Competenţa teritorială alternativă între instanţele domiciliilor pârâţilor-debitori principali.

Competenţa teritorială alternativă între instanţele domiciliilor pârâţilor-debitori principali.

Competenţa  teritorială , în sensul  dispoziţiilor  art.9 Cod procedură civilă,  este  alternativă între instanţele domiciliilor  pârâţilor, dacă  pârâţii  sunt  debitori principali, chiar şi  atunci  când nu se află  într-un raport de coparticipare procesuală.

Secţia  comercială  –  Decizia  comercială nr. 464//27 mai 2009

Prin Sentinţa nr. 4213/CA/2008 pronunţată de Tribunalul Hunedoara – Secţia Comercială şi Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 4519/97/2008 s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Hunedoara – Secţia Comercială şi Contencios Administrativ şi Fiscal şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta SC „Reţeaua Librăriilor B.” SA Deva împotriva pârâţilor AVAS Bucureşti, S.N.R., L.M., B.M.M., L.G. şi SIF Banat Crişana în favoarea Tribunalului Bucureşti  – Secţia Comercială.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pârâtul are sediul în Bucureşti, astfel că, faţă de dispoziţiile art. 5 Cod procedură civilă, care prevăd că acţiunea se introduce la instanţa de domiciliu a pârâtului, competenţa de soluţionare a cauzei revine în primă instanţă Tribunalului Bucureşti.

S-au avut în vedere dispoziţiile art. 158 Cod procedură civilă.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta SC „Reţeaua Librăriilor B.” SA Deva a declarat recurs, în termen, motivat şi legal timbrat, solicitând să fie casată şi să se dispună judecarea cauzei de către instanţa iniţial investită.

A motivat că a investit Tribunalul Hunedoara cu judecarea  acţiunii pornind de la dispoziţiile  art. 9 Cod procedură civilă, în condiţiile în care 4 din cei 6 pârâţi aveau domiciliul în Deva, unde se află şi imobilul pentru care se solicită despăgubiri şi care urmează a fi expertizat în vederea stabilirii cuantumului acestora.

As susţinut că nu există motive pentru declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Bucureşti, întrucât prin cererea principală a solicitat obligarea tuturor pârâţilor la plata despăgubirilor.

Prin întâmpinare, intimatele S.N.R., L.M., B.M. şi L.G. nu s-au opus admiterii recursului.

AVAS Bucureşti, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, motivând că, în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 Cod procedură civilă, reclamanta întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art. 324  din OUG nr. 88/1997, modificată şi completată prin Titlul I al Legii nr. 99/1999 şi pe contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni.

Raportat la natura comercială a litigiului, prin încheierea din 22 aprilie 1999, cauza iniţial înregistrată pe rolul Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal a fost transpusă la Secţia Comercială a Curţii de Apel Alba Iulia, dosarul fiind reînregistrat sub nr. 4519.1/97/2008.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor invocate, se constată că recursul este fondat.

SC „Reţeaua Librăriilor B.” SA Deva a sesizat Tribunalul Hunedoara cu o acţiune în pretenţii împotriva pârâtei AVAS, cu sediul în Bucureşti, solicitând să fie obligată, în principal, la plata de despăgubiri , reprezentând echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat ca urmare a restituirii în natură a imobilului situat în Deva, Piaţa U., nr. 10, înscris în CF 1141 Deva, nr. top. 341, 342 şi împotriva pârâtelor S.N.R., L.M., B.M.M. şi L.G., domiciliate în Deva, jud. Hunedoara, pentru a fi obligate la plata contravalorii construcţiilor noi realizate pe terenul din CF 1141 Deva, nr. top. 341, 342 (fila 1 dosar nr. 45519/97/208 fond).

Ulterior, reclamanta a precizat acţiunea, solicitând obligarea pârâtei AVAS la plata unei juste despăgubiri pentru 70 % din prejudiciul cauzat prin restituirea imobilului menţionat în cererea introductivă, raportat la numărul de acţiuni vândute la SC „B.” SA şi introducerea în cauză a pârâtei SIF B.C., cu sediul în Arad şi obligarea acesteia la plata unei juste despăgubiri pentru 20 % din prejudiciul cauzat prin restituirea imobilului, raportat tot la numărul de acţiuni vândute la SC „B.” SA.

Competenţa teritorială, în sensul dispoziţiilor art. 9 Cod procedură civilă, este alternativă între instanţele domiciliilor pârâţilor, dacă pârâţii sunt debitori principali, chiar dacă pârâţii nu se află într-un raport de coparticipare procesuală, cum este reglementat de art. 47 Cod procedură civilă civilă.

Astfel, cum în speţă sunt mai mulţi pârâţi principali, care au domiciliile, respectiv sediile, în circumscripţii teritoriale diferite, reclamanta avea dreptul de a introduce cererea la oricare dintre instanţele deopotrivă competente, iar din momentul când alegerea a fost făcută, cererea fiind depusă la Tribunalul Hunedoara, competenţa acelei instanţe este stabilită definitiv. Ca atare, se impunea respingerea excepţiei de necompetenţă teritorială.

Din această perspectivă, referirea la art. 324  din OUG nr. 88/1997 (introdus prin Legea nr. 99/1999) nu prezintă relevanţă.. De altfel, art. 324 a fost abrogat prin art. 56 alin. 1 din legea nr. 137/2002.

În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă, s-a admis recursul de faţă, s-a casat sentinţa atacată şi s-a trimis cauza la Tribunalul Hunedoara pentru continuarea judecăţii.