Contract de cesiune. Neplata redeventei stipulate prin contract. Aplicarea gresita a dispozitiilor legale referitoare la admisibilitatea probei cu martori in dovedirea actelor juridice civile – art. 1191 Cod civil (art 304 Cod procedura civila)
Prin sentinta civla nr. 110/18.03.2003 a Judecatoriei Tg.Bujor a fost admisa actiunea formulata de reclamantul Consiliului Local al comunei Corni in contradictoriu cu paratul C.G.
S-a dispus rezilierea contractului de concesiune, a fost obligat paratul catre reclamant la plata sumei de 57.816.000 lei cu titlu de redeventa, 81.173.664 lei cu titlu de penalitati si la plata sumei de 5.000.000 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut ca intre parti s-a incheiat un contract de concesiune ale carei clauze nu au fost respectate de parat, ca acesta avea obligatia sa amenajeze un sistem propriu de irigat si, ca umare, aceasta eventuala investitie, nu poate fi dedusa din plata redeventei. Productia agricola scazuta este determinata de culpa paratului care nu a efectuat investitiile la care s-a obligat din contract.
Plata in natura invocata de parat in aparare nu a fost retinuta intrucat plata redeventei putea fi efectuata doar in conditiile art 67 din contract
Tribunalul Galati, prin decizia civila nr. 994/14.11.2003 a admis apelul declarat de paratul C.G. si a schimbat in parte sentinta civila nr. 110/18.03.2003 a Judecatoriei Tg.Bujor, in sensul ca:
A admis in parte actiune.
A obligat paratul-apelant catre reclamanta-intimata la plata sumei de 20.316.000 lei cu titlu de redeventa, in loc de 57.816.000 lei.
A inlaturat mentiunea obligarii paratului la plata sumei de 81.173.664 lei cu titlu de penalitati de intarziere si la plata sumei de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
A obligat apelantul parat catre intimata reclamanta la plata sumei de 796.405 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in fond si apel, dupa compensare.
Pentru a hotara astfel, a retinut ca paratul a notificat reclamantei intentia de reziliere a contractului la 2.11.2002. Reclamanta, initial, nu a raspuns acestei notificari, insa promovarea prezentei actiuni echivaleaza cu acceptarea rezilierii bilaterale.
Ca, potrivit art. 7 alin. 2 din contractul de concesiune, partile contractante pot cere rezilierea sau obiigarea la plata penalitatilor de intarziere. Varianta alternativa in care s-au prevazut aceste doua sanctiuni exclude cumularea acestora. Ca atare, reclamanta solicitand rezilierea conventiei, nu poate cere si obiigarea paratului la plata penalitatilor de intarziere, solutia data de instanta de fond incalcand prevederile contractuale.
A mai retinut instanta de apel ca investitiile efectuate de parat erau, potrivit conventiei in sarcina si in interesul acesteia, precum si faptui ca seceta intra in categoria riscurilor asumate de un producator agricol.
Cat priveste plata redeventei, a retinut ca prin contract s-a stipulat plata in bani, dar ca nimic nu impiedica partile ca, ulterior, sa convina si o alta modalitate de plata, respectiv in natura.
Prin decizia civila nr. 23/R/10.01.2005 a Curtii de Apel Galati a fost admis recursul declarat de reciamant impotriva deciziei civile nr. 944/14.11.2003 a Tribunalului Galati, pe care a modificat-o in parte in sensul ca a fost obligat paratul catre reclamant la plata sumei de 57.816.000 lei cu titlu de redeventa,
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale deciziei recurate.
Pentru a pronunta aceasta decizie Curtea a retinut urmatoarele:
Este adevarat ca paratul, chemat in judecata pentru neexecutarea unei obligatii contractuale (in speta, neplata redeventei stipulate prin contractul de concesiune), se poate apara, invocand o plata partiala, fare a fi obligat sa formuleze o cerere reconventionala.
In speta insa, potrivit art 5, 6, 7, din contractul de concesiune, plata redeventei s-a stipulat la suma de 57.816.000 lei anual, exigibila la 31.11 a fiecarui an, plata urmand a se face prin ordin de plata sau numerar, la caseria reclamantei,
O alta modalitate de plata nu a fost convenita de parti, prin act aditional, iar dovada cu martori in contra sau in ceea ce s-a cuprins in acte, in conditiile art.. 1192 alin, 2 Cod civil, nu este admisibila.
Nici daca s-ar invoca darea in plata, respectiv operatiunea juridica prin care debitorul (in speta paratul) executa catre creditorul sau o alta prestatie decat aceea la care s-a obligat la incheierea raportului juridic obligational, proba cu martori nu este admisibila.
Aceasta intrucat se solicita a se face dovada prin martori pentru un act juridic al carui obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei contrar prevederilor art. 1198 Cod civil.
Fata de cele sus mentionate, Curtea a constatat ca hotararea instantei de apel a fost data cu aplicarea gresita a dispozitiilor legate referitoare la admisibilitatea probei cu martori in dovedirea actelor juridice civile, art 1191 Cod civil (art.304 pct9 Cod procedura civila).
