Prin cererea înregistrata initial pe rolul Judecatoriei Brasov la data de 22 iulie 2008 sub nr. dosar … reclamantul CD a chemat în judecata pe pârâtii CA si CA, solicitând sa se constate ca dupa defuncta CF este singurul mostenitor, sa i se atribuie întreaga masa succesorala compusa din cota de 1/3 din imobilul situat în mun. Brasov, str. .. nr. .., cu înscrierea acestui drept în cartea funciara pe numele reclamantului.
În motivarea cererii reclamantul arata ca defuncta CFAF este mama sa, care a decedat în anul 1952, data la care reclamantul era minor în vârsta de 7 ani, masa succesorala ramasa de pe urma acestei defuncte se compune din cota de 1/3 din imobilul situat în Brasov. Str. … nr. .., astfel cum rezulta si din procesul-verbal din 29 decembrie 1952, mostenitorii ramasi de pe urma acestei defuncte fiind sotul supravietuitor CC si reclamantul, în calitate de fiu.
Reclamantul arata ca dupa decesul mamei sale a locuit în Brasov, în imobilul de pe str. …, împreuna cu bunica materna, iar tatal sau s-a recasatorit si a mai avut un copil, pe CA.
Sustine reclamantul ca atât tatal sau, cât si fratele dupa tata, CA sunt decedati, acesta din urma fiind mostenit de cei doi copii ai sa, pârâtii CA si CA.
Reclamantul apreciaza ca tatal sau este strain de succesiunea defunctei, deoarece nu a achitat niciodata taxele succesiunii stabilite de organul fiscal si nu a locuit niciodata în acel imobil, ceea ce determina lipsa calitatii de mostenitori si pentru pârâti, astfel ca este singurul mostenitor al defunctei CF.
Reclamantii mentioneaza ca pârâta IM este sora defunctului PI, careia îi revine cota de 1/2 din bunurile ramase de pe urma defunctilor parinti, PI si PM.
Cererea a fost întemeiata în drept pe disp. art. 654, art. 669-675 Cod civil.
Pârâtii CA si CA, legal citati, nu au formulat întâmpinare sau alte cereri în dosar si nici nu s-au înfatisat în instanta.
Prin sentinta civila nr. 1539/09.02.2010 Judecatoria Brasov a invocat din oficiu exceptia necompetentei teritoriale a acestei instante pe care a admis-o si a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Sinaia, apreciind ca defuncta a carei succesiune se solicita a fi deschisa au avut ultimul domiciliu la locul decesului, în orasul Sinaia, str. …, dupa cum rezulta din certificatul de deces al acesteia, astfel încât sunt incidente dispozitiile art. 14 alin. 2 C.pr.civ. care stabilesc ca cererile privitoare la mostenire sunt de competenta instantei celui din urma domiciliu al defunctului, în cauza fiind Judecatoria Sinaia .
Pe rolul Judecatoriei Sinaia cauza a fost înregistrata sub nr. 417/310/2010 la data de 8 martie 2010, care analizând actele si lucrarile dosarului, fata de dispozitiile legale incidente în cauza, a invocat din oficiu , la rândul sau, exceptia necompetentei sale teritoriale, apreciind ca instanta competenta sa solutioneze prezenta cauza este Judecatoria Brasov, pentru urmatoarele considerente:
Reclamantul CD a dedus judecatii o cerere de dezbatere a succesiunii defunctei CFAF, decedata la data de 13 octombrie 1952, cu ultimul domiciliu în orasul Stalin (actualmente mun. Brasov), solicitând stabilirea de catre instanta a mostenitorilor chemati la succesiunea acestei defuncte, a masei succesorale a bunurilor care o alcatuiesc, în a carei componenta se regaseste bunul imobil situat în Brasov, str. …, jud. Brasov.
Potrivit certificatului de deces seria MA nr. 862527/14 octombrie 1952, ultimul domiciliu al defunctei CFAF a fost în orasul Stalin, str. .., locul decesului fiind în or. Sinaia, str. ….
Este de netagaduit ca în materie succesorala competenta teritoriala a instantelor de judecata este absoluta, ea fiind reglementata de prevederile art. 14 Cod proc. civ., ea revenind instantei celui din urma domiciliu al defunctului.
Potrivit art. 13 din Decretul nr. 31/1954, “domiciliul unei persoane este acolo unde îsi are locuinta statornica sau principala”.
Fata de împrejurarea ca locul ultimului domiciliu al defunctului este o chestiune de fapt, dovada lui se poate face, în principiu, cu orice mijloc de proba admis de lege. Practic, dovada ultimului domiciliu se face cu mentiunile din actul de identitate sau certificatul de deces al persoanei care lasa mostenirea.
În speta de fata, instanta sesizata initial, respectiv Judecatoria Brasov, ajunge la concluzia ca locuinta statornica si principala a defunctei CFAF ar fi la locul decesului, fara a exista la dosar si alte probe care sa conduca instanta la retinerea unei astfel de stari de fapt, referindu-se în fapt la locul decesului defunctei.
Dimpotriva, procesul-verbal de inventariere a bunurilor succesorale întocmit la trei luni de la data deschiderii succesiunii defunctei – 29 decembrie 1952 – a fost încheiat de circumscriptia financiara a or. Stalin, în care se consemneaza ca bunurile imobile ramase de pe urma acestei defuncte sunt cota de 1/3 din imobilul situat în acelasi oras, pe str. …, iar mostenitorii ramasi, respectiv reclamantul CD, minor în vârsta de 7 ani si sotul supravietuitor, CC, locuiesc în acelasi imobil. Domiciliul copilului minor CD era identic cu domiciliul parintilor sai, potrivit art. 100 alin.1 Cod familiei, domiciliul pe care acesta îl are si în prezent, dupa cum sustine prin cererea de chemare în judecata.
În cauza nu exista nici un fel de dovezi cu privire la parasirea domiciliului comun de catre defuncta CFAF si stabilirea acesteia la Sinaia, unde s-a produs decesul, motive pentru care instanta apreciaza ca în mod legal Judecatoria Brasov a fost sesizata initial cu dezbaterea mostenirii acestei defuncte, astfel ca va declina competenta teritoriala de solutionare a cauzei respectivei instante.
Constatându-se conflictul negativ de competenta între Judecatoria Sinaia si Judecatoria Brasov, fata de disp. art. 20 pct. 2 Cod proc. civila, va fi sesizata Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia civila cu pronuntarea regulatorului de competenta, potrivit art. 22 alin.3 Cod proc. civ.
