Construcţii
Tribunalul Mehedinţi – sentinţă din 31.03.2014. Certificat de urbanism. Afectarea unui drum vicinal
Prin cererea de chemare în judecată adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. X, reclamanţii A, B şi C, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta B, anularea certificatului de urbanism nr. Z şi emiterea unui nou certificat de urbanism, conform celor solicitate prin cererea depusă.
În motivarea cererii, au susţinut reclamanţii că prin cererea depusă la B au solicitat eliberarea unui certificat de urbanism pentru construirea unui gard la imobilul ce-l deţin în coproprietate, potrivit titlului de proprietate nr.73686/28.12.2004, pentru suprafaţa de 500 mp. Au anexat acte, respectiv decizia nr.49/A/28.01.2003 a Tribunalului Mehedinţi, prin care a fost obligată CLFF Dr. Tr.Severin să îi pună în posesie pentru suprafaţa de 500 mp, situată în Schela Cladovei şi să înainteze documentaţia în vederea eliberării titlului de proprietate. La data de 17.04.2007 au fost puşi în posesie cu această suprafaţă, iar la 28.12.2004 a fost emis titlul de proprietate.
Reclamanţii au susţinut că nu cunosc considerentele pentru care B a arătat că nu pot construi pe acest teren, având „funcţiunea de drum”, în condiţiile în care nu s-a apărat de acest mod până în acest moment. A mai arătat că CLFF Dr. Tr.Severin a încercat anularea titlului de proprietate, acţiune ce a format obiectul dosarului nr.961/225/2008, acţiunea fiind respinsă definitiv şi irevocabil.
În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile Legii nr.554/2004.
Reclamanţii au depus la dosar în copii xerox: adresa nr.11693/08.06.2012, contestaţie reclamanţi împotriva certificatului de urbanism nr. X, dovezi confirmare primire corespondenţă, certificat urbanism nr. X, încheiere Oficiul de Cadastru, plan amplasament, extras CF, titlu proprietate proces verbal, sentinţa nr.M, sentinţa nr.N.
La data de 29.08.2012, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii.
În motivarea întâmpinării a susţinut că potrivit art.6 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991 , „certificatul de urbanism este actul de informare prin care autorităţile fac cunoscute solicitantului informaţiile privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizare conform legii”.
A susţinut că verificând regimul tehnic s-a constatat faptul că terenul este amplasat în UTR F, cvartal de locuinţe cu regim de înălţime P+1, P+2, în care conform prevederilor Planului Urbanistic General al mun. Dr. Tr.Severin, aprobat prin HCL nr.219/2010 sunt interzise amplasări de construcţii de orice fel, provizorii sau nu, pe spaţii publice, trotuare, alei, suprafeţe plantate pe traseele străzilor propuse sau existente. „Pentru aceste considerente, certificatul de urbanism nr.Z nu poate fi utilizat în scopul declarat „construire gard”, întrucât terenul are funcţiunea de drum, respectiv o parte din str. G şi conform Legii nr.50/1991 şi Legii nr.350/2001, este interzisă schimbarea destinaţiei indiferent de regimul juridic al acestuia”.
Pârâta a invocat dispoziţiile art.115-118, respectiv art.133 alin.1 Cod proc.civ.
Pârâta a depus la dosar, în copii xerox documentaţia care a stat la baza emiterii certificatului de urbanism nr.Z.
La solicitarea instanţei, pârâta a depus la dosar extras Monitorul Oficial nr.678 bis din 12.09.2002 privind Anexa nr.2 – Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al mun. Dr. Tr.Severin.
La data de 12.10.2012, reclamanţii au depus la dosar concluzii scrise, prin care au precizat că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, sentinţa nr.M. Au arătat că în 13.03.2009 terenul a fost intabulat şi înscris în CF nr.S.. Au mai arătat că în ce priveşte susţinerea pârâtei că terenul se suprapune cu un drum, în titlul de proprietate şi în procesul verbal de punere în posesie, precum şi în decizia civilă nr.N, pe nicio latură a proprietăţii nu este indicată str. G, deci terenul nu poate fi o parte a acestei străzi. Au arătat că în partea de sud a terenului se află un drum care dă acces la str. G, care este de fapt tot un teren al reclamanţilor, care însă nu l-au revendicat, ci l-au lăsat ca şi drum.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar de părţi, proba cu expertiza judiciară topografică, raportul de expertiză fiind întocmit şi depus la dosar la data de 18.02.2013 de expert O şi cercetare la faţa locului.
Pârâta a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, ce au fost comunicate expertului, care la data de 11.03.2013 a depus la dosar primul supliment la raportul de expertiză, iar la data de 27.03.2013 a depus la dosar al doilea supliment la raportul de expertiză.
Având în vedere raportul de expertiză şi suplimentul la raport, faţă de înscrisurile şi susţinerile părţilor, instanţa a dispus efectuarea unei cercetări la faţa locului, care s-a desfăşurat la data de 25.03.2013, fiind întocmit în acest sens procesul verbal de cercetare la faţa locului (162-166 dosar).
În urma cercetării la faţa locului, instanţa a dispus efectuarea de către expert, a unor verificări ale susţinerilor părţilor, verificări în urma cărora, expertul a depus la data de 27.03.2013 la dosar suplimentul nr.3 la raportul de expertiză tehnică.
Prin sentinţa nr. T Tribunalul Mehedinţi a admis acţiunea formulată de către reclamanţii, a dispus anularea certificatului de urbanism nr.Z emis de Primăria municipiului Dr.Tr.Severin, a obligat pârâta să emită reclamantului un nou certificat de urbanism, conform cererii reclamantului, şi să plătească reclamantului suma de 412,8 lei cheltuieli de judecată, constând în 12,8 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar şi 400 lei onorariu expert.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs B, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin decizia nr. 18421/03.12.2013 Curtea de Apel Craiova a admis recursul, a admis cererea de intervenţie în interes accesoriu , a casat sentinţa nr. T a Tribunalului Mehedinţi şi a trimis cauza spre rejudecare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, Secţia a II –a Civilă de Contencios Administrativ şi Fiscal , sub nr. V.
La data de 10.03.2014 Primăria mun. Drobeta Turnu Severin a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamanţi ca neîntemeiată.
A invocat excepţia lipsei calităţii procesuale a B, aceasta nefăcând parte din raportul litigios dedus judecaţii,
Pe fond, conform prevederile art.6 alin.1 lit. a din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, a arătat că „certificatul de urbanism este actul de informare prin care autorităţile fac cunoscute solicitantului informaţiile privind regimul juridic , economic si tehnic al trenurilor si construcţiilor existente la data solicitării, in conformitate cu prevederile planurilor urbanistice si ale regulamentelor aferente acestora, ori ale planurilor de amenajare a teritoriului , :după caz, avizare conform legii.” si stabilesc cerinţele urbanistice care urmează sa fie îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului.
Astfel verificând regimul tehnic, a arătat că s-a constatat faptul ca terenul este amplasat in UTR cvartal de locuinţe cu regim de înălţime P+1, P+2 in care conform prevederilor Planului Urbanistic General al municipiului Drobeta Turnu Severin , aprobat prin HCL nr.219/2010 sunt interzise amplasări de construcţii de orice fel , provizorii sau nu , pe spatii publice: trotuare , alei pietonale , suprafeşe plantate pe traseele străzilor propuse sau existente.
Pentru aceste considerente a invocat faptul că certificatul de urbanism nr. Z nu poate fi utilizat in scopul declarat „construire gard” întrucât nu are funcţiunea de drum, respectiv o parte din strada G si conform Legii |Pl991si Legii nr.350/2001,si astfel este interzisa schimbarea destinaţiei indiferent de regimul juridic al acestuia.
A arătat că drumul ce străbate proprietatea reclamantului face parte din strada G din 1907, concluzie întărită si de faptul ca proprietăţile limitrofe proprietăţii reclamantului au nr. poştale pe str. Răscoalei G.
A mai arătat că menţiunile si obiecşiunile înscrise in certificatul de urbanism corespund realităţii de fapt cum rezulta din înscrisurile administrate in cauza , fiind vorba de un drum public la care are ieşire în parte de vest proprietatea cu nr. postai Răscoale 25 , vecinul din partea de nord -Arhot , drumul public continuând spre nord vest unde se mai afla alte proprietăţi, cat si guri de canalizare.
In aceasta ordine de idei a apreciat faptul ca Certificatul de urbanism a fost emis cu respectarea Planului Urbanistic General si al Regulamentului local aferent al mun. Drobeta Turnu Severin, aprobat prin HCL nr.219/2010 si a Legii nr.50/1991 republicata şi modificată, autorizarea lucrărilor de îngrădire a terenului, aşa cum s-a solicitat de reclamanţi ar încălca prevederile legii speciale , producând efecte de ordin public.
A învederat instanţei si faptul ca intervenientul este deţinătorul Autorizaţiei nr.H si a autorizaţiei nr.E, terenul pe care este construita aceasta locuinţa a fost atribuit prin Decizia Consiliului Popular nr. R in folosinţa pe durata existentei construcţiei intervenientului si soţiei acestuia – având aceeaşi adresa de Strada G .
A mai arătat si faptul ca intervenientul nu ar fi singurul afectat de admiterea acţiuni, în aceasta situaţie se afla si d-na K ce deţine imobilul de pe str G nr 27, d-nul L proprietar al terenului de pe str. W nr 12 conform Ordinului Prefectului nr.J pe care este amplasat un garaj autorizat cu ieşire tot pe terenul pentru care s-a solicit certificat de urbanism pentru îngrădire.
Astfel a apreciat că este evident faptul ca, atât terenurile învecinate din partea de vest ( nr. posta)25 – 27 sa), cat si pe partea de est sunt înregistrate pe str.G .
In drept pârâta şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art. 115-118 respectiv ale Codul de Procedură Civilă
La data de 31.03.2013 reclamanţii au depus la dosar concluzii scrise prin care au solicitat anularea certificatului de urbanism nr.Z şi emiterea unui nou certificat de urbanism şi a autorizaţiei de construcţie împrejmuire gard pentru terenul de 500 mp pe care îl deţin proprietate şi respingerea cererii de intervenţie formulată de numitul Q.
Analizând acţiunea formulată de reclamanţi, instanţa constată următoarele:
Reclamanţii au formulat prezenta cerere de chemare în judecată pentru ca instanţa să oblige instituţia pârâtă să elibereze un certificat de urbanism prin care să fie aprobată construirea unui gard de către reclamanţi la imobilul pe care îl deţin în proprietate – fila 1 din dosarul 6140/101/2012 (cererea de chemare în judecată).
Din probele administrate în ambele faze procesuale instanţa reţine că starea de fapt, în afara oricărui dubiu, constă în preexistenţa unui drept de proprietate al reclamanţilor asupra unui teren în suprafaţă de 500 de m.p. din tarla 10, parcelă 64, din titlul de proprietate cu numărul F – fila 14 din dosarul de mai sus precum şi amplasarea unui drum neasfaltat pe acest teren al reclamanţilor, care face legătura dintre strada G şi strada W – fila 114 din dosarul indicat mai sus, în care sunt cuprinse concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Aceste două aspecte de natură probatorie sunt de necontestat, problema în drept pe care o au în dezbatere instanţele judecătoreşti fiind aceea dacă este legală emiterea unui certificat de urbanism pentru construirea unui gard, care ar împiedica accesul pe drumul neasfaltat identificat de expert. Existenţa acestui drum neasfaltat rezultă şi din planşa foto depusă la fila 36 din dosar, şi în plus, nu a fost contestată de către reclamanţi.
De asemenea, în litigiul de faţă s-a mai dovedit şi faptul că strada G face parte din domeniul public al municipiului Drobeta Turnu Severin, conform Hotărârii de Guvern cu numărul 963/2002 – fila 66 din dosar.
În acelaşi timp, expertul desemnat în cauză a precizat faptul că această stradă nu se poate confunda cu drumul neasfaltat care se suprapune cu terenul reclamanţilor, expertul concluzionând la fila 114 din dosar că acest drum neasfaltat face legătură între această stradă şi strada W.
Prin urmare, valorificând din punct de vedere probator concluziile expertului desemnat în cauză, instanţa reţine că acest drum neasfaltat nu se identifică cu strada G, care face parte din domeniul public menţionat în Hotărârea de Guvern de mai sus.
În acelaşi timp, în temeiul articolului 8 alineatul 1 din Ordonanţa de Guvern cu numărul 43/1997, republicată, privind regimul drumurilor, drumurile de interes local aparţin proprietăţii publice a unităţii administrative pe teritoriul căreia se află şi pot fi clasificate ca:
a) drumuri comunale, care asigură legăturile:
(i) între reşedinţa de comună şi satele componente sau cu alte sate;
(ii) între oraş şi satele care îi aparţin, precum şi cu alte sate;
(iii) între sate;
b) drumuri vicinale – drumuri ce deservesc mai multe proprietăţi, fiind situate la limitele acestora;
c) străzi – drumuri publice din interiorul localităţilor, indiferent de denumire: stradă, bulevard, cale, chei, splai, şosea, alee, fundătură, uliţă etc.
Prin urmare, chiar neinclus în hotărârea de guvern care inventariază domeniul public al localităţii, un drum vicinal, care deserveşte mai multe proprietăţi, aparţine proprietăţii publice a unităţii administrative pe teritoriul căreia se află.
În acest fel, instanţa consideră întemeiate atât refuzul pârâtei de a permite construcţia unui gard pe acest teren cât şi dispoziţiile Hotărârii de consiliu local cu numărul 219/2010 prin care s-a prevăzut interdicţia de construire pe traseele străzilor propuse sau existente, motiv pentru care va respinge acţiunea principală ca neîntemeiată şi va admite în consecinţă cererea de intervenţie în interesul pârâtelor formulată de intervenientul Stancu Fănel.
Cauza de mai sus este irevocabilă prin respingerea recursului formulat împotriva sentinţei.
