Prin cererea înregistrata sub nr.5284/110/2012 la Tribunalul Bacău, reclamanta P.G.C. a chemat in judecata pârâţii Primarul comunei M. si Consiliul Local M., solicitând angajarea ca asistent personal pentru minorul P.M.Ş. – născut la 09.12.2006, începând din 06.08.2012, plata drepturilor salariale începând cu aceasta data si daune cominatorii de 50 lei/zi pana la angajarea efectiva.
Acţiunea e scutita de plata taxei de timbru.
In motivarea acţiunii, reclamanta a arata ca minorul este încadrat în gradul I de handicap si în considerarea acestui fapt, a solicitat încadrarea ca asistent personal, având in vedere ca art.42 Legea 448/2006 îi dau posibilitatea de a opta pentru angajarea ca asistent personal. In mod nelegal i s-a refuzat acest drept astfel încât se impune obligarea autoritarilor la încheierea cărţii de munca.
In susţinerea acţiunii, s-au depus înscrisuri.
Paratul a formulat întâmpinare (fila 26) prin care a arătat ca, începând cu 01.11.2011, din cauza lipsei de fonduri, s-a decis concedierea colectiva a tuturor asistenţilor personali si urmare a modificărilor legislaţiei, asistenţii au fost chemaţi pentru 07.09.2012, când ei s-au comunicat noile condiţii. Reclamanta a depus cererea de reangajare la 04.10.2012 si a fost angajata, conform legii cu începere de la 01.11.2012. S-a arătat ca documentaţia si cererea privind angajarea trebuia depusa si la DGASPC care trebuia sa-si dea acordul in acest sens. După depunerea cererii si a documentaţiei, reclamantei i s-a încheiat contractul de munca, începând cu 01.11.2012.
Parata a depus înscrisuri.
Fata de apărările pârâtei având in vedere încheierea CIM din 01.11.2012, reclamanta a insistat ca i se cuvin drepturile salariale de la data depunerii cererii.
Analizând susţinerile părţilor in raport de înscrisurile depuse, tribunalul retine:
Reclamantei i s-a încheiat CIM înregistrata sub nr.130 din 01.11.2012 (f.28) pentru o perioada de 6 luni, începând cu 01.11.2012.
Potrivit cererii de la fila 7 dosar, cerere înregistrata la Primăria comunei M., sub nr. 6717 la 06.08.2012,reclamanta a solicitat angajarea ca asistent personal, având in vedere situaţia medicala a minorului pe care-l are in întreţinere, rezultând din Hot. nr. 817/24.05.2012 ca minorul a fost încadrat in gradul I de handicap.
Reclamanta a mai depus o cerere în acelaşi sens la 4.10.2012 (fila 48), despre aceasta cerere vorbind paratul in întâmpinare si în urma căreia i s-a încheiat C.I.M.
Apărarea paratului care trimite la art.42 alin.7 Legea 448/2006, dispoziţii la care se face trimitere în refuzul scris comunicat reclamantei (f.8), nu poate fi primita deoarece acest aliniat era abrogate prin Legea 136/2012.
Aliniatul 7 al art.42 Legea 448/2006 arata ca, in situaţia în care angajatorul nu poate asigura angajarea asistentului, se acorda indemnizaţia prev. de alin.4, indiferent de opţiunea exprimata conform alin.1 si 4, respective ca părinţii pot opta intre indemnizaţia de handicap si angajarea ca asistent.
Aliniatul 7 a fost introdus prin art.I pct. 3 din OUG nr.84 /2010, în acest din urma articol al ordonanţei a fost abrogate prin Legea 136/2012, care a intrat in vigoare in iulie.
In aceste condiţii, la momentul formulării primei cereri – 6.08.2012 (f.7) nu mai exista aliniatul 7 al art.42 Legea 448/2006 si refuzul de la fila 8, întemeiat pe aceste dispoziţii legale este unul neîntemeiat.
Este adevărat ca cererea trebuia depusa la DGASPC care-si dădea acordul, însa cererea depusa la 06.08.2012 putea fi trimisa către DGASPC, aşa cum s-a întâmplat si cu cererea ulterioara din 04.10.2012, or astfel cum rezulta din răspunsul comunicat reclamantei poziţia pârâţilor a fost sensul unui refuz categoric pentru imposibilitatea susţinerii financiare si prin raportare la art.42 alin.7 Legea 448/2006(f.8).
Având in vedere ca, ulterior introducerii acţiunii, reclamantei i s-a încheiat contractul de munca, tribunalul retine ca primul capăt de cerere prin care s-a solicitat încheierea CIM a rămas fără obiect, ca de altfel si capătul accesoriu acestei cereri ce viza daunele cominatorii.
Privitor la plata drepturilor băneşti decurgând din faptul respectivul contract trebuia încheiat cu 06.08.2012, tribunalul, in considerarea celor mai sus arătate si având în vedere ca se încheie CIM si deci se plătesc drepturile salariale, începând cu luna următoare depunerii cererii, retine ca reclamanta ar fi fost îndreptăţita la încheierea CIM începând cu 01.09.2012 si in consecinţa va obliga pârâţii la despăgubiri echivalente cu drepturile salariale pe luna septembrie si octombrie 2012, motiv pentru care va dispune in consecinţa. Instanţa va admite excepţia lipsei de obiect în ceea ce priveşte capătul de cerere privind încheierea contractului de muncă şi în consecinţă va respinge cererea privind încheierea contractului, ca rămasă fără obiect.
