Recurs penal. Instanţă competentă.
Potrivit dispoziţiilor art.27 pct.3 C.pr.pen. rap. la art.180 alin.3 teza I C.pen., recursul declarat împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorii privind infracţiunea de lovire, pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, se soluţionează de tribunal şi nu de curtea de apel. Prin urmare, dacă instanţa sesizată cu soluţionarea unui astfel de recurs este curtea de apel, se impune declinarea competenţei în favoarea tribunalului.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi
pentru cauze cu minori şi de familie
Decizia penală nr.567/R din 28 aprilie 2011
Prin sentinţa penală nr.14 din data de 14 ianuarie 2011 pronunţată de Judecătoria P, în baza art.180 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.63 Cod penal şi art.33 lit.a Cod penal, cu art.3201 Cod procedură penală şi art.13 Cod penal, a fost condamnat inculpatul SDI la 225 lei amendă penală.
În baza art.180 alin.1 şi 2 Cod penal, cu aplic.art.63 Cod penal şi art.33 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală şi art.13 Cod penal, a fost condamnat acelaşi inculpat la 375 lei amendă penală.
În temeiul art.33 – art.34 lit.c Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 375 lei amendă penală.
Conform art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar în baza art.82 alin.2 Cod penal, s-a stabilit termen de încercare de 1 an.
I s-au pus în vedere inculpatului consecinţele nerespectării disp. art.83 Cod penal.
A fost respinsă cererea privind daunele morale formulate de partea vătămată OI, iar în baza art.14, art.15 şi art.346 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul către partea civilă OSE la 539 lei despăgubiri civile, constând în contravaloarea protezei dentare şi a certificatului medico-legal.
În temeiul art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în ziua de 01 noiembrie 2009, în urma unui conflict avut anterior cu partea vătămată OBI, inculpatul i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele în zona feţei şi a toracelui.
În aceeaşi zi, inculpatul a aplicat părţii vătămate OSE, cu un obiect din lemn, mai multe lovituri în zona feţei, deoarece aceasta i-a reproşat inculpatului că l-a lovit pe fiul său, partea vătămată OBI.
În urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 7 – 8 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr.1293 din 02 noiembrie 2010 emis de Serviciul de Medicină Legală Dâmboviţa.
Prima instanţă a constatat că fapta inculpatului, care în ziua de 01 noiembrie 2009 a lovit-o pe partea vătămată OBI în mod intenţionat, producându-i suferinţe fizice, întruneşte elementele infracţiunii prev.de art.180 alin.1 Cod penal.
A mai reţinut că fapta aceluiaşi inculpat, care în aceeaşi zi a lovit-o pe partea vătămată OS, cauzându-i leziuni ce au necesitat 7 – 8 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele infracţiunii prev.de art.180 alin.2 Cod penal.
Instanţa de fond a reţinut că săvârşirea faptelor rezultă din declaraţiile părţilor vătămate, plângerile acestora, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor şi certificatul medico-legal, inculpatul urmând să răspundă penale pentru aceste fapte.
La individualizarea pedepselor, conform art.72 Cod penal, instanţa de fond a avut în vedere gravitatea faptei, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale şi a avut o atitudine sinceră în timpul procesului penal, astfel că, în conformitate cu prev.art.52 Cod penal, a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea unor pedepse cu amenda penală, reţinând şi dispoziţiile art.3201 Cod procedură penală.
Instanţa de fond a reţinut că sunt întrunite şi condiţiile prevăzute de art.81 Cod penal, astfel că a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi a stabilit un termen de încercare de 1 an, conform art.82 alin.2 Cod penal, punând în vedere inculpatului consecinţele nerespectării disp. art.83 Cod penal.
În conformitate cu art.14, art.15 şi art.346 Cod procedură penală, instanţa de fond a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă OSE şi a obligat inculpatul la plata sumei de 539 lei, reprezentând contravaloarea protezei dentare şi a certificatului medico-legal. Totodată, a respins cererea de acordare daune morale formulate de partea civilă OBI, reţinând că fapta a fost săvârşită pe drumul public din comuna Runcu, dar aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, de faţă au fost martorii JI şi LI în vârstă de 60 de ani, iar imaginea părţii civile faţă de aceste persoane care sunt mult mai în vârstă decât inculpatul şi partea vătămată, demnitatea şi onoarea acesteia nu au fost afectate, astfel că, faţă de practica judiciară în domeniu şi de lipsa unui certificat medico-legal, nu pot fi acordate daunele morale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria P.
În motivarea recursului, Parchetul de pe lângă Judecătoria P a arătat, în esenţă, că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a legii, că s-a reţinut în mod greşit aplicarea art.3201 C.pr.pen. şi că pedepsele aplicate inculpatului au fost greşit individualizate faţă de dispoziţiile art.72 C.pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că, prin rechizitoriul nr.1656/P/2009 din 17.02.2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria P a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului SDI pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire prevăzute de art.180 alin.1 şi 2 Cod penal, părţi vătămate fiind OBI şi OSE.
S-a reţinut în actul de sesizare că în ziua de 01 noiembrie 2009, în jurul orei 1230, inculpatul a lovit-o cu intenţie, în mod repetat, pe partea vătămată OBI, căruia i-a produs suferinţe fizice, iar în aceeaşi zi, în jurul orei 1730, inculpatul a lovit-o cu intenţie, în mod repetat, şi pe partea vătămată OSE, căreia i-a produs leziuni care au necesitat pentru vindecare 7 – 8 zile de îngrijiri medicale.
Potrivit dispoziţiilor art.27 pct.3 C.pr.pen., ca instanţă de recurs, tribunalul judecă recursurile împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorii privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate … şi în alte cazuri anume prevăzute de lege.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art.180 alin.3 teza I C.pen., pentru infracţiunile prevăzute de art.1 şi 2 din acelaşi articol, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Prin urmare, având în vedere aceste dispoziţii legale, Curtea a apreciat că instanţa de fond a înaintat în mod greşit către Curtea de Apel P recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria P.
Faţă de aceste considerente, în baza art.42 rap. la art.27 pct.3 C.pr.pen., Curtea a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat împotriva sentinţei penale nr.14/14.01.2011 pronunţată de Judecătoria P, în favoarea Tribunalului D.
Văzând şi disp.art.192 alin.3 C.pr.pen.
