Drept de concesiune. Radiere din cartea funciară. Inadmisibilitatea cererii de radiere pe baza unui act administrativ.
Prin cererea înregistrată la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (O.C.P.I.) Primăria Municipiului Braşov a soluţionat radierea din cartea funciară a dreptului de concesiune constituit, în anul 1996 în favoarea petentei A.S.O.”ID”.
În motivarea cererii se arată că printr-o H.C.L. s-a aprobat rezilierea contractului de concesiune încheiat în Consiliul Local şi petentă şi radierea acestui drept din cartea funciară.
Prin încheiere, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a admis cererea şi a dispus radierea dreptului de concesiune.
Împotriva încheierii a formulat plângere petenta, ce a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 5850/2007 a Judecătoriei Braşov.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că radierea dreptului de concesiune s-a realizat potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, pe baza actului autorităţii administrative, constând în HCL nr. 673/25.09.2006, caz ce exclude necesitatea existenţei consimţământului petentei titulare a dreptului de concesiune.
În consecinţă, plângerea petentei este neîntemeiată, radierea dreptului de concesiune realizându-se în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, nefiind necesară întrunirea cerinţelor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 7/1996.
Apelul declarat de petentă împotriva sentinţei a fost respins de Tribunalul Braşov prin decizia civilă nr. 61/Ap/2008, cu aceeaşi motivare.
Împotriva hotărâri instanţei de apel a declarat recurs petenta ce a fost admis ca fondat prin decizia civilă nr. 8/Rcc/2008 a Curţii de Apel Braşov, cu următoarea motivare:
Conform art.20 alin.2 din Legea nr.7/1996, drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimţământul titularului dreptului, acest consimţământ nu este necesar dacă dreptul se stinge prin moartea titularului dreptului sau prin împlinirea termenului arătat în înscriere.
Alineatul 3 al art.20 dispune că hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorităţii administrative va înlocui acordul de voinţă cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor.
Din interpretarea textului art.20, alin.2 rezultă că dreptul real se stinge numai dacă se înscrie în cartea funciară radierea lui. Radierea este condiţionată de manifestarea de voinţă exprimată în acest sens de titularul dreptului real. Prin excepţie, radierea se poate efectua, fără consimţământ numai dacă dreptul se stinge prin moartea titularului (deci dreptul are caracter viager), sau prin ajungerea la termen. Cum excepţiile sunt de strictă interpretare şi limitativ prevăzute de lege, nu pot fi extinse şi la alte situaţii.
Dispoziţia analizată este una de favoare pentru titularul dreptului real tabular, menită să excludă vreo ingerinţă din partea terţelor persoane, inclusiv a organelor administrative ori a celui care l-a constituit sau transmis.
În lipsa acordului expres al titularului, dreptul real nu se poate radia din cartea funciară decât în cazurile excepţionale din materie contencioasă, şi nu pe baza unui act administrativ, indiferent de forţa lui juridică, sau chiar a unei hotărâri judecătoreşti dată în materie necontencioasă, cum este cazul în speţă.
Concluzia este întărită de prevederile art.20 alin.3 conform cărora acordul de voinţă poate fi înlocuit, prin hotărâre judecătorească ori actul autorităţii administrative, numai în caz de înscriere a dreptului nu şi de radiere a lui.
Chiar şi în caz de înscriere, actul autorităţii administrative suplineşte acordul de voinţă numai dacă un act normativ cu puteri de lege conferă actului această putere.
În speţă, radierea dreptului de concesiune s-a dispus pe baza unui act administrativ, contrar prevederilor legale menţionate şi care au fost interpretate şi aplicate greşit de instanţele de fond, ceea ce reprezintă motiv de modificare conform art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În consecinţă, curtea reţine că recursul este fondat, urmând ca potrivit art.312 al.1 Cod procedură civilă să fie admis cu consecinţa finală a admiterii plângerii formulată împotriva Încheierii nr.67647/2006 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, respingerii cererii de radiere a dreptului de concesiune şi revenirea la situaţia anterioară de carte funciară prin reînscrierea acestui drept.
Decizia civilă nr. 8/Rcc/08.07.2008 – M.L.
