Conflict de muncă. Instanţa competentă teritorial, conform art.284 alin.1 din codul muncii.
Potrivit art.284 alin.1 din Codul Muncii (Legea nr.53/2003), judecarea conflictelor de muncă se soluţionează de către instanţa în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, ori, după caz, sediul. Competenţa teritorială este în acest caz reglementată de norme imperative, excluzând competenţa altei instanţe.
Secţia civilă – decizia civilă nr.859/21 octombrie 2004
Prin sentinţa civilă nr.674/8.06.2004 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr.3039/2004, s-a declinat, în temeiul art.158 Cod pr.civilă raportat la prevederile art.284 alin.1 Codul muncii – competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect conflict de muncă, formulată de reclamantul B.D. în contradictoriu cu pârâta Filiala „Roşiamin” S.A. Roşia Montană – în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de judecată a reţinut, pe cale de excepţie, că instanţa competentă să soluţioneze cauza este cea în a cărei circumscripţie îşi are reclamantul domiciliul şi anume Tribunalul Hunedoara.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul B.D. solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Alba.
În expunerea motivelor de recurs, reclamantul a susţinut că normele de competenţă teritorială nu au un caracter imperativ şi că nu se impune declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Hunedoara, câtă vreme reclamantul a ales, conform art.12 Cod pr.civilă, ca instanţă competentă Tribunalul Alba.
Recursul a fost respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Art.284 alin.2 Codul muncii, prevede că cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie îţi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul.
Competenţa teritorială astfel stabilită este una cu caracter exclusiv, deoarece determină capacitatea unei instanţe judecătoreşti de a soluţiona în exclusivitate conflictele de muncă.
În consecinţă, aceste norme procedurale consacră o competenţă excepţională în astfel de litigii şi nu una alternativă, de natura celei reglementate de dispoziţiile art.5-12 Cod pr.civilă., pentru că alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competentă, să aparţină reclamantului.
În raport de cele ce preced, s-a constatat că soluţia instanţei de fond este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care s-a dispus respingerea recursului ca nefondat, conform art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
