Citeste şi


Conflict de competenţă. Contestaţie la executare. Instanţa de executare este prima instanţă ce pune în executare hotărârea de condamnare, respectiv prima instanţă de judecată.


Dispoziţiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Noul Cod de procedură penală, stabilesc că, procedura de soluţionare a solicitărilor privind aplicarea legii penale mai favorabile formulate ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Noul Cod penal, se va face potrivit dispoziţiilor privind executarea hotărârilor penale din Noul Cod de procedură penală (Legea nr. 135/2010), dând competenţă exclusivă instanţei de executare sau instanţei corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, de a se sesiza din oficiu cu privire la soluţionarea acestor contestaţii pentru persoanele aflate în penitenciare în executarea hotărârilor de condamnare sau la cerere pentru celelalte hotărâri de condamnare.

Articolul 553 alin. 1 din actualul Cod de procedură penală,  defineşte  instanţa de executare ca fiind instanţa ce pune în executare hotărârea de condamnare, respectiv prima instanţă de judecată.

O altă instanţă căreia iar reveni în prezent competenţa funcţională să soluţioneze pe fond cauza, nu se poate sesiza din oficiu (conform art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 255/2013) cu privire la incidenţa legii penale mai favorabile, atâta timp cât textul de lege stabileşte competenţa materială în favoarea instanţei care a judecat cauza în primă instanţă sau instanţei corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

O altă instanţă căreia iar reveni în prezent competenţa funcţională să soluţioneze pe fond cauza, nu se poate sesiza din oficiu (conform art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 255/2013) cu privire la incidenţa legii penale mai favorabile, atâta timp cât textul de lege stabileşte competenţa materială în favoarea instanţei care a judecat cauza în primă instanţă sau instanţei corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Prin sentinţa penală nr. 356 din data de 05 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în temeiul art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 50 şi 35 din Noul Cod de procedură penală, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi s-a declinat în favoarea Judecătoriei Dr. Tr. Severin competenţa de soluţionare a solicitării condamnatului M.V., privind aplicarea unei legi penale mai favorabile.

În baza art. 51 din noul Cod de procedură penală, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost sesizată Curtea de Apel Craiova, în vederea soluţionării acestui conflict.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a constatat că la data de 13.05.2014, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinţi, sub nr. 3437/101/2014, cererea privind aplicarea unei legi penale mai favorabile, conform art. 595 C.p.p., formulată de condamnatul M.V., deţinut în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin.

În vederea soluţionării cauzei Penitenciarul Drobeta Turnu Severin a înaintat la dosar împreună cu adresa nr. R/33173/PDTSMH/16.05.2014 următoarele relaţii: fişa de evaluare întocmită de comisia constituită conform Ordonanţei de Urgenţă 116/2013, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 387 din 30 mai 2012 emis de Tribunalul Olt, sentinţa penală nr.173/16.11.2011 emisă de Tribunalul Olt şi fişa de cazier judiciar a condamnatului.

În motivarea cererii, condamnatul a arătat că se află în executarea pedepsei de 5 ani închisoare conform mandatului de executare a pedepsei nr.387/2012 emis de Tribunalul Olt şi solicită redozarea pedepsei.

Condamnatul a fost informat potrivit art.23 alin.8 din Legea nr.255/2013, modificată prin OUG 116/2013, că are posibilitatea de a formula concluzii scrise cu privire la cererea formulată, cerere ce se va judeca fără participarea procurorului, avocatului şi condamnatului.

 Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele :

Din relaţiile comunicate de Administraţia Penitenciarului Drobeta Turnu Severin cu adresa nr. nr.R/33173/PDTSMH/16.05.2014, rezultă faptul că, persoana privată de libertate M.V. se află în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. 1,3 -5 C.p. cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a şi b C.p., art. 76 alin.2 C.p., pedeapsă aplicată prin sentinţa penală nr. 173 din 16.11.2011 a Tribunalului Olt, în baza căreia s-a emis de către Tribunalul Olt mandatul de executare a pedepsei închisorii  nr. 387 din 30.05.2012.

Această infracţiune este prevăzută în noul cod penal în dispoziţiile art. 244 alin.1 şi 2, infracţiune care, prin raportare la dispoziţiile art.35 din noul Codul de procedură penală, este de competenţa judecătoriei ca primă instanţă.

Din actele de la dosarul cauzei s-a reţinut că petentul M.V.  execută această pedeapsă privativă de libertate la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin.

La pronunţarea prezentei decizii, instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile art. 595(2) din Noul Cod de procedură penală, potrivit cărora aplicarea dispoziţiilor legii penale mai favorabile se face de către „ instanţa de executare, iar dacă persoana condamnată se află în executarea pedepsei sau a unei măsuri educative, de către instanţa corespunzătoare în grad în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere sau, după caz, centrul educativ sau centrul de detenţie.”

Deşi, în aparenţă, în toate situaţiile prin instanţă de executare s-ar putea înţelege chiar instanţa care a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii, în cauza de faţă nu se poate face abstracţie de schimbarea normelor de competenţă materială, ca urmare a intrării în vigoare a noilor coduri penal şi de procedură penală; astfel că prin instanţă de executare se înţelege instanţa care la acest moment este competentă din punct de vedere material să soluţioneze cauza pe fond.

O concluzie similară se deduce şi din motivarea deciziei în interesul legii nr. 83/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decizie care a avut însă în vedere situaţia modificării normelor de competenţă până la formularea unei cereri de reabilitare judecătorească.

Faţă de aceste date şi considerente, reţinând că la acest moment înşelăciunea este o infracţiune de competenţa judecătoriei şi ţinând cont de faptul că petentul de află încarcerat în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, s-a apreciat că Judecătoria Drobeta Turnu Severin,  în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al petentului, este competentă material şi teritorial, cu  soluţionarea acestei cereri formulată de condamnatul M.V.,  în conformitate cu disp. art.23 alin.2 din Legea 255/2013, aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 116/2013 rap. la art. 595 din noul Cod de procedură penală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 25 iunie 2014, ca urmare a conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Drobeta Turnu Severin şi Tribunalul Mehedinţi.

Examinând  actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că obiectul conflictului negative de competenţă îl constituie o contestaţie la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile pentru hotărârile rămase definitive, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. 1 Cod de procedură penală raportat la art. 6 din Cod penal.

Condamnatul M.V. se află în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. 1,3 -5 C.p. cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a şi b C.p., art. 76 alin.2 C.p., pedeapsă aplicată prin sentinţa penală nr. 173 din 16.11.2011 a Tribunalului Olt, în baza căreia s-a emis de către Tribunalul Olt mandatul de executare a pedepsei închisorii  nr. 387 din 30.05.2012.  În prezent, condamnatul execută pedeapsa în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin.

Dispoziţiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Noul Cod de procedură penală, stabilesc că, procedura de soluţionare a solicitărilor privind aplicarea legii penale mai favorabile formulate ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Noul Cod penal, se va face potrivit dispoziţiilor privind executarea hotărârilor penale din Noul Cod de procedură penală (Legea nr. 135/2010), dând competenţă exclusivă  instanţei  de executare sau instanţei corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, de a se sesiza din oficiu cu privire la soluţionarea acestor contestaţii pentru persoanele aflate în penitenciare în executarea hotărârilor de condamnare sau la cerere pentru celelalte hotărâri de condamnare.

Articolul 553 alin. 1 din actualul Cod de procedură penală,  defineşte  instanţa de executare  ca fiind instanţa ce pune în executare hotărârea de condamnare, respectiv prima instanţă de judecată.

Anterioarele recursuri în interesul date în materia reabilitării şi revizuirii cu privire la stabilirea instanţei competente să soluţioneze astfel de cauze, nu şi-au avut şi nu îşi au aplicabilitate în materia contestaţiei la executare.

Astfel,  văzând actualele dispoziţii de procedură penală ce se aplică în prezenta cauză, fiind în prezenţa unei contestaţii la executare, întemeiată în principal pe dispoziţiile art. 595 raportat la art. 598 alin. 1 lit. d  din Noul Cod de procedură penală, instanţa de executare  competentă material să  soluţioneze o astfel de  contestaţie este  instanţa corespunzătoare în grad primei instanţe de judecată, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Pentru aceste considerente, Curtea a stabilit competenţa de  soluţionare a contestaţiei privind aplicarea legii penale mai favorabile ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Mehedinţi, ca şi instanţă corespunzătoare instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al condamnatului.