Pornind de la competenţa de atribuţii, al cărei criteriu obiectiv de determinare este natura litigiului, respectiv domeniul corespunzător unor ramuri de drept la care se referă art. 36 şi art. 37 din Legea 304/2004, în faza actuală de tranziţie, când nu au fost înfiinţate efectiv decât foarte puţine tribunale specializate,se apreciază că înţelesul noţiunii de „instanţă competentă” vizează şi secţiile din cadrul tribunalelor şi curţilor de apel, devenind aplicabile dispoziţiile legale relative la conflictul negativ de competenţă prev. de art. 43 şi urm. cod procedură penală.
Prin sentinţa penală nr. 2415/19 iulie 2007 , pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 6273/215/2006, în baza art. 208 alin. 1 şi 4, art. 209 alin. 1 lit. a,e,g,i Cp. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. a fost condamnat pe inculpatul P. A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru faptele săvârşite la data de 23/24.04.2006, 24/25.04.2006, 25/26.04.2006- rechizitoriul nr. 3038/P/2006.
În baza art. 78 alin. 1 din OUG 195/2002( art.86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru faptele săvârşite la data de 23/24 04.2006, 25/26.04.2006.
In baza art. 208 alin. 1 şi 4 Cp, art. 209 alin. 1 lit. a,e,g,i Cp. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp şi art. 75 lit. c Cp a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru faptele săvârşite la data de 11.02.2006, 06/07.05.2006, 08.05.2006- rechizitoriul nr. 3251/P/2006.
În baza art. 78 alin. 1 din OUG 195/2002( art.86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp . a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru faptele săvârşite la data de 11.02.2006, 06/07.05.2006, 08.05.2006.
In baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a,e,g,i Cp. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. a condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare rechizitoriul nr. 3251 /P/2006.
In baza art. 33- 34 Cp. a contopit pedepsele aplicate mai sus în pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani închisoare.
In baza art. 71 Cp.
A interzis inculpatului exerciţiul drepturile prev. de art. 64 lit. aşi b Cp. pe durata executării pedepsei.
A luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
In baza art. 208 alin. 1 şi 4, art. 209 alin. 1 lit. a,e,g,i Cp, cu aplicarea art. 41 alin. 2 CP. a condamnat inculpatul B. C. M. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru faptele săvârşite la data de 23/24.04.2006, 24/25.04.2006, 25/26.04.2006- rechizitoriul nr. 3038/P/2006.
În baza art. 78 alin. 1 din OUG 195/2002( art.86 alin. 1 din OUG
195/2002 republicată) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru faptele reţinute în rechizitoriul nr. 3038/P/2006.
În baza art. 208 alin. 1 Cp, art. 209 alin. 1 lit. a,e,g,i Cp. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp şi art. 75 lit. c Cp a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru faptele reţinute în rechizitoriul nr. 3251/P/2006.
În baza art. 26 Cp. raportat la art. 208 alin. 1 şi 4, art. 209 alin. 1 lit.a,e,g,i Cp. cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 75 lit. c Cp. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru faptele reţinute în rechizitoriul nr. 3251/P/2006.
În baza art. 78 alin. 1 din OUG 195/2002( art.86 alin. 1 din OUG195/2002 republicată) a condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru faptele reţinute în rechizitoriul nr. 3251/P/2006.
În baza art. 33-34 Cp. a contopit pedepsele aplicate mai sus în pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani închisoare.
In baza art. 71 Cp. a interzis inculpatului exerciţiul drepturile prev. de art. 64 lit. a şi b Cp. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 88 Cp, art. 350 Cp.p.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada detenţiei preventive.
În baza art. 26 Cp, raportat la art. 208 alin. 1 şi 4 , art. 209 alin. 1 lit. j a,e,g,i Cp. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. a condamnat pe inculpatul T. I. C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru faptele reţinute în rechizitoriul nr. 3038/P/2006.
În baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a,e,g,i Cp. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. a condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru faptele reţinute în rechizitoriul nr. 3251/P/2006-
In baza art. 26 Cp, raportat la art. 208 alin. 1 şi 4 , art. 209 alin. 1 lit. a,e,g,i Cp. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp, art. 75 lit. c Cp. a condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru faptele reţinute în rechizitoriul nr. 3251/P/2006.
În baza art. 33- 34 Cp. a contopit pedepsele aplicate mai sus în pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani închisoare.
În baza art. 71 Cp. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b Cp. pe durata executării pedepsei.
Împotriva sentinţei penale au declarat apel inculpaţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin încheierea nr 181 din 05.11.2007 Secţia Penală din cadrul Tribunalului Dolj, a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o Secţiei Minori şi Familie, întrucât inculpatul T. I. C. era minor la data săvârşirii faptei din data de 11.02.2006 , acesta fiind născut la data de 1.03.1988, invocându-se prevederile art 41 din Legea 304/2004 şi Hotărârea nr 16/28.08.2006 a Colegiului de Conducere din cadrul Tribunalului Dolj.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secţiei de Minori şi Familie sub nr 20391/63/2007.
Prin încheierea din 27 noiembrie 2007 a Tribunalului Dolj, secţia minori şi familie a fost scoasă cauza de pe rol şi înaintat dosarul Secţiei penale a Tribunalului Dolj. S-a constatat intervenirea conflictului negativ între cele două secţii şi a fost înaintat dosarul Curţii de Apel Craiova – Secţia minori şi familie- în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că inculpatul T. I.C. a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea de furt calificat în forma continuată prev.de art.208 alin.1 rap.la art.209 alin.1 lit.a,e,g,i cod penal cu aplic.art.41 alin.2 cod penal, iar în cazul infracţiunii continuate, dacă activitatea infracţională se desfăşoară şi după ajungerea inculpatului la majorat, se consideră că întreaga activitate infracţională s-a desfăşurat cât timp infractorul a fost major.
În raport de aceste considerente, s-a apreciat că secţiei penale îi revine competenţa soluţionării cauzei, întrucât activitatea infracţională din cadrul infracţiunii continuate, s-a desfăşurat şi după ajungerea acestui inculpat la majorat.
Curtea de Apel Craiova, Secţia minori şi familie a fost investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă între cele două secţii.
Ca o chestiune preliminară, în cauză s-a impus a se stabili dacă ne aflăm în prezenţa unui conflict negativ de competenţă, având în vedere că s-a procedat la o scoatere de pe rol a cauzei şi nu la o declinare a competenţei, iar această scoatere de pe rol a avut loc între două secţii ale Tribunalului Dolj şi nu între două instanţe diferite.
Curtea a apreciat că ne aflăm în prezenţa unui conflict negativ de competenţă reglementat de art.,43 alin.1 cod procedură penală.
Potrivit art.43 alin.1 cod procedură penală, există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe îşi declină competenţa în soluţionarea unei cauze.
În stabilirea sensului noţiunii de „instanţă”, Curtea a avut în vedere dispoziţiile art.126 alin.5 din Constituţie, precum şi pe cele ale art.35,36 şi 37 din Legea nr.304/2004, care se referă la înfiinţarea de instanţe specializate în anumite materii.
Pornind de la competenţa de atribuţii, al cărei criteriu obiectiv de determinare este natura litigiului, respectiv domeniul corespunzător unor ramuri de drept la care se referă art. 36 şi art. 37 din Legea 304/2004, în faza actuală de tranziţie, când nu au fost înfiinţate efectiv decât foarte puţine tribunale specializate, Curtea a reţinut că înţelesul noţiunii de „instanţă competentă” vizează şi secţiile din cadrul tribunalelor şi curţilor de apel, devenind aplicabile dispoziţiile legale relative la conflictul negativ de competenţă prev. de art. 43 şi urm. cod procedură penală,.
În sprijinul acestui punct de vedere poate fi adus şi un argument de text, astfel: în Legea 554/2004 în articolul 2, a cărui denumire marginală este „Semnificaţia unor termeni”, la alin. 1 lit. e, este definită instanţa de contencios administrativ, denumită în continuare instanţă, după cum urmează: Secţia de contencios administrativ şi fiscal a ÎCCJ, secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel şi tribunalelor şi tribunalele de contencios administrativ şi fiscal (specializate).
Din perspectiva unui beneficiar al actului de justiţie – serviciu public, referitor la discriminare, nu se identifică nici un motiv obiectiv sau rezonabil care să justifice regimul juridic diferit a două hotărâri pronunţate în situaţii identice, din punct de vedere al obiectului acţiunii, al dispoziţiilor legale aplicabile, al titularului acesteia şi al interesului urmărit, privitor la posibilitatea ivirii unui conflict pozitiv sau negativ de competenţă.
Împrejurarea evidenţiată în precedent se referă la încheierea pronunţată de o secţie specializată a unui tribunal, instanţă aflată într-o situaţie asemănătoare şi comparabilă cu a unui tribunal specializat (minori şi familie, comercial, administrativ-fiscal, ş.a.), comparativ cu hotărârea judecătorească pronunţată de această din urmă instanţă, de trimitere a cauzei tribunalului de drept comun, dar nu în general, ci unei anumite secţii.
Pe fondul cauzei, Curtea a apreciat că Secţia penală din cadrul Tribunalului Dolj este competentă în soluţionarea cauzei, pentru următoarele considerente:
Inculpatul T. I. C. a fost trimis în judecată şi pentru fapta din data de 11.02.2006, care constituie un act de executare, ce, alături de faptele săvârşite la datele de 6/7.05.2006 şi 8.05.2006, caracterizează infracţiunea de furt calificat în formă continuată prevăzută de art 208 alin 1 rap la art 209 alin 1 lit a, e, g, i C.p cu aplicarea art 41 alin 2 C.p pentru care acesta a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova nr 3251/P/2006.
Infracţiunea continuată ca formă a unităţii legale de infracţiune se caracterizează prin săvârşirea de aceeaşi persoană, la intervalele de timp diferite, dar în realizarea aceleiaşi hotărâri infracţionale , a unor acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Un aspect important al acestei forme de unitate legală de infracţiuni îl constituie data săvârşirii, respectiv momentul epuizării , care constă în săvârşirea ultimei acţiuni sau inacţiuni.
Dacă activitatea infracţională continuată este desfăşurată în diferite etape ale vârstei sale are importanţă şi stabilirea vârstei inculpatului.
Astfel, dacă infracţiunea continuată este începută în timp ce inculpatul era minor se desfăşoară şi după ajungerea acestuia la majorat, conform regulii unicităţii ilicitului penal se va caracteriza ca întreaga activitate infracţională s-a desfăşurat cât timp infractorul era major.
Împrejurarea că activitatea infracţională a inculpatului a început în timp ce era minor, poate fi avută în vedere de către instanţă la individualizarea judiciară a sancţiunii, neputând constitui un argument pentru a atrage competenţa Secţiei minori şi familie în soluţionarea cauzei, întrucât competenţa Secţiei de Minori şi Familie revine doar atunci când infracţiunea continuată s-ar fi epuizat până la împlinirea vârstei de 18 ani, fapt care ar atrage şi aplicare procedurii speciale prevăzute de art 480 şi urm C.p.p.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.43 cod procedură penală, a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei către Secţia penală a Tribunalului Dolj.
