Conflict negativ de competenţă. Acţiune în evacuare, în temeiul unui contract de subînchiriere încheiat în scopul desfăşurării unor activităţi comerciale. Litigiu de natură comercială. Competenţa materială a tribunalului.
Titlul în temeiul căruia s-a solicitat evacuarea, contractul de subînchiriere, are ca obiect spaţii comerciale care fac parte din fondul de comerţ.
Atât dispoziţiile art.4 Cod comercial, prin care se instituie prezumţia de comercialitate ce presupune că actul încheiat de comerciant este făcut în legătură cu comerţul acestuia, cât şi dispoziţiile art.56 C.com., potrivit cărora, dacă actul este comercial pentru una din părţi, toţi cocontractanţii sunt supuşi în ceea ce priveşte actul, legii comerciale, sunt incidente în cauză, conferind litigiului natură comercială.
În consecinţă, conform art.22 alin.2 C.pr.civ., va stabili în temeiul art.2 pct.1 lit.a C.pr.civ. competenţa de a soluţiona cauza, în favoarea Tribunalului Bucureşti – Secţia Comercială.
(Curtea de Apel – Bucureşti, secţia a VI-a comercială. Sentinţa Comercială Nr.21/05 februarie 2007)
Prin cererea înregistrată sub nr.6134/300/2006, pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, reclamantul NDP a chemat în judecată pârâtul BN solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună evacuarea acestuia din imobilul ocupat abuziv situat în loc. Colentina nr.456-458 sector 2.
În motivarea cererii s-a învederat că reclamantul a dobândit un drept de folosinţă în temeiul unui contract de subînchiriere nr.A239151/18.08.2005, înregistrat la AFP, fiind împiedicat în exercitarea drepturilor sale de către pârât care, invocând o pretinsă creanţă reprezentând c/val îmbunătăţirilor aduse imobilului, refuză eliberarea acestuia.
Prin întâmpinare şi cererea reconvenţională pârâtul Babu Nicolae a solicitat respingerea acţiunii, constatarea dreptului de retenţie – asupra imobilului, conferit de creanţă în valoare de 10.388.000.000 lei c/val. utilităţi şi servicii administrative, ce urmează a fi recuperată de la proprietarul SC ES SRL.
Prin sentinţa civilă nr.4368/23.05.2006, pronunţată în dosarul nr.6134/300/2006 Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei în temeiul art.2 pct.1 lit.a C.pr.civ.; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia Comercială.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut caracterul comercial al litigiului şi faptul că cererea are un obiect neevaluabil în bani ceea ce atrage incidenţa disp. art.2 pct.1 lit.a C.pr.civ.
Au fost avute în vedere disp. art.137, art.159 alin.1 pct.2 şi art.158 C.pr.civ. rap. la 2 alin.1 lit.a, art.17 C.pr.civ.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr.22606/3/2006.
Prin sentinţa comercială nr.7199/19.09.2006, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti; a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Curtea de Apel Bucureşti, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa disp. art.1 pct.1 C.pr.civ. coroborat cu art.2 pct.1 lit.b C.pr.civ., contractul de subînchiriere înregistrat la AFP sub nr.A239151/18.08.2005 a intervenit între persoane fizice, cu privire la un imobil destinat desfăşurării de activităţi comerciale, astfel că nu poate fi considerat un fapt de comerţ obiectiv în sensul art.3 paragraf 2 C.com. şi din probatoriul administrat nu rezultă că părţile îndeplinesc fapte de comerţ cu caracter de profesiune obişnuită, ceea ce conferă litigiului caracter civil.
Asupra conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel reţine următoarele:
Potrivit art.7 sunt socotiţi comercianţi ce care fac fapte de comerţ având comerţul ca profesiune obişnuită, din interpretarea acestor dispoziţii rezultând că exercitarea în nume propriu a actelor de comerţ atrage calitatea de comerciant.
Din contractul de subînchiriere înregistrat sub nr.A239151/18.08.2005 a rezultat că scopul încheierii îl reprezintă desfăşurarea activităţilor comerciale prin standuri ceea ce probează faptul că reclamantul săvârşeşte fapte de comerţ obiective având comerţul ca profesiune obişnuită.
Titlul în temeiul căruia s-a solicitat evacuarea contractul de subînchiriere are ca obiect spaţii comerciale fac parte din fondul de comerţ.
Atât disp. art.4 C. comercial prin care se instituie prezumţia de comercialitate, ce presupune că actul încheiat de comerciant este făcut în legătură cu comerţul acestuia cât şi disp. art.56 Cod comercial potrivit căruia dacă actul este comercial pentru una din părţi, tot contractanţii sunt supuşi în ceea ce priveşte actul legii comerciale sunt incidente în cauză, conferind litigiului natură comercială.
În consecinţă, conform art.22 alin.2 C.pr.civ. va stabili în temeiul art.2 pct.1 lit.a C.pr.civ. competenţa de a soluţiona a cauza în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia comercială.
Cu privire la soluţionarea cererii reconvenţionale în temeiul art.17 C.pr.civ., operează prorogarea de competenţă, cererile incidentale au fost în căderea instanţei competenţe a soluţiona cererea principală.
