Notiunea de ”teren ocupat” in sensul art. 11 din legea nr. 10/2001 trebuie interpretata in sens mai larg; fiind avute in vedere nu numai terenurile ocupate efectiv de constructii, ci si cele necesare exploatarii normale a edificiului, conform destinatiei sale.
Prin contestatia înregistrata la 25.08.2006, contestatorul C.I. a solicitat instantei, în contradictoriu cu Primarul municipiului Tulcea, anularea dispozitiei nr.1196/05.04.2006 prin care intimatul i-a respins cererea de restituire în natura a imobilului situat in Tulcea, str.G. nr.28A.
In motivare s-a aratat ca imobilul a carui restituire se solicita, compus din teren în suprafata de 244 mp si constructie, a fost dobândit de contestator în 1964, prin act autentic de vânzare-cumparare si a fost expropriat în 1983.
Prin dispozitia contestata a fost respinsa cererea de restituire în natura a terenului expropriat, cu motivarea ca acesta este ocupat de constructii, dar sustinerea este nelegala pentru ca, desi constructia initiala a fost demolata, o mare parte a terenului este libera si poate fi restituita în natura.
Primarul municipiului Tulcea a solicitat prin întâmpinare respingerea contestatiei ca nefondata si a aratat în motivare ca terenul expropriat este ocupat de blocuri de locuinte si de caile de acces aferente acestora, iar în conformitate cu dispozitiile titlului VII din Legea nr.247/2005 si ale art.10 pct.1,2,3 si 4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 a fost facuta oferta de acordare de despagubiri, masura reparatorie solicitata, de altfel, si de contestator prin notificarea adresata unitatii detinatoare.
Prin sentinta civila nr.3050/16.11.2006 Tribunalul Tulcea a admis contestatia, a anulat dispozitia nr.1196/2006 emisa de Primarul municipiului Tulcea doar în ceea ce priveste suprafata de 132 mp din terenul situat în Tulcea, str. G. nr.28 A, a dispus restituirea în natura a suprafetei mentionata anterior, astfel cum a fost identificata prin raportul de expertiza întocmit de expert M.R., si a mentinut dispozitia atacata pentru diferenta de 112 mp teren si constructie, situate la aceeasi adresa.
Pentru a hotarî în acest sens prima instanta a retinut ca imobilul în litigiu a apartinut în proprietate contestatorului, fiind dobândit cu actul de vânzare-cumparare nr.1061/30.06.1964, si a fost preluat abuziv în proprietatea statului, în temeiul Decretului de expropriere nr. 449 din 01.12.1983, dar parte din acesta nu este afectata de constructiile pentru realizarea carora s-a dispus exproprierea.
Astfel, din concluziile raportului de expertiza instanta a retinut ca este libera suprafata de 132 mp, cu o deschidere de 5,50 ml si o lungime de 24 ml, si ca prevederile art.10 alin.4 din Legea nr.10/2001 nu sunt incidente în cauza pentru ca nu s-a probat ca aceasta suprafata ar fi afectata de lucrari de interes public, servituti legale, amenajari de utilitate publica, cu atat mai mult cu cât si expertul a prevazut o rezerva de teren suficienta pentru accesul autovehiculelor în zona.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel intimatul Primarul municipiului Tulcea si a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub urmatoarele aspecte:
– gresita retinere a incidentei prevederilor art.10 din Legea nr. 10/2001, desi din toate lucrarile cauzei rezulta ca imobilul în litigiu a fost expropriat, ceea ce atrage aplicabilitatea dispozitiilor art.11 din acelasi act normativ.
– încalcarea prevederilor Legii nr.10/2001 si ale art.10 pct.3 din H.G. nr.498/2003, conform carora sunt supuse restituirii numai suprafetele de teren care nu afecteaza servitutile legale, accesul si utilizarea normala a amenajarilor publice.
A sustinut apelantul sub acest aspect ca in acceptiunea Legii nr.10/2001 teren liber este doar cel neocupat de constructii si care nu afecteaza amenajarile ce deservesc nevoile unei comunitati, ori, in speta, din chiar raportul de expertiza rezulta ca suprafata delimitata ca fiind libera are destinatia de cale de acces si ca, pe cale de consecinta, ea nu poate fi restituita.
Prin intimpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat sustinând, in esenta, ca instanta de fond a facut o corecta aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001 si ale H.G. nr.498/2003.
Analizând legalitatea si temeinicia hotarârii atacate în raport cu criticile formulate si probatoriile administrate instanta retine urmatoarele:
Imobilul in litigiu, compus din teren in suprafata de 244 mp si constructie a fost expropriat prin Decretul Consiliului de Stat nr.449/1983.
Ca atare, dispozitiile aplicabile in cauza sunt cele ale art.11 din Legea nr.10/2001 – cum in mod corect s-a aratat de apelant – care, spre deosebire de caracterul de norma generala al art.10, au natura unor norme speciale, nefiind aplicabile decât preluarilor abuzive in forma exproprierii.
Si în cazul imobilelor expropriate, principiul il constituie restituirea in natura, restituirea prin echivalent fiind masura reparatorie care se acorda atunci cand imobilul a fost instrainat sau este afectat in tot sau in parte de lucrarile pentru care s-a dispus exproprierea.
În speta, din raportul de expertiza efectuat la instanta de fond rezulta ca terenul ce a apartinut in proprietate reclamantului este afectat doar in parte de constructiile pentru edificarea carora s-a dispus exproprierea, in limita suprafetei de 112 mp, si ca diferenta de 132 mp poate fi restituita in natura.
Din schita si plansele fotografice anexate raportului de expertiza reiese, insa, ca determinarile expertului nu au avut in vedere si terenul aferent constructiilor realizate, mai exact pe cel necesar bunei functionari a acestora, la care fac referire prevederile art.11.pct.5 din Norma metodologica de aplicare unitara a Legii 10/2001, aprobata prin H.G. nr.498/2003; astfel, suprafata ce s-a propus a fi restituita include si parte din aleea de acces catre blocurile de locuinte edificate pe terenul expropriat, ori restrângerea latimii ei pâna la cea a unui autoturism nu respecta conditia stabilita de norma legala mentionata si, mai mult, contravine prevederilor art.10 pct. 3 din aceeasi reglementare care, referindu-se tot la ipoteza restituirii in natura a terenurilor, instituie obligativitatea neafectarii cailor de acces, respectiv a mentinerii actualei configuratii a strazilor si trotuarelor existente.
Asa fiind, interpretarea restrictiva data notiunii de teren ocupat prin hotarârea instantei de fond este contrara prevederilor Legii nr.10/2001, care nu au in vedere terenurile ocupate efectiv de lucrarile in scopul realizarii carora s-a realizat deposedarea, ci au un sens mai larg, conditia legiuitorului referindu-se la faptul ca terenul nu este liber sau nu poate fi eliberat.
Nelegalitatea solutiei de restituire partiala a terenului expropriat rezulta, insa, si din nesocotirea pretentiilor formulate prin actul de declansare a procedurii de acordare a masurilor reparatorii formulate in speta.
Astfel, din continutul notificarii inregistrata la B.E.J. C.P. sub nr.139/26.07.2001 rezulta ca intimatul a solicitat “echivalentul banesc” al imobilului situat in Tulcea, str. G. nr. 28 A, iar cererea de restituire in natura a fost formulata abia in fata instantei de judecata, prin contestatia solutionata de tribunal care, nesocotind solicitarea adresata unitatii detinatoare de persoana indreptatita, a pronuntat o solutie nelegala.
Pentru considerentele ce preced si in temeiul art.296 Cod procedura civila, apelul va fi admis si se va schimba in tot hotararea atacata, în sensul ca se va respinge contestatia ca nefondata.
