Apartament dobândit în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995. Teren aferent construcţiei. Dobândirea dreptului de proprietate asupra acestuia
Legea nr. 112/1995, art. 9
H.G. nr. 20/1996 republicată, art. 37
Cumpărătorii construcţiilor dobândite în baza Legii nr. 112/1995 devin, în temeiul legii, şi proprietarii terenurilor aferente acestora.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia civilă nr. 822 din 19 septembrie 2007
Prin decizia civilă nr. 564/A din 20 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. 4621/325/2006 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de pârâţii apelanţi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, Municipiul Timişoara prin Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 1605 din 15 februarie 2007 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosar nr. 4621/325/2006, în contradictoriu cu reclamanţii intimaţi B.C. şi B.V.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, republicată în baza art. II din H.G nr. 11/1997 „ în situaţiile de vânzare către chiriaşi a apartamentelor şi,când e cazul, a anexelor gospodăreşti şi a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului aferent, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. ultim din lege”.
Textul art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 prevede că „suprafeţele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora şi care depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor, rămân în proprietatea statului.”
Din interpretarea logică a textelor mai sus-menţionate a rezultat că, dacă terenurile ce depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor rămân în proprietatea statului, per a contrario, cele care nu depăşesc această suprafaţă, respectiv cele care asigură o utilizare normală a construcţiei, se dobândesc în virtutea legii în proprietate, o dată cu cumpărarea construcţiei, nefiind necesară parcurgerea procedurii administrative prevăzută de art. 36 din Legea nr. 18/1997, care se referă la alte situaţii.
Instanţa de fond a interpretat corect noţiunea de teren aferent prin aplicarea dispoziţiilor art. 2 din H.C.L.M. Timişoara nr. 13/2004, care se referă la terenurile situate la aceeaşi adresă poştală cu clădirea de locuit, fiind delimitate prin împrejmuiri sau calcane, în conformitate cu planul parcelar.
Întrucât din raportul de expertiză a rezultat că suprafaţa reală folosită de reclamanţi aferentă casei de locuit a fost de 1298 mp., instanţa a admis acţiunea precizată în urma coroborării dispoziţiilor legale menţionate şi a interpretării complete a probatoriului analizat.
Pârâţii au declarat recurs împotriva deciziei civile mai sus-menţionate, solicitând în baza art. 304 pct. 8, 9 C.proc.civ. admiterea recursurilor, modificarea hotărârilor şi respingerea acţiunii reclamanţilor.
În motivarea recursului pârâţii Municipiul Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara au arătat că reclamanţii au cumpărat imobilul înscris în C.F. Chişoda prin contractul de vânzare-cumpărare din 1996 în baza Legii nr. 112/1995, obiectul contractului constituindu-l construcţia şi nu terenul, pentru care nu a fost reglementată situaţia juridică, iar prin H.C.L.M.T nr. 13/2004 s-a hotărât ca pentru curţile şi grădinile imobilelor să se încheie contracte de închiriere cu actualii proprietari, apreciind că nu ar fi aplicabile dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 18/1991,întrucât la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, locuinţele vizate ulterior de Legea nr. 112/1995 se aflau în proprietatea Statului.
Totodată, reclamanţii nu au făcut dovada că au solicitat şi cumpărarea terenului de la Stat şi art. 37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 şi art. 9 din lege se referă exclusiv la vânzarea apartamentelor, din interpretarea textelor de lege se deduce că şi terenul se dobândeşte prin cumpărare, iar proprietarul terenului nu poate refuza încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, în motivarea recursului a invocat lipsa calităţii procesuale pasive, întrucât imobilul nu face parte din domeniul public al statului pentru a justifica calitatea procesuală a Ministerului Economiei şi Finanţelor, iar reclamanţii în baza Legii nr. 112/1995 au cumpărat construcţia nu terenul, iar dispoziţiile art. 37 din H.G nr. 20/1996 şi art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 nu conferă reclamanţilor nici un drept de proprietate asupra terenului.
Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile în materie, instanţa a avut în vedere următoarele:
Reclamanţii B.C. şi B.V., în temeiul art. 9 din Legea nr. 112/1995 au cumpărat imobilul (construcţia) înscris în C.F nr. 4085 Chişoda, întabulându-şi în C.F. dreptul de proprietate asupra construcţiei, asupra terenului fiind înscris ca proprietar Statul Român.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 şi art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, rezultă că în virtutea legii cumpărătorii construcţiilor dobândite în baza Legii nr. 112/1995 devin şi proprietarii terenurilor aferente acestora, terenul aferent reprezentând „ceea ce ţine de respectiva construcţie”, iar potrivit art. 2 din H.C.C.L.M.T nr. 13/2004 „terenurile aferente ale imobilelor sunt cele situate la aceeaşi adresă poştală cu clădirea de locuit”, fiind delimitate prin împrejmuiri sau calcane, în conformitate cu planul parcelar”, iar din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză a rezultat că suprafaţa reală folosită de reclamanţi aferentă casei de locuit este de 1298 mp.;, în consecinţă, raportat la dispoziţiile legale menţionate văzând că reclamanţii au promovat acţiunea şi în contradictoriu cu M.F.P. pentru opozabilitate, Curtea a respins recursurile declarate în cauză.
