CONFLICTE DE COMPETENŢĂ. INEXISTENŢA CONFLICTULUI ÎNTRE SECŢIILE ACELEIAŞI INSTANŢE.
Hotărârea nr. 6 din 28 septembrie 2009
Prin încheierea din 25.06.2009 pronunţată de Secţia civilă a T. B. în dosarul nr. 3089/110/2008, s-a admis excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei civile . S-a constatat un conflict negativ de competenţă. S-a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea conflictului. S-a dispus trimiterea cauzei la C. A. B. pentru regulator de competenţă.
Pentru a pronunţa această încheiere s-a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la T. B. sub nr. 6087/110/2008 contestatorul P. N. a chemat în judecată intimata D. S. B. pentru ca prin hotărâre să fie anulată decizia de sancţionare nr. 998/9903 din 23.09.2008 privind reducerea retribuţiei de bază cu 30% pe lună.
Prin încheierea din 28.11.2008 T. B. S. C. a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o spre competenţă soluţionare T. B. – Secţia comercială şi contencios, avându-se în vedere calitatea de funcţionar public a contestatorului.
Secţia comercială şi Contencios administrativ a T. B., a constatat că reclamantul nu are calitatea de funcţionar public, şi în consecinţă a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o T. B. Secţia civilă, spre competentă soluţionare.
Astfel, dosarul a fost înregistrat la T. B. secţia civilă sub nr. 3089/110/2009. Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa a constatat următoarele:
Contestatorul P. N. este de profesie inginer şi ocupă funcţia de şef birou „Regenerări investiţii„ Din cadrul D. S. B.. Prin decizia contestată a fost sancţionat disciplinar, în baza art. 48 alin. 2 lit. c din OUG nr. 59/2000- statutul personalului Silvic.
Potrivit art. 58 alin. 1 din acelaşi act normativ personalului silvic i se aplică dispoziţiile privind Statutul Funcţionarilor Publici, în măsura în care prin acest act nu se prevede altfel, iar art. 1 prevede că personalul silvic este format din persoane ce au o pregătire de specialitate silvică.
Cum contestatorul are o pregătire superioară de specialitate, potrivit fişei postului (fl.11) şi Contractului Individual de muncă, rezultă că acesta face parte din categoria personalului silvic în sensul OUG nr. 59/2000 şi îi sunt aplicabile dispoziţiile privind statutul funcţionarilor publici.
Astfel, potrivit art. 80 din Legea 188/1999 modificată şi completată, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei comerciale şi de contencios administrativ a T. B. Pentru aceste motive Secţia Civilă a T. B. a constatat că nu este competentă funcţional în soluţionarea prezentei cauze.
Având în vedere că pentru anumite cauze, legiuitorul stabileşte competenţa de soluţionare la nivelul secţiilor unei instanţe, fără a reglementa situaţia în care aceste secţii se declară deopotrivă necompetente funcţional, atunci aceste secţii trebuiesc privite ca instanţe în întregul lor.
Ca urmare, suntem în prezenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul prevăzut de art. 20 alin. 2 din C. pr. civ.
În temeiul art. 21 şi 22 din C. pr. civ. instanţa a suspendat cauza şi a înaintat-o C. A. B. pentru a hotărî asupra conflictului.
Conflictul de competenţă a fost înregistrat pe rolul C. A. B. sub nr. 447/32/2009, constatându-se următoarele :
Prin decizia XV/05.02.2007 pronunţată de ICCJ – secţiile unite, s-au stabilit următoarele:
Cu excepţia Î.C.C.J, secţiile celorlalte instanţe – acolo unde există secţii specializate – nu au o competenţă proprie prevăzută în textele de lege.
Astfel, competenţa de soluţionare a căii de atac se verifică în raport cu nivelul instanţei, împărţirea pe secţii fiind o chestiune de organizare judecătorească.
Prin urmare, în litigiul de faţă nu poate exista conflict de competenţă între secţiile tribunalului, competenţa de soluţionare a contestaţiei apreciindu-se în raport de nivelul instanţei, respectiv tribunal.
În aceste condiţii se constată că nu există conflict de competenţă între secţiile tribunalului şi nu se pot aplica dispoziţiile art. 22 şi următoarele Cod procedură civilă.
În consecinţă, C. A. urmează să constate inexistenţa conflictului de competenţă.
