Revizuire. Dreptul la proces echitabil.


Domenii asociate:

– competenta

– conflict negativ de competenta

– drepturile omului

– revizuire

Dosar nr. 11852/2/2009 (2942/2009)

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si familie, sentinta penala nr. 22/F din 21 ianuarie 2010

Revizuire. Aplicarea deciziei în interesul legii nr. XXX/2006 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie. Dreptul la proces echitabil. Hotarâre penala definitiva a instantei militare, de condamnare a unei persoane care nu are calitatea de militar. Conflict negativ de competenta. Competenta instantei civile.

Competenta de solutionare a unei cereri de revizuire a unei hotarâri penale definitive pronuntata de o instanta militara, de condamnare a unei persoane care nu are calitatea de militar, revine instantei civile corespunzatoare în grad instantei militare care a solutionat cauza în prima instanta.

În acest caz, decizia în interesul legii nr. XXX/2006 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie trebuie interpretata si aplicata cu respectarea dreptului la un proces echitabil prevazut de art.6 din CEDO, ce împiedica judecarea de catre instantele militare a persoanele civile.

art. 401 C. pr. pen.

Prin cererea înregistrata la Parchetul Militar de pe lânga Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti în data de 25 august 2008, petentul M.O.M. a solicitat revizuirea sentintei penale nr. 17 din 12 martie 1962 a Tribunalului de Regiune Militara Bucuresti, prin care a fost condamnat la 18 ani munca silnica, 8 ani degradare civila pentru crima de uneltire contra ordinii sociale, prev. de art. 209 alin. 1 din Codul penal anterior, ramasa definitiva prin decizia nr. 150 din 16 iunie 1962 a fostului Tribunal Suprem al Republicii Populare Române. În motivarea cererii de revizuire, petentul a sustinut ca faptele pentru care a fost condamnat nu sunt adevarate, dosarul fiind inventat de anchetator si instrumentat prin teroare si tortura, ca în actul de justitie a intervenit Securitatea si ca au fost încalcate drepturile omului.

Prin referatul nr. 5/VIII-1/2009 din 20 mai 2009, Parchetul a formulat concluzii de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibila, întrucât motivele invocate nu se încadreaza în cazurile prev. de art. 304 si 4081 C. pr. pen.

Cererea si referatul au fost înaintate Curtii de Apel Bucuresti unde au fost înregistrate cu nr. 4758/2/26 mai 2009. Curtea de Apel Bucuresti a apreciat ca nu are competenta materiala iar prin sentinta penala nr.182 din 30.06.2009, a declinat competenta de solutionare în favoarea Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti.

La rândul sau, prin sentinta penala nr. 36/2009, Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti a declinat competenta solutionarii cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Prin sentinta penala nr. 309 din 25 noiembrie 2009, Tribunalul Hunedoara a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Curtii de Apel Bucuresti.

Cauza a fost înregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – sectia a II-a penala cu nr.11852/2/2009. La primul termen de judecata, reprezentantul Ministerului Public a invocat exceptia de necompetenta materiala.

Analizând actele si lucrarile dosarului, în raport de exigentele art.27, 28 si 281 C. pr. pen., Curtea constata exceptia ca fiind fondata, pentru urmatoarele considerente:

Art.28 raportat la art.27 pct.1 lit. a-e1 C. pr. pen. prevede ca tribunalul militar teritorial judeca în fond, apel sau recurs, dupa caz, infractiunile savârsite de militari în legatura cu îndatoririle de serviciu.

În hotarârea Maszni contra României (M. Of. nr. 585/20078) CEDO a constatat ca se produce o încalcare a dreptului la un proces echitabil, drept protejat de art.6 din CEDO, atunci când persoanele civile sunt judecate de instantele militare. Aceasta a fost si ratiunea modificarii competentei instantelor militare, prin Legea nr.356/2006. Prin aceasta lege s-a dat curs tendintelor si exigentelor manifestate si în celelalte sisteme juridice democratice, de restrângere a competentei instantelor militare, iar modificarea art.35 alin.2 C. pr. pen. a consacrat, în ordinea juridica nationala, principiul judecarii civililor de catre instantele penale civile.

Aceasta conceptie a fost consacrata si de Curtea Constitutionala prin Decizia nr.610 din 20.06.2007 (M. Of. nr. 474 din 16 iulie 2007), prin care a constatat ca fiind neconstitutionale dispozitiile tranzitorii ale Legii nr.356/2006, care prin art. III alin.2 si 3 mentineau competenta instantelor militare în cauzele aflate în curs de urmarire penala sau de judecata. Curtea Constitutionala a stabilit ca aceste derogari continute de art. III alin.2 si 3 din Legea nr.356/2006 sunt discriminatorii în raport cu criteriul avut în vedere de legiuitor atunci când a modificat art.35 alin.1 si 2 C. pr. pen. si anume lipsa calitatii de militar a unuia sau unora dintre faptuitori. Curtea Constitutionala s-a pronuntat în sensul ca textele de lege în cauza contraveneau art. 16 alin.1 din Constitutia României deoarece reglementau diferit competenta de urmarire penala si de judecata a unor persoane, cu acelasi statut si aflate în aceeasi situatie juridica.

Normele privind competenta dupa calitatea persoanei intereseaza ordinea publica, sunt de imediata aplicabilitate si sunt menite sa asigure protejarea drepturilor procesuale ale persoanelor supuse jurisdictiei penale si, îndeosebi, a dreptului la un proces echitabil, a egalitatii în fata legii.

Având în vedere ca revizuentul a fost condamnat printr-o sentinta pronuntata de Tribunalul de Regiune Militara Bucuresti – al carui corespondent în grad teritorial este Tribunalul Hunedoara (în a carei raza domiciliaza revizuientul) – , dar si dispozitiile art. 401 C. pr. pen. si decizia în interesul legii nr. XXX/2006 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie, care a stabilit competenta de solutionare a cererii de revizuire în favoarea instantei care a judecat în prima instanta cauza, indiferent de modificarile legislative care au intervenit, Curtea, în baza art.42 C. pr. pen. cu referire la art.28 C. pr. pen. si art.401 C. pr. pen., a admis exceptia necompetentei materiale a Curtii de Apel Bucuresti si a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

În baza art.43 C. pr. pen., a înaintat dosarul Înaltei Curti de Casatie si Justitie pentru solutionarea conflictului negativ de competenta.