Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 19.08.2013, sub nr. 4047/110/2013, reclamanta C.E. a formulat, în contradictoriu cu pârâta C.A. BACĂU, contestaţie împotriva deciziei nr. 144/I/A/1/ 23.07.2013 emisă de pârâtă, solicitând anularea deciziei, suspendarea efectelor acesteia până la soluţionarea fondului cauzei şi obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri reprezentând salariile indexate şi reactualizate la data plăţii efective, precum şi celelalte drepturi de care beneficiază potrivit statutului personalului auxiliar din cadrul instanţei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că prin decizia contestată s-a constatat încetarea de drept a raportului său de serviciu, conform art. 56, al. 1, lit. c din Codul Muncii, ca urmare a îndeplinirii condiţiilor cumulative pentru pensionare, respectiv vârsta standard şi stagiul complet de cotizare, însă temeiul de drept al deciziei nu subzistă. Astfel, reclamanta este salariata Judecătoriei Oneşti, având funcţia de arhivar, iar vechimea necesară pentru pensionare este de 28 ani şi 8 luni, or reclamanta are o vechime în muncă de aproximativ 27 ani. Reclamantă mai arată că pensionarea consecinţe dramatice asupra nivelului său de trai, din cauza cuantumului redus al pensiei, având în vedere că nu este căsătorită, nu are niciun sprijin material şi o are în întreţinere pe mama sa, care suferă de diabet. Reclamanta mai arată că decizia contestată este nulă deoarece nu cuprinde elementele obligatorii, prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, respectiv situaţia de fapt şi de drept, modul şi termenul în care se contestă, iar măsura este nelegală deoarece la instanţele din ţară, precum şi la Ministerul Justiţiei există pensionari care îşi continuă activitatea.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 268 din Legea mr.53/2003 şi ale art. 211, al. 1, lit. a din Legea nr. 62/2011.
Cererea este legal scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
La cerere, au fost ataşate înscrisuri.
La solicitarea instanţei, reclamanta a depus la dosar proces-verbal de informare privind avantajele medierii nr. 37/04.10.2013 (f. 71).
Pârâta C.A. Bacău a formulat întâmpinare, prin care a invocat necompetenţa Tribunalului Bacău, în raport de dispoziţiile art. 127, al. 1 şi 3 N.c.p.c. şi inadmisibilitatea acţiunii în raport de dispoziţiile art. 56 din Legea nr. 567/2004..
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acţiunii, deoarece continuarea activităţii reclamantei nu este posibilă în absenţa unui cadru legal care să permită menţinerea în funcţie după îndeplinirea condiţiilor de pensionare, iar reclamanta nu a invocat niciun temei de drept în acest sens. La data la care reclamanta a solicitat continuarea activităţii nu fusese emisă decizia de pensionare, ulterior solicitându-se de către C.A. Bacău un punct de vedere Ministerului Justiţiei, răspunsul fiind negativ, arătându-se că este posibil cumulul pensiei cu salariul doar după ocuparea postului prin concurs de către o persoană care are calitatea de pensionar. Se mai arată că prin decizia contestată se constată încetat de drept raportul de serviciu al reclamantei, iar dispoziţiile art. 683 din Legea nr.567/2004 şi ale art. 41, al 5 din Legea nr. 19/2000 au fost abrogate, astfel încât nu mai există fundament pentru menţinerea în funcţie a grefierilor după vârsta de pensionare. Împrejurarea că reclamanta a fost eliberată din funcţie mai târziu, ulterior datei îndeplinirii condiţiilor de pensionare, datorată necesităţii de a nu se perturba activitatea instanţei pe perioada vacanţei judecătoreşti, este în favoarea acesteia, neputând constitui motiv de nulitate, iar celelalte motive de nulitate nu pot fi reţinute, deoarece pot fi contestate doar deciziile de eliberare din funcţie prevăzute de art. 2, lit.c-f .
La întâmpinare au fost ataşate înscrisuri, în copie certificată.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (f.102), prin care a solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei către Tribunalul Mureş, precum şi respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.
Ambele părţi au solicitat judecata cauzei în lipsă.
La termenul de judecată din 15.11.2013, instanţa a pus în discuţie cu prioritate şi a reţinut spre soluţionare excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău, pe care o apreciază ca fiind întemeiată.
Astfel, dispoziţiile art. 127, al. 1 din NCPC, deşi au denumirea marginală de „competenţă facultativă”, obligă reclamantul, în raport de calitatea sa de angajat/persoană care funcţionează în cadrul instanţei competente să soluţioneze cauza, să sesizeze una din instanţele de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate. Caracterul imperativ al sesizării unei alte instanţe decât cea competentă după normele de competenţă teritorială de drept comun rezultă din modul de formulare a textului legal – „va sesiza”-, diferit de cel folosit în cadrul alineatului 2, care se referă la calitatea de pârât a aceloraşi persoane, când legiuitorul foloseşte formula „poate sesiza”.
De-asemenea, instanţa apreciază că art. 127 NCPC este aplicabil în speţă, deşi reclamanta a avut calitatea de salariat al Judecătoriei Oneşti, având în vedere că noţiunea de „instanţă competentă să soluţioneze cauza” se referă la toate ciclurile procesuale ale judecăţii, or pârâta ar fi instanţă de recurs în speţa de faţă, iar finalitatea textului e de evita cazurile de bănuială legitimă care duceau la formularea de cereri de strămutare sub vechea reglementare (de-altfel, reclamanta a şi formulat în cauză o astfel de cerere).
Faţă de cele expuse mai sus, având în vedere că prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a arătat că înţelege să învestească Tribunalul Mureş cu soluţionarea prezentei cauze, instanţa admite excepţia necompetenţei teritoriale şi va declina competenţa în favoarea acestei instanţe.
