-decizie
-decizia civilă nr. 1467/13.11.2013
-Construcţii; Expertize; Probe, dovezi;
-În vederea aplicării instituţiei accesiunii imobiliare artificiale, conform art. 489 şi urm. VCC, în situaţia în care, prin expertiza topo efectuată la instanţa de fond, se constată că persoana care a edificat o construcţie deţine o suprafaţă de teren mai mare decât cea pentru care deţine titlu de proprietate, se impunea stabilirea de către expertul topo dacă acea construcţie s-a realizat pe suprafaţa de teren pentru care constructorul deţine titlu sau pe suprafaţa de teren excedentară.
R E Z U M A T
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECŢIA I CIVILĂ
DOSAR NR. ………/310/2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 1467
Şedinţa publică din data de 13.11.2013
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sinaia la data de 26.06.2013 sub nr. de dosar 1295/310/2012 reclamantul MC, a formulat în contradictoriu cu pârâţii MSI şi MA, acţiune civilă prin care a solicitat a se constata – in baza accesiunii imobiliare artificiale – dreptul său de proprietate exclusiva asupra imobilului – casa, situat in oraşul Sinaia, judeţul Prahova.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului-teren in suprafaţa de 254 m.p., situat in oraşul Sinaia, judeţul Prahova, teren dobândit prin moştenire de la părinţii săi MM si MI, ca urmare a dezbaterii succesiunii acestor defuncţi. Astfel, prin sentinţa civila nr.141/15.02.2007, a dobândit in proprietate suprafaţa de teren de 130 m.p situat in oraşul Sinaia şi ulterior, conform sentinţei civile nr.673/22.06.2007, conform tranzacţiei încheiate a mai dobândit o suprafaţa de teren de 124 m.p., situata la aceeaşi adresa.
Pe aceasta ultima suprafaţa de teren reclamantul a edificat in anul 1976 o construcţie casa de locuit, ce formează obiectul acestui litigiu, fără a deţine autorizaţie de construcţie, având o suprafaţa de aproximativ 40 mp si este compus din trei camere, baie, bucătărie, pentru care a fost impus fiscal, începând cu anul 1980, in prezent achitând un impozit de 110 lei.
Dat fiind faptul ca nu deţine asupra acestui imobil un titlu de proprietate şi ca acesta a fost edificat cu materialele proprii, pe terenul proprietate personală, apreciază că se impune admiterea prezentei acţiuni, in sensul constatării dreptului său de proprietate exclusivă asupra imobilului construcţie in baza accesiunii imobiliare artificiale, conform art.577 Noul Cod civil, conform căruia “construcţiile, plantaţiile si orice ale lucrări efectuate asupra unui imobil , denumite in continuare lucrări, devin proprietarului acelui imobil daca prin lege sau act juridic nu se prevede altfel” operand astfel o prezumţie in favoarea proprietarului imobilului, conform art.579 Cod civil ” orice lucrare este prezumata a fi făcuta de proprietarul imobilului , cu cheltuiala sa si ca este a sa pana la proba contrara “.
Acţiunea a fost întemeiată în drept: art.111 Cod proc. civila, rap . la art.577, 579 Cod civil.
În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri.
Legal citată, pârâta MSI a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională solicitând respingerea acţiunii, ca fiind neîntemeiată.
În motivarea acţiunii, pârâta a arătat că prin semnarea tranzacţiei încheiate între părţi – Sentinţa civila nr. 673/22.06.2007 – a renunţat in favoarea reclamantului la cota de 1/6 parte din imobilul teren liber de construcţii situat in Sinaia, jud. Prahova, urmând ca reclamantul sa-i achite in termen de o luna o sultă in sumă de 4.545 lei, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit – o. La data încheierii tranzacţiei, imobilul teren pe care reclamantul susţine ca are o construcţie din anul 1976 era liber de construcţii.
Pe calea cererii reconvenţionale a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 4545 lei, cu titlu de sultă – conform tranzacţiei, suma care sa fie majorată, indexată cu rata inflaţiei şi dobânda legală, de la data încheierii tranzacţiei şi până la data plăţii.
De asemenea, pârâta a arătat că reclamantul nu a făcut dovada proprietăţii terenului, astfel ca titlul cu care acesta considera ca este proprietarul terenului este viciat, cu atât mai mult cu cat acesta a cunoscut aceste vicii, in sensul neîndeplinirii unei obligaţii de plata dispusa de tranzacţia încheiata si de instanţa de judecata.
La data de 05.11.2012 pârâtul MA a comunicat prin fax o cerere prin care arată că este de acord cu admiterea acţiunii.
Tot la data de 5 noiembrie 2012 pârâta MSI a depus la dosar supliment la întâmpinare şi acţiune reconvenţională, considerând că acţiunea înaintata de reclamantul MC este neîntemeiata .
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că obiectul tranzacţiei din cuprinsul sentinţei civile nr. 673/22.06.2007 pronunţata de Judecătoria Sinaia in dosarul nr. 179/310/2007 îl constituie sistarea stării de indiviziune si partajarea următoarelor imobile: imobilul sistat in oraşul Breaza, jud. Prahova compus din teren intravilan liber de construcţii, in suprafaţa de 968 mp din acte si 843 mp. din măsurători cadastrale, aparţinând proprietarilor: MC, MA, MSl, MA, MN/MG, şi terenul intravilan liber de construcţii în suprafaţa de 124 mp situat in oraşul Sinaia, jud. Prahova, imobil deţinut in cote parţi de: MG, C (reclamantul) in calitate de proprietar cu cota de 2/3 (4/6) din imobil; MA in calitate de proprietar cu o cota de 1/6 din imobil si MSI (parata), in calitate de proprietar cu o cota de 1/6 din imobil.
Conţinutul tranzacţiei a fost sistarea stării de indiviziune in care se aflau părţile si partajarea imobilelor, astfel ca de la pârâtă, MGC a primit in deplina proprietate si liniştita posesie cota de 1/6 parte din terenul intravilan liber de construcţii in suprafaţa de 124 mp din imobilul situat in oraşul Sinaia, jud. Prahova, urmând ca in termen de o luna sa achite cu titlu de sulta suma de 4.545 lei (conform Tranzacţiei depusa in instanţă la termenul din 22.06.2012 de către părţile semnatare).
Astfel, pârâta a renunţat in favoarea reclamantului prin semnarea tranzacţiei la cota de 1/6 parte din imobilul teren liber de construcţii situat în Sinaia, jud. Prahova, urmând ca reclamantul sa-i achite in termen de o luna o sulta in suma de 4545 lei.
Pârâta mai arată că prin cererea introductiva reclamantul arată că pe aceasta suprafaţa de teren a edificat in anul 1976, o construcţie de locuit ce formează obiectul litigiului, fără a deţine autorizaţie de construcţie si că acest imobil are o suprafaţa de aproximativ 40 mp. compus din 3 camere, baie, bucătărie, pentru care plăteşte impozit din anul 1980.
S-a arătat de către pârâtă că de la data încheierii tranzacţiei imobilul teren pe care reclamantul susţine ca are o construcţie din anul 1979 era liber de construcţii, astfel ca nu înţelege susţinerea acestuia privind existenta construcţiei si impozitul plătit pe construcţie cu atât mai mult cu cât aceasta nu este înscrisă in cartea funciara, astfel ca nu înţelege ce apare in evidentele fiscale.
Astfel pârâta a solicitat respingerea acţiunii reclamantului, deoarece acesta nu si-a îndeplinit fata de ea, obligaţia asumata prin semnarea tranzacţiei, referitoare la plata sultei de 4545 lei şi nu sunt îndeplinite condiţiile legale privind accesiunea imobiliara artificiala, deoarece reclamantul nu a făcut dovada proprietăţii terenului, astfel ca titlul cu care aceasta considera ca este proprietarul terenului este viciat, cu atât mai mult cu cat acesta a cunoscut aceste vicii.
De asemenea, pârâta a mai arătat că situaţia prezentata de reclamant in cererea de chemare in judecata în sensul că este singurul moştenitor al părinţilor lui MM şi MI, nu corespunde cu realitatea, reclamantul nu a arătat in cererea formulata ca pe terenul-imobil in suprafaţa de 254 mp sunt edificate 2 construcţii şi a încercat de mai multe ori sa o excludă de la moştenirea dobândita după tatăl său MI.
La data de 8 noiembrie 2012 reclamantul a formulat precizare a acţiunii introductive prin care a solicitat – pentru reglementarea cadrului procesual pasiv – judecarea în contradictoriu în calitate de pârâţi şi cu Oraşul Sinaia prin Primar şi Consiliul local Sinaia, solicitând introducerea acestora în cauza dedusă judecăţii.
La termenul de judecată din 8 noiembrie 2013 instanţa a luat act de precizarea reclamantului şi a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâţi a Oraşului Sinaia prin Primar şi a Consiliului local Sinaia.
Legal citaţi, pârâţii Oraşul Sinaia prin Primar şi Consiliul local Sinaia, au formulat la data de 3 decembrie 2012 întâmpinare la acţiunea reclamantului, precizând că la dosarul fiscal al imobilului situat in Sinaia se afla următoarele documente, care pledează in favoarea admisibilităţii acţiunii: cererea nr. 2144/16-04-1980, prin care reclamantul solicita impunerea casei de locuit construita pe terenul dobândit prin moştenire de la părinţii săi, procesul verbal întocmit la data de 22-04-1980, de impunere fiscala pentru o construcţie din cărămida edificata in anul 1977, procesul verbal întocmit la data de 03-06-1981, de impunere fiscala pentru construcţie in suprafaţa de 35 m.p. edificata in anul 1977 si construcţie in suprafaţa de 38 m.p. edificata in anul 1980, cu menţiunea “fara autorizaţie”, certificat de atestare fiscala nr. F25578/04.10.1910, din care rezulta ca si la acea data, MC figura înscris in evidentele fiscale ale primăriei Sinaia cu construcţia in suprafaţa construita de 73 m.p.
În dovedirea întâmpinării pârâţii au anexat înscrisurile menţionate.
La termenul de judecată din 31 ianuarie 2013 instanţa a încuviinţat reclamantului probele cu înscrisuri, testimonială cu 2 martori şi expertiză construcţii, precum şi pârâţilor Oraşul Sinaia prin primar şi Consiliul Local Sinaia proba cu înscrisuri.
De asemenea, instanţa a apreciat oportună administrarea probei cu interogatoriile pârâţilor persoane fizice şi a desemnat expert constructor pe d-na expert DL pentru efectuarea expertizei de specialitate.
La data de 06.03.2013 s-a depus la dosar raportul de expertiză construcţii.
La termenul de judecată din 14 martie 2013 au fost audiaţi martorii propuşi de reclamant, GA şi OJ, declaraţiile fiind consemnate şi ataşate la dosar, iar reclamantul a depus la dosar interogatoriile pârâţilor persoane fizice.
La data de 18 aprilie 2013 reclamantul a formulat o noua precizare a acţiunii introductive prin care a solicitat a i se constata dobândirea unui drept de proprietate în baza accesiunii imobiliare artificiale.
În motivarea precizării reclamantul a arătat că o parte din imobil este construita pe suprafaţa de 130 m.p. indiviz din 200 m.p., atribuiţi prin sentinţa civilă nr. 141/15.02.2007 pronunţată de Judecătoria Sinaia in dosarul civil nr. ……../2006, conform variantei a Il-a din raportul de expertiza topo, respectiv punctele 6,7,8,9,4,5,6, plan de situaţie nr.2, iar o parte din construcţie este amplasata pe suprafaţa de 124 m.p. atribuiţi tot lui, prin sentinţa civila nr.673 din 22.06.2007 (dosar civil 179/2007) conform tranzacţiei partilor.
Astfel, întreg imobilul este amplasat pe o suprafaţa de aproximativ 254 m.p.
Reclamantul mai arată că, deşi in certificatul de moştenitor nr.745/1976, la masa succesorala este menţionat terenul in suprafaţa de 200 m.p. situat in Sinaia, în realitate suprafaţa este de 324 m.p., asa cum reiese din documentaţia cadastrala si care de altfel figurează si in evidentele Biroului de Carte Funciara Prahova.
În dovedirea precizării reclamantul a depus un set de înscrisuri, respectiv: raport de expertiză NN efectuat în dosarul nr.702/2006, schiţe de plan, tranzacţia încheiată în dosarul nr.179/310/2007, plan de amplasament.
Prin sentinţa civilă nr. 568/13.06.2013 instanţa a respins ca neîntemeiată acţiunea civila precizată formulată de reclamantul MC, în contradictoriu cu pârâţii MSI, MA, ORAŞUL SINAIA PRIN PRIMAR şi CONSILIUL LOCAL SINAIA şi a respins ca inadmisibilă cererea reconvenţională formulată de pârâta MSI.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, prin Sentinta civila nr. 673/22.06.2007 a Judecătoriei Sinaia, definitiva si irevocabila, a fost soluţionata acţiunea de partaj succesoral formulata de reclamantul MGC in contradictoriu cu pârâţii MSI, MA, MGG, MGN si MNA – luându-se act de tranzacţia încheiata între părţi si atribuindu-se reclamantului terenul in suprafaţa de 124 mp situat în or. Sinaia, jud. Prahova, cu obligarea acestuia la plata – in termen de o luna – către parata MSI a sultei in valoare de 4.545 lei.
Prin Sentinţa civila nr. 141/15.02.2007 a Judecătoriei Sinaia, definitiva si irevocabila, a fost admisa in parte acţiunea civila de partaj succesoral formulata de reclamanta MSI in contradictoriu cu pârâţii MA si MC si cu intervenientul PIA si s-a dispus partajarea imobilului bun succesoral teren in suprafaţa de 200 mp şi casa edificata pe acesta – imobil situat in or. Sinaia, jud. Prahova. Lui MC i-a revenit terenul in suprafaţa de 130 mp – liber de construcţii, delimitat de simbolurile 6,7,8,9,4,5,6 in schiţa de plan întocmita de expert NN, lui MA i-au revenit terenul in suprafaţa de 70 mp si construcţia C1, iar lui MSI sulta in valoare de 8.268 lei.
Prin cele doua hotărâri judecătoreşti sus – menţionate, reclamantului MC i s-a atribuit in proprietate aşadar, o suprafaţa totala de 254 mp teren (124 mp+130 mp) situat in or. Sinaia, jud. Prahova – teren pe care reclamantul pretinde ca a edificat construcţia care face obiectul prezentei acţiuni in constatare (casa identificata prin raportul de expertiza ing. DL – dreptul de proprietate asupra acesteia fiind dobândit prin accesiune imobiliara.
Deşi in certificatul de moştenitor nr.745/1976, la masa succesorala rămasă de pe urma defunctei MM ( mama sa) este menţionat terenul in suprafaţa de 200 m.p. situat in Sinaia, în realitate suprafaţa este mai mare si anume de 324 m.p., aşa cum reiese din documentaţia cadastrala si care de altfel figurează si in evidentele Biroului de Carte Funciara Prahova. În aceste condiţii, rezulta ca reclamantul nu a făcut dovada dreptului sau de proprietate pentru suprafaţa de 124 mp, identificata la măsurătoarea cadastrala, ca fiind existenta in plus fata de cea din act.
Potrivit disp. art. 58 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil: în toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificială presupune exercitarea unui drept de opţiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării.
Raportând aceste prevederi legale la speţa de faţă s-a constatat că legea în vigoare la data începerii lucrării (respectiv în anul 1976, astfel cum sustine reclamantul) este vechiul Cod civil; astfel, potrivit disp. art. 489 din vechiul Cod civil: proprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeţei şi a subfeţei lui, iar potrivit art. 492 Cod civil: orice construcţie, plantaţie, sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui, până ce se dovedeşte din contra.
Raportând aceste prevederi legale la speţa de fata, se constata ca reclamantul nu a făcut dovada ca este proprietarul întregului teren de 324 mp, astfel cum a fost identificat la măsurătoarea cadastrala (anume nu a dovedit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 124 mp găsita în plus fata de cea din acte) si nici nu s-a făcut dovada ca respectiva construcţie care face obiectul prezentei acţiuni si care a fost identificata de către expert DL s-ar situa in integralitate pe porţiunea de teren de 254 mp pentru care justifica dreptul de proprietate (potrivit Sentinţelor civile nr. 673/22.06.2007 si 141/15.02.2007 ale Judecătoriei Sinaia).
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse s-a apreciat acţiunea civila de fata, astfel cum a fost precizata, ca fiind neîntemeiata, urmând a fi respinsa ca atare.
Cât priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă MSI – prin care aceasta a solicitat obligarea reclamantului-pârât MC la plata sumei de 4.545 lei, cu titlu de sultă – conform tranzacţiei încheiate in dosarul nr. 179/310/2007, sumă care sa fie majorată, indexată cu rata inflaţiei şi dobânda legală, de la data încheierii tranzacţiei şi până la data plăţii – instanţa a constatat că cererea este inadmisibilă – fiind respinsă ca atare – întrucât suma solicitată drept sultă, a fost deja acordată prin Sentinţa civilă nr. 673/22.06.2007, neputându-se constitui mai multe titluri executorii pentru aceeaşi sumă; pe de altă parte, parata-reclamantă avea posibilitatea punerii in executare silită a Sentinţei sus-menţionate si in cadrul acestei proceduri să ceară indexarea cu rata inflaţiei precum si dobânda legală pentru suma de 4.545 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul MC, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat recurentul că, deşi în considerentele sentinţei atacate instanţa de fond face referire la cele două hotărâri judecătoreşti prin care a dobândit şi justificat dreptul de proprietate în integralitate pentru terenul de 254 mp., pe care a ridicat imobilul, aceasta totuşi a apreciat în mod absolut eronat că nu ar fi făcut dovada dreptului său de proprietate pentru cei 124 mp. pe care i-a dobândit conform sentinţei civile nr.673/22.06.2007 a Judecătoriei Sinaia, definitivă şi irevocabilă.
Astfel, a susţinut recurentul că, aşa cum s-a precizat în considerentele hotărârii atacate, în certificatul de moştenitor nr.745/1976, la masa succesorală rămasă de pe urma defunctei MM (mama reclamantului) este menţionat terenul de 200 mp. situat în oraşul Sinaia, judeţul Prahova, la măsurătoarea cadastrală a reieşit o suprafaţă mai mare de 324 mp.; identificat prin măsurătoarea cadastrală şi care figurează în evidenţele Biroului de carte funciară Prahova, ca urmare a faptului că am nivelat suprafaţa curţii.
În continuare, a arătat recurentul că, din motivarea cererii şi din probatoriile administrate, a rezultat în mod cert că imobilul care face obiectul prezentului litigiu este situat în integralitate pe cei 254 mp. pentru care recurentul a justificat dreptul de proprietate conform celor două sentinţe invocate.
Având în vedere temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, în cadrul probelor administrate la instanţa de fond, nu se impunea efectuarea şi a unei expertize de specialitate topografie, care să statueze că într-adevăr imobilul se situează în integralitate pe cei 254 mp. pentru care se justifică dreptul său de proprietate, faţă de motivarea şi considerentele sentinţei atacate, a apreciat recurentul că se impune cu prisosinţă suplimentarea probelor cu o expertiză de specialitate topometrică, care să stabilească în mod cert că într-adevăr imobilul este situat pe acest teren de 254 mp.
De asemenea, a menţionat recurentul că, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu a justificat dreptul său de proprietate pentru cei 124 mp. în condiţiile în care această suprafaţă la care face referire instanţa în considerentele sentinţei atacate, ca fiind nedovedită (si pentru care a respins acţiunea ca neîntemeiată), nu este suprafaţa identificată la măsurătoare cadastrală, ca fiind în plus faţă de cea din certificatul de moştenitor, ci este suprafaţa de teren pe care recurentul a dobândit-o prin sentinţa civilă nr.673/22.06.2007, conform tranzacţiei părţilor, fiind evident aşadar că avem de-a face cu interpretarea eronată a probatoriilor de către instanţa de fond.
Recurentul a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate – cu trimiterea spre rejudecare instanţei de fond pentru suplimentarea probatoriului.
În drept, a invocat disp. art.304 pct.7,8 şi art.3041 Cod proc.civilă.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată sub nr. 1295/310/2012.
Prin Serviciul Registratură, la data de 13.11.2013 intimata MSI a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat intimata că a renunţat în favoarea reclamantului MC, prin semnarea tranzacţiei, la cota de 1/6 din imobilul – teren liber de construcţii situat în Sinaia, judeţul Prahova, urmând ca recurentul să–i achite în termen de o lună sulta în sumă de 4545 lei, sumă ce nu a fost achitată.
În continuare, a arătat că la data încheierii tranzacţiei imobilul teren pe care recurentul susţine că are o construcţie din anul 1979 era liber de construcţii şi nici nu era înscris în cartea funciară.
În continuare, a susţinut intimata că recurentul nu a făcut dovada că este proprietarul întregului teren de 324 mp, astfel cum a fost identificat la măsurătoarea cadastrală, respectiv nu a dovedit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 124 mp găsită în plus faţă de cea din cate, şi nici nu a făcut dovada că respectiva construcţie care face obiectul acţiunii s-ar situa în integralitate pe porţiunea de teren de 254 mp pentru care justifică dreptul de proprietate.
Mai mult decât atât, a menţionat intimata că, la data de 06.03.2012 s-a depus la dosar raportul de expertiză efectuat de expert DL, iar recurentul avea posibilitatea de a formula obiecţiuni cu privire la acesta conform art. 212 alin. 2 Cod de Procedură Civilă, recurentul fiind asistat pe tot parcursul procesului de un avocat.
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi din oficiu conform disp. art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Recurentul-reclamant a criticat sentinţa instanţei de fond, apreciind că aceasta i-a respins, în mod greşit, acţiunea formulată, cu motivarea că nu ar fi făcut dovada dreptului de proprietate asupra întregului teren deţinut în suprafaţă de 324 mp şi că nu s-a făcut dovada că imobilul edificat de recurentul-reclamant s-ar situa, în integralitate, pe porţiunea de teren de 254 mp, pentru care justifică dreptul de proprietate.
Astfel, din considerentele sentinţei recurate, tribunalul constată că instanţa de fond, deşi a apreciat că, în cauză, sunt aplicabile prevederile legale privind accesiunea imobiliară, invocată de recurentul-reclamant, a respins acţiunea formulată de acesta numai pe considerentul că acesta nu ar fi făcut dovada că imobilul construcţie ce face obiectul cererii de accesiune imobiliară s-ar afla în integralitate pe porţiunea de teren de 254 mp, pentru care recurentul justifică dreptul de proprietate, potrivit sentinţelor civile nr. 673/22.06.2007 şi nr. 141/15.02.2007 ale Judecătoriei Sinaia.
S-a constatat, astfel, că, în afară de această suprafaţă justificată prin titlurile de proprietate menţionate, recurentul-reclamant mai stăpâneşte o diferenţă de 124 mp în plus faţă de cea din acte, acesta stăpânind, în fapt, o suprafaţă de 324 mp, astfel cum reiese din documentaţia cadastrală şi cum, de altfel, figurează şi în evidenţele Biroului de Carte Funciară Prahova.
Or, faţă de motivarea instanţei de fond, în sensul nedovedirii faptului că, construcţia edificată de reclamant s-ar situa în integralitate pe porţiunea de teren de 254 mp, pentru care justifică cu acte dreptul de proprietate, tribunalul apreciază că instanţa de fond trebuia să pună în discuţia părţilor necesitatea suplimentării probatoriului pentru a lămuri acest aspect, lucru care se putea face prin întocmirea unei expertize în specialitatea topografie, care să identifice porţiunea de teren pentru care recurentul deţine acte, precum şi să stabilească amplasamentul construcţiei în raport de modalitatea de deţinere a acestui teren.
De altfel, acesta reprezintă şi principalul motiv de recurs formulat de recurentul-reclamant şi principala cerere a acestuia faţă de unicul considerent, prin care instanţa de fond a justificat, practic, respingerea acţiunii, în condiţiile în care, în cauză, celelalte probatorii administrate, respectiv cu înscrisuri, interogatoriu, proba testimonială şi expertiză în specialitatea construcţii, erau de natură a lămuri celelalte aspect privind condiţiile dobândirii dreptului de proprietate pe calea accesiunii imobiliare artificiale, mai puţin situaţia de fapt a amplasării concrete a construcţiei pe porţiunea pentru care recurentul justifică dreptul de proprietate prin titluri de proprietate.
Având în vedere considerentele arătate, tribunalul constată necesitatea administrării în cauză a probei cu expertiză tehnică în specialitatea topografie, care să identifice terenul deţinut de recurentul-reclamant în raport de sentinţa civilă nr. 673/22.06.2002 (124 mp), de sentinţa civilă nr. 141/15.02.2007 (130 mp), ambele pronunţate de Judecătoria Sinaia, precum şi să se identifice terenul deţinut în plus de recurent şi să se stabilească amplasamentul construcţiei edificate, pe schiţă de plan, precizându-se pe care porţiune ori porţiuni de teren se află edificată aceasta.
Cum proba arătată nu poate fi administrată în faza procesuală a recursului, având în vedere prevederile art. 305 Cod procedură civilă, tribunalul, constatând fondate motivele de recurs formulate, urmează ca, în temeiul art. 312 raportat la art. 3041 Cod procedură civilă, să admită recursul declarat de recurentul-reclamant MC împotriva sentinţei civile nr. 568/13.06.2013, pronunţată de Judecătoria Sinaia, să caseze sentinţa atacată şi să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sinaia, conform considerentelor prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Sinaia, conform considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13.11.2013.
