Art. 494 Cod civil. Faţă de hotărârea instanţei de fond prin care s-a reţinut că sunt constructori de rea credinţă, reclamanţii nu pot cere să li se permită să ridice construcţiile efectuate, conform dispoziţiilor art. 494 Cod civil ,dreptul de a cere ridicarea construcţiilor aparţinând doar pârâtei, nu şi reclamanţilor.
Dosar … R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 574/2013
Şedinţa publică de la 04 Martie 2013
Completul compus din:
PREŞEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenţii reclamanţi M C şi M E împotriva sentinţei civile nr. 12674 din 18.10.2012 pronunţată de Judecătoria Tg.-Jiu în dosarul nr. …..
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns recurentul reclamant M C, asistat de avocat M C, lipsă fiind recurenta reclamantă M E, reprezentată de avocat M C şi intimata pârâtă CNCF CFR Sucursala Regională Craiova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care constatând recursul în stare de judecată , s-a acordat cuvântul.
Avocat M C pentru recurenţii reclamanţi a solicitat admiterea recursului , a solicitat admiterea recursului modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii şi a fi lăsaţi reclamanţii să ridice bunurile mobile menţionate în acţiune, precizând că într-o altă cauză au solicitat valoarea îmbunătăţirilor, pe când în prezenta cauză solicită ridicarea bunurilor. Precizează că imobilul era o ruină la data cumpărării şi a fost îmbunătăţit de reclamanţi .
Solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de faţă.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu sub nr. …., reclamanţii M C şi M E, în contradictoriu cu pârâta CNCF CFR Sucursala Craiova, au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa în baza art. 494 C. civ, teza a II-a să ridice construcţiile efectuate de ei pe cheltuiala lor.
În motivare s-a arătat că în fapt la momentul preluării locuinţei de serviciu în baza unui contract de închiriere, în anul 1994 nu se putea locui, spaţiul fiind în stare de neîntrebuinţare.
Astfel, reclamanţii arată că din anul 2005, când au cumpărat locuinţa de serviciu şi până în prezent, au adus acestui imobil îmbunătăţiri pe care le apreciază la minimum 60.000 lei, îmbunătăţiri constând în: montat tâmplărie, renovat şi zugrăvit imobilul, s-a construit fântână proprie şi s-a adus reţeaua de apă curentă la o distanţă de 1,2 km, a fost refăcută tencuiala exterioară, au fost placaţi pereţii cu poliester, s-a întocmit un nou proiect al clădirii, fiind realizate modificări la imobil, în sensul că dintr-un apartament cu 2 camere a rezultat un apartament cu trei camere.
De asemenea, au susţinut că s-au montat trei geamuri de termopan şi uşă la pod, s-a amenajat baia cu tot ce este necesar, au fost racordate atât baia, cât şi bucătăria, la reţeaua de apă curentă, a fost construită o fosă septică şi reţea de canalizare proprie de la baie şi bucătărie, s-a construit o terasă lângă casă şi o magazie de lemne, care a fost acoperită şi placată cu tablă, s-a montat gresie şi faianţă, în baie, bucătărie şi holul locuinţei, s-a turnat beton pe lângă casă – aproximativ 70.80 m.p.
Au precizat reclamanţii că în anul 2010 Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu, la sesizarea făcută de CNCF CFR Sucursala Regională Craiova, a solicitat instanţei să desfiinţeze contractul de vânzare-cumpărare nr. 199/14.11.2005, prin care aceştia au cumpărat locuinţa de serviciu.
De asemenea, au arătat că în dosarul în care a fost desfiinţat contractul enunţat mai sus, au formulat cerere reconvenţională, solicitând instanţei obligarea CNCF CFR Sucursala Regională Craiova, la plata sumei de 60.000 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construire, reparaţie şi renovare, iar prin sentinţa nr. 8549/13.12.2010 a Judecătoriei Tg-Jiu, definitivă prin decizia nr. 677/16.03.2011 a Tribunalului Gorj a fost admisă acţiunea principală, şi desfiinţat contractul nr. 199/2005.
Cu privire la cererea reconvenţională, se arată că aceasta a fost disjunsă, formându-se dosarul nr. ….al Judecătoriei Tg-Jiu, în care cererea le-a fost admisă, fiind obligată pârâta la plata sumei de 75859 lei şi cheltuieli de judecată, dar că împotriva acestei sentinţe a formulat recurs CNCF CFR Sucursala Regională Craiova, iar prin decizia nr. 1958/14.09.2011 a fost admis recursul declarat în cauză, iar pe fond, a fost respinsă cererea ca nefondată, reţinându-se că sunt constructori de rea credinţă.
S-a invocat faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 494 C.civ, proprietarul terenului are la îndemână două posibilităţi: să păstreze lucrările, devenind proprietarul lor, în temeiul accesiunii, cu obligaţia de a plăti constructorului valoarea materialelor şi preţul muncii, fără a se lua în considerare sporirea valorii fondului, ocazionată de efectuarea lucrărilor; să oblige pe constructor să-şi ridice construcţiile pe cheltuiala sa, eventual, cu obligaţia de a plăti daune interese pentru prejudiciul suferit de proprietarul terenului. Concluzionând, reclamanţii au solicitat ca în baza art. 494 C.civ să li se permisă să ridice construcţiile descrise mai sus, efectuate pe cheltuiala lor.
Pârâta Compania Naţională de Căi Ferate „CFR” S. A.- reprezentată de Sucursala Centru Regional de Exploatare, Întreţinere şi Reparaţii CF Craiova (fostă SRCF Craiova) a formulat în cauză întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, invocând excepţia de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, ţinându-se cont de dispoziţiile art. 8 alin. 1 din L 59/1991, modificată.
S-a susţinut în întâmpinare că potrivit legii „demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea, partiala sau totala, a constructiilor si instalatiilor aferente constructiilor, a instalatiilor si utilajelor tehnologice, inclusiv elementele de constructii de sustinere a acestora, inchiderea de cariere si exploatari de suprafata si subterane, precum si a oricaror amenajari se fac numai pe baza autorizatiei de desfiintare obtinute in prealabil de la autoritatile prevazute la art. 4.”
Că, reclamanţii nu au dovedit iniţierea demersurilor la autoritatea executivă competentă, cu eliberarea unei astfel de autorizaţii, anterior promovării acţiunii, astfel că, susţine pârâta, cererea de chemare în judecată este inadmisibilă în acest context.
În al doilea rând, s-a susţinut lipsa de interes a reclamanţilor, arătându-se că una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile se referă la necesitatea existenţei unui interes, adică a unui folos practic, urmărit de cel ce a pus în mişcare acţiunea civilă, care printre altele trebuie să îndeplinească condiţiile de a fi născut şi actual, deci trebuie să existe la momentul exercitării acţiunii civile, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu, numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune, în forma concretă de manifestare a acţiunii.
Că, în procesul civil interesul trebuie să fie personal, adică propriu, ori apreciază pârâta, reclamanţii nu dovedesc niciun interes în promovarea prezentei acţiuni, neexistând un folos practic pentru aceştia şi că îmbunătăţirile efectuate de reclamanţi după încheierea contractului de vânzare – cumpărare nr. 199/2005 au fost realizate pentru îmbunătăţirea confortului propriu, iar demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea parţială sau totală a construcţiilor sau instalaţiilor aferente, nu le-ar aduce nici un beneficiu.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că între C.N. C.F „CFR” S.A – Sucursala Regională CF Craiova şi reclamanţi, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 199/14.11.2005, prin care reclamanţii au cumpărat, în baza prevederilor L 85/112, a Decretului Lege nr. 61/1990 şi Dispoziţiei nr. 31/1999 a CNCF CFR S.A. o locuinţă situată în staţia CF Bumbeşti, ap.2.
S-a mai arătat că la data de 11.08.2010 Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu a sesizat Judecătoria Tg-Jiu, prin ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală, pronunţată în dosarul nr. …, cu privire la anularea contractului de vânzare – cumpărare nr. 199/14.11.2005, prin aceeaşi ordonanţă reţinându-se că în vederea contractului menţionat mai sus, reclamanţii au declarat în fals că nu au deţinut şi că nu au vândut nici o locuinţă proprietate personală, deşi deţineau un apartament pe str. M, din Tg-Jiu.
De asemenea, s-a arătat că prin sentinţa civilă nr. 8549/13.12.2010, pronunţată la Judecătoria Tg-Jiu, în dosarul nr. …. instanţa de fond a anulat contractul încheiat între părţi, sentinţa devenind definitivă şi irevocabilă, prin respingerea recursului declarat.
Totodată, au precizat reclamanţii că prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu, disjunsă din dosarul nr. …., reclamanţii au solicitat obligarea societăţii pârâte la plata contravalorii lucrărilor de construire, reparaţie şi renovare şi a îmbunătăţirilor aduse imobilului, acţiunea fiind admisă la Judecătoria Tg-Jiu şi obligată SCREIR CF Craiova la plata sumei de 75859 lei, iar ulterior, prin decizia nr. 1958/2011 a Tribunalului Gorj, a fost admis recursul pârâtei şi modificată sentinţa de mai sus, în sensul respingerii acesteia.
Învederează pârâta că reclamanţii au obţinut aviz favorabil pentru efectuarea unor lucrări, în acest aviz fiind prevăzut expres că aceştia au solicitat aviz pentru efectuarea unor lucrări de modernizare şi a unei extinderi la locuinţa pe care o deţin şi că avizul urmează a fi favorabil, cu indicaţia expresă ca respectivele construcţii să aibă caracter provizoriu, nefăcându-se referire la avizarea unor lucrări definitive cu fundaţie de beton, aşa cum au fost ele edificate în fapt şi nici la efectuarea unor construcţii sau plantaţii asupra terenului aferent construcţiei, ce nu era proprietatea reclamanţilor, respectiv, gard împrejmuitor, fântână, plantaţie de pomi şi viţă de vie.
S-a învederat că nu a existat practic o mărire a patrimoniului SRCF Craiova, în detrimentul patrimoniului reclamanţilor, care, pe lângă faptul că au devenit proprietarii imobilului construcţie, în mod fraudulos au edificat ulterior lucrări şi plantaţii fără respectarea avizului societăţii , lucrări şi plantaţii necesare confortului propriu.
La termenul de judecată din 18.10.2012 apărătorul reclamanţilor a depus la dosar note de şedinţă, prin care se arată că înţeleg să solicite obligarea pârâtei CNCF CFR S.A. – Sucursala Regională Craiova să achite preţul pe care l-au plătit la data cumpărării locuinţei şi care este în cuantum de 2902, 40 lei, reactualizat cu dobânda medie bancară, până la data plăţii, solicitându-se la pct.2. obligarea de către instanţa de judecată a pârâtei, să le permită reclamanţilor să ridice o parte din bunurile ce pot fi ridicate, sau, dacă este de acord, să plătească preţul acestora şi enumeră următoarele bunuri:.
a. gardul de scândură în totalitate şi stâlpii din lemn.
b. la grupul sanitar: 1. fereastră PVC cu geam termopan 0,57m/0,57 m
2. cadă tablă emailată de 150l
3. baterie inox cu duş flexibil
4. chiuvetă porţelan+baterie inox
5. etajeră porţelan+oglingă
c. ferestre din PVC cu geam termopan( 2 bucăţi de1, 25/1,15m, 1 bucată 0,60/0,60m, 1bucată de 2,30/1,15)
d. amenajare bucătărie (boiler electric de 80l, chiuvetă inox+ baterie inox, racord electric boiler)
e. amenajare interioară hol: uşă PVC dee 0,80m/0,80m pt ieşire pod.
f. prize şi întrerupătoare
g. terasă exterioară deschisă (tablă zincată cutată pentru învelitoare, stâlpii de ţeavă – 5 bucăţi, tablă cutată de la închiderea laterală din sus
h. magazie cu pereţi din tablă zincată (tablă zincată în totalitate)
– modernizare grup sanitar exterior şi magazie(tablă galvanizată)
– cuptor exterior din zidărie de piatră (uşă metalică, grătar)
– reparaţii la acoperişul de piatră al imobilului (învelitoare de ţiglă – 300 buc., ţiglă ceramică de rezervă – 200 bucăţi)
– uşă de lemn
– terasă exterioară
– şarpantă de lemn
– tablă ondulată
Prin sentinţa civilă nr. 12674 din 18.10.2012 pronunţată de Judecătoria Tg.-Jiu în dosarul nr. …., a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată de pârâtă.
S-a respins acţiunea privind obligaţia de a face, formulată de reclamanţii M C şi M E, în contradictoriu cu pârâta CNCF CFR Sucursala Regională Craiova, cu sediul în Craiova, str. Decebal, nr. 1, jud. Dolj.
S-a disjuns capătul de cerere formulat prin notele de şedinţă din 18.10.2012, privind pretenţiile şi acordă termen la data de 08.11.2012.
Pentru a pronunţa această sentinţă , s-a reţinut că potrivit disp. art. 137 C. pr. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi a celor de fond ce fac inutilă cercetarea în fond a cauzei, instanţa a avut în vedere mai întâi cererea de disjungere a cauzei şi excepţia de inadmisibilitate a acţiunii principale.
Cât priveşte cererea formulată ulterior, respectiv aceea de restituire a preţului plătit de reclamanţi la momentul cumpărării locuinţei, actualizat cu dobânda medie bancară până la data plăţii, formulată prin notele de şedinţă, instanţa a apreciat că nu se încadrează în limitele prev. de art. 132 C.pr. civ. şi că este o nouă cerere. Întrucât cererea iniţială, formulată ca o obligaţie de a face, este în stare de judecată, fiind invocată excepţia inadmisibilităţii, iar cererea ulterioară ar întârzia judecata celei dintâi, instanţa, văzând disp. art. 165 C. pr. civ., s-a disjuns cererea din notele de şedinţă referitoare la pretenţii constând în obligarea pârâtei la restituirea preţului plătit pentru locuinţă, reactualizat, aşa cum solicită reclamanţii, cu dobânda bancară până la data plăţii.
Cu privire la excepţia de inadmisibilitate referitoare la cererea principală prin care reclamanţii au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, în baza art. 494 C. civ, teza a II-a să –şi ridice construcţiile efectuate de ei pe cheltuiala lor, instanţa a reţinut că excepţia este întemeiată şi o astfel de cerere este inadmisibilă ca fiind formulată de către constructorul de rea – credinţă.
În acest sens, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 494 V. C.civ, invocat de reclamanţi, art.584 al.2, lit.b NCC, proprietarul terenului are dreptul de a alege dacă păstrează lucrările, în condiţiile legii, ori îl obligă pe constructor să-şi ridice construcţiile pe cheltuiala sa.
Că, numai proprietarul terenului în speţă pârâtul poate intenta o astfel de acţiune, iar nu reclamanţii care, conform deciziei nr. 1958/2011 a Tribunalului Gorj au calitatea de constructori de rea credinţă, ceea ce face ca cererea lor privind ridicarea construcţiilor în baza art. 494 VCC să fie inadmisibilă.
Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii M C şi M E , criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie .
Recurenţii susţin că instanţa de fond nu a soluţionat cererile formulate prin notele de şedinţă din 18.10.2012 , greşit a fost admisă excepţia inadmisibilităţii , iar pentru excepţia lipsei de interes a reclamanţilor instanţa nu s-a pronunţat, nu li s-a asigurat dreptul la apărare pentru discutarea excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, nu s-a ţinut seama de existenţa avizului favorabil al pârâtei privind efectuarea lucrărilor de către reclamanţi de sporirea patrimoniului pârâtei, că pârâta nu este proprietara terenului, ci doar a construcţiei, iar reclamanţii au efectuat îmbunătăţiri la construcţie, iar la pronunţarea deciziei 1958/2011 nu a existat la dosar dispoziţia 31/1999 a directorului general al CNF-CFR SA –Regionala Craiova .
Tribunalul, verificând actele şi lucrările dosarului, constată neîntemeiate criticile formulate de recurenţi.
La termenul de judecată din 18.10.2012 , reclamantul a fost asistat de avocat , iar reclamanta reprezentată de avocat ales, întâmpinarea prin care pârâta invocase excepţii a fost comunicată reclamanţilor la termenul precedent din 27.09.2012, astfel că prin punerea în discuţia părţilor a excepţiilor şi a disjungerii cererii depuse la acea dată de către reclamanţi, instanţa de fond a respectat drepturile procesuale ale reclamanţilor, o nouă cerere a acestora pentru pregătirea apărării nefiind permisă de dispoziţiile art. 156 alin. 1 C.pr.civ., reclamanţii beneficiind de o astfel de amânare prin încuviinţarea cererii în şedinţa din 27.09.2012.
Întrucât acţiunea, aşa cum a fost formulată, putea fi soluţionată în baza excepţiei invocate prin întâmpinare, iar prin notele de şedinţă s-au formulat cereri noi , în mod just instanţa a dispus disjungerea cererilor formulate în notele de şedinţă din 18.10.2012 , cauza disjunsă fiind înregistrată sub nr…. şi soluţionată de Judecătoria Tg-Jiu prin sentinţa nr.14983/29.11.2012.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost corect apreciată de instanţa de fond , în raport de dispoziţiile art. 494 Cod civil şi de cele reţinute prin decizia 1958/14.09.2011 .
Prin decizia 1958/14.09.2011, hotărâre pronunţată cu privire la cererea reclamanţilor pentru contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate la construcţia aparţinând pârâtei ( îmbunătăţiri ce se regăsesc şi în prezenta cerere ), s-a reţinut că la efectuarea acestor îmbunătăţiri reclamanţii nu au fost constructori de bună-credinţă.
Acest aspect a fost stabilit cu putere de lucru judecat, decizia 1958/14.09.2011 fiind pronunţată între aceleaşi părţi şi cu privire la aceleaşi lucrări, astfel că trebuie avută în vedere şi la soluţionarea prezentei cauze.
Ca urmare, hotărârea instanţei de fond prin care s-a reţinut că fiind constructori de rea credinţă, reclamanţii nu pot cere să li se permită să ridice construcţiile efectuate, respectă dispoziţiile art. 494 Cod civil ,dreptul de a cere ridicarea construcţiilor aparţinând doar pârâtei, nu şi reclamanţilor.
Mai mult, o parte din bunurile menţionate în acţiune au devenit bunuri imobile prin încorporare în construcţia aparţinând pârâtei şi nu pot fi ridicate.
Critica privind nepronunţarea instanţei asupra excepţiei lipsei de interes a reclamanţilor este pur formală , câtă vreme excepţia a fost invocată de partea adversă şi admiterea excepţiei nu ar fi profitat reclamanţilor.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a c.pr.civ., recursul va fi respins ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii reclamanţi M C şi M E împotriva sentinţei civile nr. 12674 din 18.10.2012 pronunţată de Judecătoria Tg.-Jiu în dosarul nr. …..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 04 Martie 2013 la Tribunalul Gorj .
