Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 1958/116/2010 la data de 29.04.2010, reclamanta SC R SA a chemat în judecata pe pârâtul S S P solicitând ca prin hotarâre judecatoreasca acesta sa fie obligat la plata sumei de 13.285, 23 lei reprezentând despagubiri pentru cheltuielile de scolarizare si atestare profesionala a paratului datorate de catre acesta în temeiul art 6 si 7 din Actul aditional nr. 162/13.11.2008 la Contractul individual de munca nr. 4413/09.10.2007 .
În motivarea cererii sale reclamanta arata ca a încheiat cu pârâtul contractul individual de munca nr. 4413/09.10.2007, în baza caruia acesta a fost încadrat in functia de electromecanic aparate de bord, COD COR 723201.
Ca urmare a cererii nr. 4231/10.08.2009, depusa la registratura societatii de catre paratul S.S.P, contractul individual de munca a incetat in temeiul art. 79 alin. (7) din Codul muncii – Legea nr. 53/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, incepand cu data de 24.08.2009, in acest sens fiind emisa Decizia nr. 177/12.08.2009.
Mentioneaza ca pe parcursul derularii raportului de munca, a fost incheiat actul aditional nr. 162/13.11.2008 la contractul individual de munca, cu ocazia participarii paratului la cursul teoretic de cunoastere avion B 737-Clasic B2, specialitatea avionics, necesar desfasurarii activitatii in cadrul societatii, curs care s-a desfasurat in perioada 20.10 -14.11.2008.
Încheierea actului aditional a avut in vedere faptul ca formarea profesionala si atestarea salariatilor este absolut necesara in domeniul aviatiei, aceasta fiind chiar o conditie inscrisa in contractele comerciale cu partenerii externi. Astfel, participând la aceasta forma de pregatire profesionala, paratul S.S.P. a dobândit experienta in domeniu, intregul cost al participarii la cursul de formare profesionala fiind suportat de catre ROMAERO.
Precizeaza ca a stabilit cu salariatul S.S.P., de comun acord, prin semnarea actului aditional sus-mentionat ca, in situatia in care salariatul va avea initiativa incetarii contractului individual de munca inaintea expirarii perioadei de 3 ani, stabilita in cuprinsul art. 6 din Actul aditional nr. 162/13.11.2008, acesta va fi obligat la restituirea, catre R, a sumei reprezentând totalitatea cheltuielilor ocazionate de participarea la cursul de pregatire profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada de 3 ani, obligatie ce deriva si din cuprinsul art. 164 din Contractul colectiv de munca nr. 3922/24.06.2008 la nivel de societate. Mai mult decât atat, arata reclamanta, in alin. (2) al acestui articol, se stabileste perioada in care salariatul nu poate avea initiativa incetarii contractului individual de munca, in functie de valoarea cheltuielilor suportate de catre societate cu ocazia participarii salariatilor la cursuri de formare profesionala, respectiv “pe perioada de valabilitate a atestarilor, licentelor, etc”.
In data de 10.08.2009, învedereaza reclamanta, pârâtul a solicitat incetarea raportului de munca prin demisie, ceea ce atrage aplicabilitatea art. 7 din Actul aditional nr. 162/13.11.2008, cu care salariatul a fost de acord la momentul participarii sale la programul de formare profesionala si ulterior acestuia, obligandu-se astfel la restituirea cheltuielilor ocazionate de participarea sa la cursul de pregatire profesionala, proportional cu perioada nelucrata.
Fata de acesta situatie si având in vedere refuzul pârâtului de a-si achita datoriile ce-i revin , solicita obligarea acestuia la restituirea sumei de 13.285,23 LEI, reprezentând prejudiciul cauzat societatii, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita in cuprinsul actului aditional, precum si obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, invoca dispozitiile art. 189, art. 193 alineatele (1) si (2) si art. 270 alin. (1) coroborat cu art. 274 alin. (1) din Codul muncii – Legea nr. 53/2003 cu modificarile si completarile ulterioare, art. 67, litera a) din Legea nr. 168/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 969 si urmatoarele din Codul Civil, art. 112 din Codul de procedura civila si art. 164 din Contractul Colectiv de Munca nr. 3922/24.06.2008 la nivel de societate.
În dovedirea pretentiilor depune înscrisuri.
Pârâtul formuleaza întâmpinare solicitând respingerea cererii formulata de reclamanta SC R SA ca nefondata .
În motivare arata ca într-adevar a participat la cursul de pregatire profesionala , semnând actul aditional nr. 162/13.11.2009 încheiat cu reclamanta, însa considera ca suma de 13.285,23 lei este nejustificata fata de facturile si documentele anexate actiuni de chemare în judecata.
Precizeaza ca la cursul de instruire au participat 15 persoane , suma totala fiind de 51399.61 Lei, asa încât în raport de numarul participantilor suma ce ar putea sa-i fie imputata este de 3426.64 lei, nejustificându-se obligarea sa la plata sumei de 13.285,23 Lei.
Instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei teritoriale, exceptie ce va fi admisa pentru urmatoarele considerente.
Potrivit art. 284 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de munca se adreseaza instantei competente în a carei circumscriptie reclamantul îsi are domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, sediul.
Rezulta ca textul, prin termenii imperativi pe care îi întrebuinteaza, a instituit, în domeniul conflictelor de munca, un caz de competenta teritoriala exclusiva, si nu alternativa, astfel încât partile nu au posibilitatea de a stabili competenta altei instante. Masura nu este “in favorem”, deoarece ar însemna o renuntare la un drept procesual, ceea ce, în interesul protectiei salariatilor, ca principiu axiomatic al legislatiei muncii, art. 38 din Codul muncii interzice cu desavârsire.
Cauza dedusa judecatii intra în categoria conflictelor de munca întrucât vizeaza plata unor despagubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor contractuale derivând din raporturi juridice de munca, fiind incidente prin urmare normele ce guverneaza jurisdictia muncii.
Avand in vedere norma legala imperativa mentionata care reglementeaza un caz de competenta teritoriala de la care nu sunt permise derogari, vazand si dispozitiile art. 159 pct. 3 Cod procedura civila, potrivit cu care necompetenta este de ordine publica atunci cand pricina este de competenta unei instante de acelasi grad si partile nu o pot înlatura, instanta apreciaza intemeiata exceptia invocata, urmand sa o admita si sa decline competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Municipiului Bucuresti în a carei circumscriptie teritoriala îsi are sediul reclamanta .
Vazând si dispozitiile art. 158 alin 3 Cod procedura civila rap la art 299 si urm. Cod procedura civila.
