind ocupată de diverse construcţii-spital scoală, ocol, primărie, poliţie.
În temeiul Legii 247/2005 reclamanta şi intervenienta au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru mai multe suprafeţe de teren ce au aparţinut autoarei B.P., pentru o parte din ele fiind deja validat dreptul de proprietate la cererea autoarei.
Comisia locală B a propus Comisiei Judeţene V, ţinând seama că o parte dintre terenuri erau ocupate de construcţii şi era imposibilă restituirea în natură, o nouă validare a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 25.000 mp, în vederea acordării unor despăgubiri, propunere admisă prin hotărârea nr. 1044/2006.
Instanţa a considerat excepţia prematurităţii invocată de pârâta Comisia locală B. neîntemeiată şi a respins-o, întrucât a fost deja adoptată hotărârea Comisiei Judeţene iar plângerea împotriva acesteia a fost introdusă în termenul legal de 30 de zile şi a aprecia t că hotărârea Comisiei Judeţene 1044/2007 este legală şi temeinică pentru că terenurile pentru care autoarea reclamantei şi reclamanta au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate intră sub incidenţa Lg.18/1991 prin prisma dispoziţiilor art.8 din acest act normativ, potrivit căruia beneficiază de dispoziţiile sale membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativă sau li s-a preluat in orice mod teren de către aceasta. Conform evidenţelor agricole, autoarea B.P. figura in registrul agricol din perioada 1959-1962, perioada colectivizării, cu suprafaţa de 3,70 ha. Reclamanta nu a făcut dovada că terenurile au fost preluate în vreun alt mod decât cel al înscrierii în C.A.P.
S-a apreciat că, în mod corect Comisia locală B a validat dreptul de proprietate al autoarei reclamantei pentru 25.000 m.p., pe anexa 23, în vederea acordării despăgubirilor, dat fiind faptul că restituirea în natură nu era posibilă cât timp această suprafaţă era ocupată de construcţiile de interes local – spital scoală, ocol, primărie, poliţie, iar art. 3 alin 3 din Lg.1/2000 reglementează această situaţie statuând că, în situaţia în care reconstituirea dreptului de proprietate nu se poate face integral, se vor acorda despăgubiri pentru diferenţa de teren neretrocedat.
Faptul că exista o altă validare şi anume cea din H.C.J.13/1991, nu este de natură să afecteze legalitatea H.C.J.1044/2007, întrucât comisia locală va fi nevoită să invalideze corespunzător dreptul de proprietate pentru suprafeţele ce urmau a fi restituite în natură şi pentru care s-a propus acordarea unor despăgubiri.
