CONFLICT DE COMPETENŢĂ. ANULARE HOTĂRÂRE COMISIE JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE
49, 85, 160 Sentinţa civilă nr. 2 din 29 iunie 2009
Prin sentinţa civilă nr. 564/11.06.2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. 6953/279/2008 s-a admis excepţia necompetenţei materiale. S-a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulate în temeiul Legii 18/1991 de petenta K. E. împotriva hotărârii nr. 7248/17.10.2008 emisă de Comisia Judeţeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.
S-a constatat ivit conflictul de competenţă şi în consecinţă:
S-a suspendat din oficiu procedura de judecată a plângerii formulate.
A fost înaintat dosarul către Curtea de Apel Bacău pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-au reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4743 pronunţată la data de 2.12.2008 de Judecătoria Piatra Neamţ a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect fond funciar, formulată de petenta K.E. în contradictoriu cu intimata Comisia judeţeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în favoarea Tribunalului Neamţ – Secţia civilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere că petenta a chemat în judecată pârâta Comisia judeţeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicitând restituirea imobilelor deţinute de ascendenţii săi şi confiscate de stat.
Instanţa, în baza art. 129 Cod de procedură civilă, a solicitat reclamantei să-şi precizeze obiectul acţiunii, astfel că la primul termen de judecată, reclamanta a învederat că solicită retrocedarea în natură a terenurilor, motiv pentru care s-a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a cererii, considerându-se obiectul acesteia ca fiind de competenţa tribunalului. S-au avut în vedere pentru aceasta prevederile art. 2 lit. f Cod de procedură civilă, potrivit cărora tribunalul judecă procesele şi cererile în materie de expropriere, astfel că faţă de dispoziţiile art. 158 al. 3 Cod procedura civilă, competenţa a fost declinată.
Ulterior înregistrării cauzei pe rolul Tribunalului Neamţ, petenta a formulat mai multe precizări ale acţiunii, arătând că pentru imobilele trecute abuziv în proprietatea statului prin Decretul-lege 445/1966, şi care aparţinuseră lui V.P.B. , şi imobilele preluate de la E.P., a formulat şi notificări în baza Legii 10/2001, care nu au fost soluţionate, astfel că prin urmare, solicită admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată, cu consecinţa anulării hotărârii nr. 7248/17.10.2008 şi obligarea comisiei de fond funciar să elibereze titlul de proprietate pentru terenurile solicitate. Mai mult, în precizările depuse la fila 29 formulează contestaţie şi împotriva hotărârii nr. 197/21.08.2008 emisă de Comisia locală P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a cărei validare a fost dispusă prin hotărârea comisiei judeţene contestată în prezentul dosar.
Intimata Comisia judeţeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare în care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Neamţ, întrucât soluţionarea unor astfel de plângeri este de competenţa judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Analizând cererea formulată, tribunalul a reţinut că, deşi petenta face trimitere la un amalgam de legi (legile fondului funciar, Legea 10/2001, legea contenciosului administrativ) care, fiecare atrag, în ipoteza accesului la justiţie, competenţe ale unor instanţe diferite, este clar că prin acţiunea sa solicită anularea hotărârii 7248/2008 emisă de Comisia judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în temeiul legilor fondului funciar. De aceea în cadrul procesual pe care dânsa l-a stabilit, a înţeles să-şi îndrepte acţiunea împotriva comisiei emitente a hotărârii, încă din primele rânduri ale cererii introductive a menţionat clar că îşi îndreaptă plângerea împotriva hotărârii nr. 7248/2008.
Aceeaşi solicitare a fost reluată şi în revenirile ulterioare, astfel încât nu lasă loc nici unui dubiu în privinţa calificării juridice a cererii. Mai mult decât atât, la un moment dat îşi îndreaptă criticile şi împotriva hotărârii comisiei locale, care a fost validată prin hotărârea contestată a comisiei judeţene.
Judecătoria Piatra Neamţ şi-a motivat soluţia de declinare pe dispoziţiile art. 2 lit. f Cod de procedură civilă referitoare la judecarea proceselor în materie de expropriere, implicit în temeiul Legii 33/1994, pe care însă, contestatoarea nu a invocat-o, şi nu şi-a fondat cererea pe acest act normativ. Mai mult decât atât, în dispozitivul sentinţei se menţionează că obiectul acţiunii îl constituie o cerere din materia fondului funciar.
Având în vedere că petenta a urmat procedura administrativ-jurisdicţională prealabilă obligatorie reglementată de legile fondului funciar, finalizată cu emiterea unei hotărâri de către Comisia judeţeană N. pe care petenta o contestă în prezentul litigiu, verificările instanţei sunt limitate la a analiza legalitatea şi temeinicia celor dispuse de autoritatea administrativă, asupra cererii cu care petenta a învestit-o.
În faţa instanţei, plângerea formulată are caracterul unei căi de atac, aşa fiind şi reglementată, de altfel, la art. 53 al. 2 din Legea 18/1991, astfel că, fiind o continuare a procedurii prealabile administrative, continuare desfăşurată însă în faţa instanţei judecătoreşti cu plenitudine de jurisdicţie, aşa cum cer rigorile art. 6 CEDO, nu poate fi schimbată în acest stadiu procesual cauza cererii.
Faţă de calificarea juridică incontestabilă a cererii, excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, invocată de intimata Comisia judeţeană N. a apărut ca întemeiată, fiind admisă.
Potrivit art. 53 al. 2 din Legea 18/1991, împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare. Menţiunea expresă face ca dispoziţia care reglementează competenţa în această materie să fie imperativă, nesuportând derogări.
În aceste condiţii, admiţând excepţia, în temeiul art. 158 Cod de procedură civilă tribunalul a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, şi faţă de declinările reciproce de competenţă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă reglementat la art. 20 pct. 2 Cod de procedură civilă.
Respectând prevederile art. 21 Cod de procedură civilă, tribunalul a procedat la suspendarea din oficiu a procedurii şi înaintarea dosarului către Curtea de Apel Bacău, competentă, în temeiul art. 22 al. 2 Cod de procedură civilă, a hotărî asupra conflictului.
Conflictul negativ de competenţă a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr.6953/279/2008, reţinându-se următoarele:
Din examinarea cererii de chemare în judecată formulată de petentă şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ sub nr.6953/279/2008 rezultă cu claritate că aceasta atacă hotărârea Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor N. nr.7248/ 17.10.2008. Astfel, se precizează în primele rânduri „fac plângere împotriva hotărârii 7248/ 17.10.2008” , iar în final solicită „casarea hotărârii nr. 7248/17.10.2008”. Este adevărat că petenta face referire la un amalgam de legi, dar cererea de chemare în judecată este suficient motivată în fapt şi îngăduie instanţei o calificare legală corectă.
Astfel, aceasta a urmat procedura administrativ – jurisdicţională prealabilă reglementată de legile fondului funciar si fiind nemulţumită de cuprinsul hotărârii Comisiei Judeţene N. a contestat-o în instanţă.
În speţă, devin astfel incidente dispoziţiile art.53 din Lg.18/1991 conform cu care – „împotriva hotărârii Comisiei Judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare”.
Pe cale de consecinţă Curtea concluzionează că Judecătoria Piatra Neamţ este instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză, motiv pentru care va stabili competenţa în favoarea acesteia.
