Conflict negativ de competenţă. Inexistenţa condiţiilor care să atragă competenţa după calitatea persoanei. Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
Constată că, prin plângerea adresată Parchetului de pe Tribunalul Braşov (precizată ulterior în cursul audierii de către procuror) petenta D. D. E. a solicitat efectuarea de cercetări împotriva făptuitorilor N.M., N.A., B.G., D.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, fals în înscrisuri oficiale, favorizarea infractorului, distrugere şi omisiunea sesizării organelor judiciare.
Prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov nr. 532/P/2004 din 25.08.2004 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitori, în temeiul prevederilor art. 228 alin. 4 Cod penal, raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Plângerea formulată de către petentă împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, prin rezoluţia nr. 813/II/2/2004 din 17.09.2004.
Împotriva acestor rezoluţii petenta D.D.E. a formulat plângerea la Judecătoria Braşov, însă prin sentinţa penală nr. 573 din 25.02.2005 această instanţă a admis excepţia necompetenţei materială, invocată de către reprezentanta Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, iar în baza art. 42 Cod procedură penală raportat la art. 27 Cod procedură penală cu aplicarea art. 64 alin. 2 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Braşov a reţinut ca temei de drept art. 64 alin. 2 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, potrivit căruia competenţa de a efectua supravegherea urmăririi penale şi de a judeca în fond infracţiunile săvârşite de poliţişti revine Parchetelor de pe lângă tribunal şi tribunalelor, pentru infracţiunile comise de către agenţii de poliţie.
Sesizat fiind prin această hotărâre cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Braşov s-a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Judecătoriei Braşov, dispunând aceasta prin sentinţa penală nr. 313 din 8 iunie 2005.
Pentru a dispus astfel, Tribunalul Braşov a reţinut că la data săvârşirii faptelor reclamate de către petentă, nici unul dintre făptuitori nu avea calitatea de organ al poliţiei judiciare.
Creându-se un conflict negativ de competenţă între Judecătoria Braşov şi Tribunalul Braşov, această din urmă instanţă a sesizat Curtea de Apel Braşov, competentă să soluţioneze conflictul în temeiul prevederilor art. 28/1 pct.4 Cod procedură penală.
Faptele reclamate de către petentă se susţin a fi săvârşite de către făptuitori în perioada 1999 – februarie 2004, perioadă în care nici unul dintre aceştia nu avea calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare.
De altfel, în prezenta cauză se poate constata incidenţa mai multor legi speciale şi de procedură penală succesive, succesiunea acestora fiind examinată în mod complet de către tribunalul Braşov.
Pentru a pronunţa hotărârea de declinare a competenţei, Judecătoria Braşov a reţinut că unul dintre făptuitori, respectiv agentul – şef N.A. dobândit (după intrarea în vigoare a Legii nr. 364/2004) calitatea de poliţist în cadrul poliţiei judiciare; această calitate a fost dobândită ulterior săvârşirii pretinselor fapte, fiind aplicabile în cauză prevederile art. 40 alin. 2 Cod procedură penală, potrivit cărora dobândirea calităţii după săvârşirea infracţiunii nu determină schimbarea competenţei, cu excepţia infracţiunilor săvârşite de persoanele prev. în art. 29 pct. 1 Cod procedură penală (persoane care nu au calităţi care să se regăsească în prezenta cauză).
Competenţa specială a tribunalului a fost reţinută de către Judecătoria Braşov în baza prevederilor art. 64 din Legea nr. 360/2002privind Statutul poliţistului, omiţând însă a se observa că aceste prevederi au fost abrogate în mod expres prin art. 5 din Legea nr. 281/2003.
Prin aceeaşi lege, nr. 281/2003, respectiv prin art. IV s-a stabilit competenţa specială a tribunalului doar pentru infracţiunile săvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare.
Cum în speţă nici unul dintre făptuitori nu avea la data săvârşirii faptelor pretinse calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare şi în raport de prevederile art. 40 alin. 2 Cod procedură penală , se va admite sesizarea formulată de Tribunalul Braşov şi în consecinţă, vor fi aplicate regulile obişnuite de procedură, astfel că în cauză competenţa de soluţionare va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Braşov.
