Drept procesual civil . Conflict de competenţă ivit între două secţii ale Tribunalului ce-şi declină reciproc competenţa de soluţionare a căii de atac, prin raportare directă la obiectul cererii de chemare în judecată . Competenţa revine insta


 Soluţionând conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 135 alin. 1 şi art. 136 N.C.p.civ., Curtea de Apel Craiova, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal constată că Secţiei I Civilă din cadrul Tribunalului Mehedinţi îi revine competenţa soluţionării cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 136 alin. 1 N. C.p.civ. republicat „Dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere.”

Noul Cod de procedură reglementează, faţă de vechea reglementare, pentru prima dată prin art. 136, procedura de soluţionare a conflictelor de competenţă dintre două secţii sau complete specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti. Astfel, noul Cod de procedură civilă, în acord cu prevederile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, prevede prin art. 136 că dispoziţiile privitoare la soluţionarea conflictelor de competenţă se aplică şi la conflictele de competenţă care apar între secţiile specializate sau completele specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti. Un asemenea conflict se soluţionează de către secţia instanţei stabilită la art. 135 corespunzătoare secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul.

În cauză, a fost soluţionată o acţiune în pretenţii, de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentinţa civilă nr.1861/14.05.2015, pronunţată în dosarul nr. 15429/225/2014 .

Pricina care a generat prezentul conflict de competenţă a fost soluţionată în primă instanţă de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin, instanţă care, în temeiul obligaţiei legale statuate prin art. 131 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a procedat la verificarea propriei sale competenţe şi a constatat că este competentă general, material şi teritorial să judece cauza în temeiul art.1 alin.2 raportat la art.94 pct.1 lit.a şi art.107 C.pr.civilă., aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la 16.04.2015.

În speţă, cu privire la instanţa de control judiciar competentă să soluţioneze calea de atac a apelului există divergenţă, în ceea ce priveşte secţia din cadrul instanţei de control judiciar la care trebuie să se înregistreze dosarul şi care trebuie să soluţioneze apelul declarat împotriva sentinţei pronunţată de judecătorie.

Competenţa de soluţionare a căii de atac formulată împotriva sentinţei pronunţate de Judecătorie se determină după regulile general aplicabile cuprinse în Codul de procedură civilă.

Apelul se soluţionează de instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea apelată, astfel cum rezultă din observarea dispoziţiilor generale în materie de competenţă materială, art. 95 pct. 2 N. C.p.civ. conform cu care: „Tribunalele judecă: (…) 2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă”;

Acţiunea introductivă a fost soluţionată de către judecătorie, ca instanţă civilă.Potrivit art.95 pct.2 din Noul Cod de procedură civilă, republicat „Tribunalele judecă:….2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă;..”

Sentinţa pronunţată în primă instanţă de judecătorie, în aceste condiţii, este supusă numai apelului la tribunal.

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prin dispoziţii legale exprese, stabileşte competenţa instanţelor de judecată în soluţionarea litigiilor de contencios administrativ, precum şi procedura de judecată a litigiilor de contencios administrativ.

După adoptarea noului Cod de procedură civilă, prin Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a acestuia, în materia contenciosului administrativ este menţinut sistemul dublului grad de jurisdicţie, respectiv instanţele de fond care soluţionează litigiile de contencios administrativ care sunt, după caz, secţiile de contencios administrativ şi fiscal al tribunalelor sau ale curţilor de apel, fiind menţinută de asemenea, prin dispoziţiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 76/2012, după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, calea de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate de către instanţele de fond.

Noul Cod de procedură civilă, la art. 95 pct. 1, face trimitere la lege în privinţa competenţei tribunalului, iar soluţionarea în fond a litigiilor de contencios administrativ de către tribunale derivă din prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ca lege specială în materie, în virtutea principiului specialia generalibus derogant.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului nu are competenţa de a soluţiona apeluri împotriva soluţiilor pronunţate de judecătorie în materia civilă.

În speţă, nu este incidentă procedura contenciosului administrativ, instanţa de contencios administrativ a tribunalului nu are competenţa de a soluţiona apelul declarat împotriva sentinţei pronunţată de judecătorie în materia civilă, competenţa de a soluţiona apelul aparţinând instanţei superioare în materie civilă.

Prin urmare, Curtea, în conformitate cu art.135 alin. 1 şi art. 136 N. C.p.civ., va stabili competenţa soluţionării apelului în favoarea Secţiei I Civilă din cadrul Tribunalului Mehedinţi.