Raporturi comerciale. Momentul şi locul naşterii obligaţiei. Competenţă teritorială.
Atunci când ofertantul cere executarea imediată a unui contract comercial şi un răspuns prealabil de acceptare nu este cerut şi nici chiar necesar, după natura contractului, contractul este perfect îndată ce partea cealaltă a întreprins executarea lui.
Secţia comercială şi contencios administrativ – Decizia civilă nr.305/13 februarie 2006
Prin acţiunea comercială Prin acţiunea comercială înregistrată sub dosar nr.5438/2005 al Tribunalului Sibiu, reclamanta SC „M” SA Mediaş a chemat în judecată pe pârâta Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA Regionala CFR Timişoara solicitând obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 1.198.221.056 lei, cu titlu de preţ pentru mărfurile cumpărate şi neachitate.
Prin sentinţa civilă nr.1592/C/7 decembrie 2005 a Tribunalului Sibiu a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâtă şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş-Secţia comercială şi contencios administrativ, apreciindu-se că sunt incidente dispoziţiile art.10 pct.4 Cod procedură civilă, întrucât locul în care s-a născut obligaţia precum şi locul plăţii sunt la sediul debitoarei.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, care a criticat soluţia ca fiind nelegală, întrucât locul naşterii obligaţiei a fost la sediul său, în Mediaş, loc unde s-au întâlnit cele două voinţe şi s-a realizat acordul de voinţă.
Recursul este fondat.
Potrivit art.12 Cod procedură civilă, reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente teritorial, iar potrivit art.10 pct.4 Cod procedură civilă, în cererile privitoare la obligaţii comerciale sunt competente şi instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plăţii.
În speţă, raporturile comerciale derulate de cele două au avut la bază comanda nr.388/15.11.2001 emisă de pârâtă (fila 10 dosar fond) prin care s-a solicitat executarea imediată a contractului. Ori, în acest caz codul comercial consacră o excepţie de la teoria informaţiunii, prin art.36 care prevede că atunci când ofertantul cere executarea imediată a contractului şi un răspuns prealabil de acceptare nu este cerut şi nici chiar necesar, după natura contractului, contractul este perfect îndată ce partea cealaltă a întreprins executarea lui. Deci, în acest caz nu mai este necesar ca acceptarea să fie trimisă şi să ajungă la cunoştinţa ofertantului.
Aşa fiind, întrucât încheierea contractului s-a produs la data şi în locul executării acestuia, obligaţia a luat naştere în acest loc, anume la sediul reclamantei, iar instanţa a fost legal investită potrivit art.10 pct.4, art.12 Cod procedură civilă.
În consecinţă, în baza art. 304 pct.9, 312 Cod procedură civilă a fost admis recursul reclamantei, s-a casat sentinţa atacată şi s-a trimis cauza Tribunalului Sibiu-secţia comercială şi contencios administrativ, spre competentă soluţionare.
