Fond. Conflict negativ de competenta.
(Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I Penala -Decizia Penala nr. 209/F/19 mai 2011)
Deliberând asupra conflictului negativ de competenta, dintre Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti si Tribunalul Bucuresti, Sectia I penala constata:
Prin sentinta penala nr. 126 din 1 februarie 2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala (dosar nr.1717/3/2011), în baza art.42 Cod procedura penala s-a dispus declinarea competentei de solutionare a plângerii formulata de petenta S.C. R. S.A., Bucuresti, cu sediul în str. Piata Presei Libere nr. 3-5, sector 1, Cladirea City Gate, Turnul de Nord et. 17-18, în favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Pentru a hotarî astfel, Tribunalul a retinut ca, prin plângerea înregistrata la data de 10.01.2011, pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia I Penala, sub nr. 1717/3/2011, petenta S.C. R. S.A. cu sediul în Bucuresti, Piata Presei Libere nr.3-5, sector 1, Cladirea City Gate, Turnul de Nord, et.7-18, a formulat plângere împotriva masurilor mentionate în rezolutia emisa la data de 09.12.2010 de catre Parchetul de pe lânga Tribunalul Bucuresti, în dosarul nr. 1851/II-2/2010.
La termenul de judecata din 01.02.2011, Tribunalul din oficiu a pus în discutie exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Bucuresti.
Sub aspectul competentei materiale. Tribunalul a constatat ca infractiunile prin raportare la care s-a facut plângerea penala vizeaza competenta materiala a judecatoriei, în speta facându-se trimitere la infractiunea de înselaciune prev. de art. 215 al. 3 Cod procedura penaladar si cea prev. de art. 5 lit. a si g din Legea nr.11/1991, privind concurenta neloiala, astfel încât constatând din dispozitiile acestei legi ca nu a fost stabilita competenta Tribunalului pentru judecarea unor astfel de infractiuni potrivit dispozitiilor art. 25 Cod procedura penala s-a apreciat ca aceasta revine judecatoriei.
În concluzie, cum competenta în solutionarea plângerii împotriva solutiilor dispuse de procuror revine instantei care are abilitatea sa solutioneze în fond infractiunile ce au facut obiectul cercetarilor, Tribunalul a constatat ca aceasta revine judecatoriei, în conformitate cu disp. art.25 Cod pr.pen.
Din continutul plângerii se constata ca împotriva acestei solutii petenta s-a adresat prim procurorului în termenul prevazut de lege, urmare solutiei acestuia întelegând sa formuleze plângere la instanta.
Potrivit dispozitiilor art. 278/1 Cod procedura penala”dupa respingerea plângerii facute conform art. 275-278 Cod procedura penala împotriva rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale … persoana vatamata poate face plângere la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni potrivit legii, competenta sa judece cauza în prima instanta”
În raport de situatia de fapt retinuta si de dispozitiile legale invocate, Tribunalul a constatat întemeiata exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Bucuresti, competenta care-i revine judecatoriei în raza careia se afla sediul petentei.
Prin sentinta penala nr. 338 din 22 martie 2011, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, în baza art. 42 Cod procedura penala, a fost admisa exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1.
În baza art. 42 alin.1 Cod procedura penala cu referire la art. 7 din Legea nr. 11/1991, s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei, având ca obiect plângere împotriva rezolutiei procurorului formulata de petenta S.C. R. S.A., în favoarea Tribunalului Bucuresti.
În baza art. 43 alin. 1 Cod procedura penala, s-a dispus înaintarea cauzei la Curtea de Apel Bucuresti pentru solutionarea conflictului negativ de competenta .
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas în sarcina acestuia.
Pentru a hotarî astfel, judecatoria a retinut ca, prin cererea înregistrata la data de 10.01.2011 pe rolul Tribunalului Bucuresti, petenta S.C. R. S.A. a formulat plângere împotriva ordonantei nr. 1507/P/2007 din data de 06.10.2010 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Bucuresti.
În motivarea plângerii formulate, petenta arata ca a sesizat organele de cercetare penala pentru savârsirea infractiunilor de înselaciune prevazuta de art. 215 alin.3 Cod penal si a infractiunii prevazuta de art. 5 lit. g din Legea nr. 11/1991.Prin ordonanta nr. 1507/P/2007, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului G.E.K., deoarece fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ respectiv amenda în cuantum de 500 lei. În continuare apreciaza petenta ca ordonanta de scoatere de sub urmarire penala este netemeinica întrucât s-a urmarit inducerea si mentinerea în eroare a clientilor sai cu prilejul încheierii sau executarii contractului, prin copierea elementelor vizuale din factura emisa de catre S.C. R. S.A. în scopul obtinerii unor foloase materiale injuste.
Prin sentinta penala nr. 126 din data de 01.02.2011, Tribunalul Bucuresti-Sectia I-a Penala a dispus declinarea competentei de solutionare a plângerii formulate în favoarea Judecatoriei Sectorului 1. Pentru a hotarî astfel, Tribunalul a aratat ca infractiunile prin raportare la care s-a facut plângerea penala vizeaza competenta materiala a judecatoriei, în speta, facându-se referire la infractiunea de înselaciune dar si la cea prevazuta de art. 5 lit. a si g din Legea nr. 11/1991. Se mai arata în motivarea hotarârii ca aceasta lege speciala nu stabileste competenta tribunalului pentru judecarea unor astfel de infractiuni concluzionând ca în baza dispozitiilor art. 25 Cod procedura penala, competenta apartine judecatoriei.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 la data de 01.03.2011 sub nr. de dosar 8955/299/2011.
Analizând actele si lucrarile cauzei în raport de exceptia necompetentei materiale a judecatoriei invocata din oficiu, instanta a constatat urmatoarele:
Potrivit art. 278 Cod procedura penala, dupa respingerea plângerii facute conform art. 275-278 împotriva rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale sau a ordonantei de scoatere de sub urmarire penala se poate formula plângere în termen de 20 de zile de la data comunicarii la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza în prima instanta pentru ca art. 25 alin. 1 Cod procedura penala sa prevada ca judecatoria judeca în prima instanta toate infractiunile cu exceptia celor date prin lege în competenta altor instante.
În consecinta, judecatoria este competenta sa judece plângerile formulate împotriva rezolutiilor de neîncepere a urmaririi penale sau a ordonantelor de scoatere de sub urmarire penala ce se refera la infractiuni care nu sunt date prin dispozitii speciale în competenta altor instante.
Or, Legea nr. 11/1991 stabileste în cuprinsul sau competenta speciala a tribunalului în legatura cu actiunile ce izvorasc dintr-un act de concurenta neloiala .
Astfel art. 7 prevede ca ” actiunile izvorând dintr-un act de concurenta neloiala sunt de competenta tribunalului locului savârsirii faptei sau în a carui raza teritoriale se gaseste sediul pârâtului sau inculpatului;în lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului pârâtului sau inculpatului”.
Prin urmare aceasta norma speciala stabileste în mod expres competenta tribunalului de la locul savârsirii faptei sau în a carui circumscriptie domiciliaza inculpatul, în judecarea infractiunilor prevazute de Legea 11/1991.
Pentru aceste motive, în baza art. 42 Cod procedura penala, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a admis exceptia necompetentei materiale a judecatoriei si a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucuresti.
Constatând intervenit conflictul negativ de competenta, instanta a dispus în baza art. 43 alin.1 Cod procedura penala înaintarea cauzei Curtii de Apel Bucuresti, pentru solutionarea conflictului negativ de competenta.
Curtea va stabili competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucuresti pentru urmatoarele considerente:
Desi plângerea penala este formulata si în privinta infractiunii de înselaciune prev.de art. 215 alin. 1 si 3 din Codul penal, în ordonanta procurorului se retine si art. 215 alin. 5 din Codul penal, aceasta încadrare juridica atragând competenta Tribunalul Bucuresti.
Instanta competenta pentru solutionarea cauzei este Tribunalul Bucuresti si pentru ca art.7 din Legea nr. 11/1991, privind concurenta neloiala prevede ca actiunile izvorând dintr-un act de neconcurenta sunt de competenta Tribunalului, dispozitii incidente în prezenta cauza, plângerea vizând un asemenea act.
Desi art. 7 din Legea nr. 11/1991 pare a fi o norma de procedura civila, atât timp cât face trimitere si la domiciliul inculpatului, stabileste competenta în favoarea Tribunalului Bucuresti.
Pentru aceste argumente, fata de conflictul negativ de competenta ivit între Tribunalul Bucuresti si Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, Curtea va stabili competenta de solutionare a plângerii formulate de S.C. R. S.A. împotriva Ordonantei Parchetului de pe lânga Tribunalul Bucuresti nr.1507/P/2007 din 6.X.2010 si Rezolutiei din dosarul nr. 185/II-2/2010 din 9.XII.2010 a aceluiasi parchet, în favoarea Tribunalului Bucuresti – Sectia I Penala.
